Ansamblul folcloric „Bucuria” -10 ani

0
262


Nu știu câte școli din zona Sorocii se pot lăuda cu un colectiv folcloric de profesori, cum este cel de la gimnaziul „Grigore Vieru” din satul Vasilcău, SOROCA, care iată rotungește 10 ani de activitate. Eu l-am descoperit cu vreo doi ani în urmă în Cetatea Soroca. Atunci au participat cu un colaj de cântece de neam și țară în cadrul programului festiv dedicat comemorării lui Ștefan cel Mare și Sfânt, program organizat de Episcopia de Bălți a Mitropoliei Basarabiei. Cântecele lor au fost interpretate cu suflet și au mers la sufletele spectatorilor. După reușita evoluare le-am promis că voi scrie despre ansamblu în paginile „Ziarului Nostru”. Momentul a sosit abia acum în toiul sărbătorilor de iarnă. A fost un moment sfânt, plin de pace. Le-am surprins pe frumoasele doamne repetând colindele, ce le au în repertoriu –frumoase colinde, culese din partea locului, dar și de la radio și de pe YouTube.


Aveam să aflu că le este drag cântecul popular de când se știu, că aproape de suflet le este și colindul pe care îl interpretează de fiecare data cu căldură și speranțe în bine. Ideea fondării unui colectiv folcloric le-a venit încă în primii ani de activitate în școală. Cântau atunci când se întâlneau la evenimentele școlare, dar și pe la casele lor cu prilejul unor anumite evenimente de familie. Doamna directoare, Iuliana Solovei povestește: „Cu noi cânta și domnul Emilian Starâș, directorul Casei de Cultură, care este un mare iubitor de folclor și un mare roman. Acum e plecat la muncă peste hotare. La vremea colindelor mergeam cu el pe la case și la cine ajungeam îl luam cu noi și astfel ceata se mărea. După sărbători cântam cântece din folclorul nostru. Soțul Alionei cânta la orgă și ne acompania și noi cântam toate cântecele românești pe care le știam. Cu noi cânta și ex-primarul Gheorghe Cojocaru. El ne-a adus în repertoriu foarte multe cântece vechi. În școală ne-am unit în ansamblu cu 10 ani în urmă. Interpretam mai mult cântece patriotice, cântece cu o tematică durută de reunire, de reîntregire a neamului. Printre ele aș menționa „Cântă cucu-n Bucovina”, „De la Nistru dor străbate” și altele. Noi avem proiecte educaționale cu partea română și când mergeam în România, pregăteam și un buchet de cântece patriotice, dar și din cele mai săltărețe: „La portiță la Georghiță”, „Răsai lună mai degrabă”, „Seara când răsare luna”. Am participat la mai multe evenimente culturale de dincolo de Prut. De când în fruntea Direcției Învățământ stă doamna Angela Mușenco suntem invitați mai des și la serbări de rang raional.

Membrele colectivului despre ce înseamnă cântecul pentru sine și ce înseamnă participarea în ansamblu

Iuliana Solovei:
„Eu întotdeauna am zis că într-un cântec încape o viață de om, dar mai cu seamă în cântecele folclorice. Eu cânt și atunci când am bucurie, și atunci când îmi vine să plâng de Doamne ferește. Cânt cântece românești atingătoare de suflet pe care le știu din copilărie, de la baștina mea din Gotești, raionul Cantemir. O zonă unde folclorul s-a păstrat aproape intact. Am crescut pe malul Prutului. În afară de artiștii de folclor bine cunoscuți, ascultam muzică lăutărească: Gabi Luncă, Nelu Ploieșteanu, Ionel Tudorache, Zabaidoc…
Ce pot să vă spun? Cântecul e balsam pentru sufletul meu. Am lucrat câțiva ani menajeră în Italia. Și atunci când mergeam dintr-o parte în alta și așteptam autocarul, eu cântam: „Aoleu, frate peline,/ amară-i frunza din tine/ ca și inimioara-n mine/ Eu îl tai, el crește iar/ mai înalt și mai amar…” Cântam și lacrimile îmi curgeau șiroaie, dar cântecul îmi aducea o eliberare, îmi aducea liniștea în suflet, mă ridica. Cântecul m-a ajutat foarte mult acolo departe de casă. Aveam un mic casetofon cu înregistrări. Pe atunci încă nu era internetul și eu mă alinam cu cântece din repertoriul lui Mihai Ciobanu, Zinaidei Julea, Irinei Loghin, Mariei Dragomiroiu, lui Nicolae Glib, Nicolae Cibotaru, orchestrei „Lăutarii”. Ascultam muzică bună, muzică de calitate. Pentru mine cântecul este viață.”

Ludmila Prepeliță:
„Cânt în ansamblu de la început. Înainte de a începe a cânta cu colectivul am organizat de două ori aici în școală șezătoarea de „Sfântul Andrei”. Și acolo am avut mai multe cântece vechi. Și mi-am adus aminte și de cântecele când eram copilă. Legam cu mama la vie și cântam. Mama cânta foarte duios „Stejărel mândru frumos”. Am adus acest cântec în repertoriul nostru. Amintirile îmi trezesc mereu emoții și atunci când cânt tot cu emoții cânt. Îmi place să cânt în ansamblu și o să cânt atâta timp cât o să pot cânta, cât o să am sănătate. Dar știți că vârstă cântecul nu are. Dacă doamna Iuliana mă sună și-mi spune să vin la repețiție, las totul și vin cu mare drag să-mi încarc bateriile, să-mi încarc sufletul de frumos. (Doamna Ludmila mai este și conducătoarea Centrului de meşteşuguri populare „Croşeta fermecată”)”

Aliona Gheradi:
„Dragostea față de muzică vine din copilărie. Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, venea dintr-o familie în care au crescut 13 copii. Și noi am fost o familie numeroasă. În toată duminica mergeam la odihnă fie pe malul Nistrului, fie la pădure. Mergeam cântând până acolo și acolo cântam de răsunau împrejurările. Cei care ne vedeau ziceau. „Iată trec moldovenii cu cântec.” (Tata a avut numele de familie Moldovan). Și de atunci mi-o rămas dragostea de cântec. De când muncesc în școală cânt alături de colegele mele. Așa cum a spus doamna Iuliana, am început cu cântări la sărbătorile de familie până am dat naștere acestui ansamblu. Îmi place, cântecul mă ajută în tot ce fac, e o hrană sufletească, un refugiu.”

Valeria Todirean:
„Cânt în acest colectiv de 5 ani. Cântecul l-am moștenit și eu din familie, de la părinți. Sunt eleva profesoarelor mele, doamna Iuliana, doamna Ludmila, doamna Natalia, doamna Larisa Stoica. Ele m-au învățat colinde, cântece vechi. Mergeam atunci când eram elevă împreună cu d-lor cu colindul, participam la festivalurile școlare. Și deja când am revenit și eu în școala din care am plecat am fost primită cu bucurie în acest colectiv frumos.”

Natalia Cebotărean:
„Particip în acest ansamblu de la început. Mama mea cânta frumos. Nu pot uita cântecul ce l-am învățat de la ea „La fereastra din dos, înflorește frumos o gheorghină…” Îl cântăm și în ansamblu. Un an de zile n-am fost în țară. Dar când am văzut fetele cum au cântat în România, am zis că atunci când revin acasă, voi continua neapărat. Și iată cânt. Cântecul îmi dă sănătate, căldură sufletească și speranțe în bine. Venind aici mai uit de grijile casei, de nevoile din socetate.”

Elena Alexandrov:
„Eu nu sunt profesoară. Sunt șefă de gospodărie. Îmi place cântecul folcloric de când mă țin minte și cânt cu drag în acest colectiv. Sunt fericită că în gimnaziul nostru avem atâtea doamne împătimite de cântec. Cred că Grigore Vieru se bucură de acolo de sus că nu uităm de rădăcină, de cântecele pe care le-au cântat înaintașii noștri.”

În loc de concluzie

Le-am ascultat cu drag cântecele, colindele, am privit înregistrarea de la Festivalul Internațional de Muzică Sacră de la Iași și le-am întrebat dacă ar fi să aleagă momentul care le-a adus cele mai vibrante satisfacții în acești 10 ani de cântec, pe care l-ar alege?
Am primit următorul răspuns: „,Credem că am alege momentul de glorie de la Festivalul Internațional de Muzică Sacră de la Iași. Concursul s-a desfășurat în Biserica „Sfântul Ștefan cel Mare”. O acustică foarte bună. Când am auzit colectivele profesioniste venite din diferite țări, am zis că nu cântăm. Dar până la urmă am ieșit în fața publicului. A fost cu binecuvântare. Atât de frumos am cântat! Atât de lin și de armonios au curs cântecele despre dorul Basarabiei, izvorâte din sufletele noastre! Nu ne-am așteptat să avem un asemenea succes. Toți preoții, toți spectatorii s-au ridicat în picioare și ne-au aplaudat. Plângeau toți. Spectatorii se apropiau de noi și ne mulțumeau. Am ieșit în concurs cu cântecele „De la Nistru dor străbate”, „Rugă pentru noi”, „Doamne din cer”și „ Spală-mă în râul Dragostei”. Prezentatoarea, profesoară de canto, cu lacrimi în ochi ne-a mulțumit pentru interpretare. Cineva din Spania ne-a invitat la un concurs la ei. Ne-am întors acasă mult mai bogate sufletește decât plecasem”.

Că „Bucuria” a devenit deja cunoscută datorită evoluărilor pe care le-a avut în România aveam să mă conving zilele trecute într-un magazin din Soroca. În timp ce conducătoarea ansamblului, Iuliana Solovei făcea cumpărături, o doamnă s-a apropiat și i-a mulțumit frumos pentru faptul că sunt păstrătoare de folclor și duc cu succes faima cântecului din zona Sorocii peste Prut.
La mulți ani „Bucuria”! Să vă fie viața cântec și împletire de bucurie și de acum încolo!

Nina Neculce

PUBLICITATE