Fără cravată cu Ludmila Zdraguș

0
80

Nume: Ludmila Zdraguș

Funcție: Primar com Ștefănești, rnul Florești

Născută: 23 martie 1969

Zodia: Berbec

Anotimpul preferat: Primăvara

Culoarea preferată: Albastru, Verde

Pasiune:Grădinăritul și dragostea de oameni.

De unde pornește copilăria Ludmilie Zdraguș?

Cele mai frumoase aminiri din copilărie sunt legate de Prodăneștii Vechi, acolo în mahalaua de sus eu m-am născut. Părinții tot sunt de acolo, dar după ce s-au căsătorit s-au mutat cu traiul în Căprești. Eu am crescut la bunei, la Căprești am venit când trebuia să merg la școală. Cele mai frumoase amintiri legate de coplărie sunt din ograda bunilor din Prodăneștii Vechi. Cuptorașul din cuhnița unde bunica facea mâncare, mămăliga, friptură le văd și le simt mirosul orunde m-aș duce. Am o soră cu 3 ani mai mică și un frate cu 17 ani mai mic.

Ce ați învățat de la părinți?

Pe atunci toți copii erau implicați la lucrările din câmp. Mama, tata normă și am fost crescută sever. Noi cât am fost copii am muncit, lucram la tutun, nu aveam nici duminici și nici sărbători. În vacanțe, la tabere se duceau doar copii intelectualilor, la noi în casă nici nu se discuta despre asta. Am învățat de la mama și tata să muncesc și să fiu responsabilă de tot ce făceam. A fost o școală bună. Severitatea părinților ne-a făcut oameni.

Ați fost un copil cumite?

Nu prea, dar eram ascultătoare. Mama era foarte severă, tata nu ne-a bătut niciodată în schimb de la mama dacă nu făceam cum trebuie, era vărguța. Azi îi mulțumesc pentru asta, și să-i dea Dzeu multă sănătate. Sora mea era  foarte răbdătoare și atunci când făceam vreo șotie, eu săream 7 garduri, mă scundeam în fundul grădinii, dar Valea, stătea cuminte, primea bătaie pentru amândouă și nici nu plângea. Eu eram altfel mă mai băteam și cu băieții.

Ce jocuri aveați în copilărie?

În pătrățele, baba oarba, capra săream. La sf Andrei coceam balabuște, căram apă cu gura de la fântână, pănă ajungeam la portiță nu mai era apa.

Dar ca elevă, ați fost disciplinată?

Da, învățam foarte bine. Am avut doar 2 de 4 ca pe vreamea de atunci. Eram pasionată de limba și literatura română și rusă. Și acum îi zic feciorului să învețe bine la română, pentru mine contează unde e pusă virgula, punctul, cratima și cele două puncte.

Care este profesorul cu care mergeți prin viață?

Am făcut 8 ani de școală la Căprești și 2 ani deja aici la Ștefănești. Am avut o învățătoare la clasele primare foarte severă, învățam doar pe 5. Dacă nu răspundeam corect făceam la genuflexiuni, cred că îndeplineam toate normativele de talie internațională. Cu toate că ne pedepsea, dar noi o iubeam tare. Aici la Ștefănești, Maria Alexandrovna, diriginta noastră, profesoară de matematică. Atât de bine ne înțelegeam, eram un colectiv, aveam un respect reciproc între noi, și noi ca elevi, apreciam lucru acesta. Acum e vecina mea, trăim gard în gard.

Țineți minte momentul când v-ați despărțit de copilărie și ați devenit fată mare?

Credcă era pe timpul tutunului. Venisem din clasa a 8, într-o școală nouă, toți aveau privirea pe fata nouă, pe mine asta mă împiedică cumva. Chiar și acum nu îmi place să fiu în centrul atenției. Îmi place naturaleța.

Prima dragoste?

Senea a fost prima dragoste, dragostea mea cea mare. Prima și până la urmă. Senea, care nu mai este printre noi,  a fost un om extraordinar, un băiat de companie, îngrijit, avea grijă de exteriorul lui, avea simțul umorului deosebit. Eu nu mai știu băieți ca Senea. Din clasa 9 ne cunoaștem.

Cum v-ați cunoscut?

A fost haios. Fiecare băiat atrage fata cum poate. Senea mi-a atras atenți când mergeam la Prodăneștii vechi. Veneam de la școală , mergeam pe jos vreo 4 km, eram îmbrăcată  într-o vestă albă, și el,  a luat și a aruncat cu un strugure în mine. Eu m-am jăluit atunci lui bădița, fratele mamei și iată așa ne-am cunoscut.

Aveți nostalgii?

Da, de perioada fără tehnologia dezvoltată, care schimbă lumea și nu spre bine. Nu toți se folosesc eficient de asta. Îmi e dor de perioada când nu erau telefoane , când veneau teatrele la Casa de Cultură, de perioadaă unde era frumos tot, oamenii, timpul.

Cum v-ați decis să veniți în funcția de primar?

Lucram șefă de grădiniță și veneam des la primărie, cu întrebări gospodărești. Senea era atunci la primărie și îmi zicea într-un timp să lasăm totul și să trăim pentru familie, dar eu nu, eu mă vedam muncind la primărie, și visul s-a materializat. E o muncă grea, nu poți să fii peste tot, acasă eu nu prea sunt. Eu am noroc că băiatul e Senea în picioare, mi-e îmi seamănă doar la exterior. Totul s-a îndeplinit la ce mă gîndeam doar că Senea nu-i. Spun la toată lumea, aveți grijă la ce vă gândiți.

Cum depășiți momentele dificile. Ce sau cine vă ajută?

Credința în Dzeu  și dragostea pentru tot, ea mă ajută să închid ochii la multe lucruri , să nu le observ, să nu reacționez și sunt convinsă că așa e corect. Pe mine Dzeu tare mă iubești, îmi scoate în oameni buni în cale.

Ludmila Zdraguș plânge?

Plânge pe o muzică bună, acasă. Nu prea plâng nu am când, sunt tare ocupată. Mă deranjează plânsul fără tolc și atunci mă gândesc să nu deranjezi și eu pe cineva cu asta.

Iubiți dușmanul?

Eu mă rog de cuget pentru toată lumea. Dușmanii sunt dușmani pentru ei dar nu pentru mine , fiecare ce face, pentru el face. Nu pot să zic că-i iubesc, încă nu am ajuns la acest nivel, pur și simplu eu mă feresc de ei.

Sunt lucruri în viață pe care le regretați?

Da, sunt. Cînd ești implicat în activități cu oamenii trebuie să fii foarte atent și doar atunci, nu faci pași greșiți. Eu când am o problemă și nu găsesc rezolvare zic că merg acasă și îndreb de Senea… Îi ziceam des, Senea de ce nu te păstrezi , el tare se consuma. Nimeni nu va iubi satul acesta așa  cum la iubit Senea. A fost prețios pentru familie și prețios pentru comunitate. El se uita pe geamul de la cabinet și îmi zicea despre satisfacția pe care o are atunci când realizează un lucru bun pentru sat.

Sunteți un om norocos?

Fericătă penteru că norocul nu e de la Dzeu. Mă simt binecuvântată de Dzeu. Mă ocup cu ce îmi place. Satisfacția cea mai mare a mea e să ajut oamenii. Funcția mea îmi permite să ajut oamenii și o fac cu satisfacție.

Care este visul dstră?

Am și am să-l realizez.

Un sfat de la Ludmila Zdraguș?

Să fim buni, să iubim și să reacționăm reieșind din asta.

PUBLICITATE