Liniștea cotidiană a urbei contemporane este ca iarba proaspătă de primăvară răsărită pe pământul pârjolit în ultima lui toamnă tumultoasă. Istoria fascinantă a acestei localități, numită în unele izvoare o „Atlantidă a Basarabiei”, atrage să revii aici ca să-i descoperi misterele ce stau îngropate la propriu în ascunzișul vremii.
Orașul Mărculești este cunoscut preponderent datorită istoriilor despre evreii care au locuit cândva aici, cu târgul mare care se organiza încă din perioada sovietică; prin numele Aeroportului Internațional Mărculești construit în coastele urbei; grație școlilor bune care au instruit mii de meseriași de-a lungul timpului și a multor alte aspecte memorabile.
O localitate surprinzătoare, cu oameni buni și vrednici, iscusiți la sfat, pricepuți la glumă și îndemânatici la muncă. Un oraș curat și ospitalier ce pare a nu fi fost nicicând tulburat. O cișmea cu apă răcoritoare stinge setea călătorului, lângă o bancă cu flori din centrul localității. Nu departe, un restaurant aspectuos, în jur – casele evreiești și o sinagogă ce amintesc tacit de istoria locului. Roiesc în minte povestirile despre prăvăliile cu mărfuri din Orient, mersul țanțoș al târgoveților, cafenelele de cândva, atelierele meșteșugărești menționate în scrierile istorice – un univers dispărut, care a păstrat puține tangențe cu actualul oraș. Componența etnică a populației a fost schimbată în timp, din cauza regimurilor ostile ce au ruinat ritmul de viață al comunității, păstrându-se totuși spiritul întreprinzător și vivace al locului. La început – evrei, apoi rromi, acum, din cei circa 2050 de locuitori, 80% sunt români moldoveni, ceilalți – ucraineni, ruși și alte etnii.
În prezent, orașul Mărculești devine tot mai tânăr și mai aspectuos. Situat pe malul stâng al râului Răut, cu cale ferată, pe traseul Florești-Bălți la o distanță de 7 km de orașul Florești și 32 km spre Bălți, are o așezare geografică prielnică dezvoltării economice. Un oraș mic, dar îngrijit, cu drumuri practicabile, iluminat, ce oferă condiții de bază unui trai decent, fără aglomerațiile și praful orașelor mari. Astfel că tineri din satele megieșe vin în Mărculești pentru a-și construi o locuință într-un mediu liniștit și aranjat, cu posibilitatea de a lucra și în orașele apropiate, spre care circulă regulat mijloacele de transport comun.
Orașul Mărculești are o suprafață de 336,53 ha. În localitate funcționează Gimnaziul „V. Alecsandri”, directoare Svetlana Nagrineac; IET „Andrieș” – directoare Silvia Dobînda, Cantina de ajutor social de care se bucură circa 60 de beneficiari, șefă Nadejda Lungu, baia publică, Centrului de Sănătate „Gr. Bivol” din Mărculeşti – cea mai modernă instituție din regiune, ce deservește peste 10000 de cetățeni din 6 localități, șefă Rodica Olaru, Casa de cultură, muzeul, o sală de trântă, locuri de joacă, o bibliotecă condusă de Svetlana Cocieru, în care copiii, pe lângă cărți, pot vedea un colțișor al naturii cu papagali și peștișori; 25 de agenți economici: magazine, spălătorie auto, piața, stații de alimentare auto etc. De asemenea, Mărculești se mândrește cu echipa de fotbaliști juniori, antrenată de Oleg Stan. „O gură de rai” – așa își numesc mărculeștenii orașul în care-și zidesc viitorul în fiecare zi.
Din hrisoave adunate
Din sursele istorice aflăm că localitatea Mărculești a fost întemeiată pe pământul moșierului Semion Starov, ispravnic de Soroca, care a luat din ocina satului Mărculeşti 400 fălci de pământ şi le-a dat în arendă unei comunităţi evreieşti, strămutate aici din gubernia Podolia, pentru o perioadă de 12 ani. La 25 mai 1837 este înregistrată colonia evreiască Cot. În 1861 colonia purta denumirea Starovca, având 70 de gospodării, 713 locuitori, 2 sinagogi, o fabrică de săpun, un abator, o cârciumă. În 1907 aici locuiau 1662 de oameni, a fost realizată legătură telefonică. Colonia a crescut rapid și către anul 1923, în localitate funcționa o bancă populară, o cooperativă de consum, o moară cu aburi, 7 fabrici de ulei, ateliere industriale, o școală primară mixtă, un liceu, 9 cârciumi şi 3 restaurante, 3 depozite pentru rachiu, o carieră de piatră.
Al doilea război mondial a avut urmări tragice pentru Mărculești. În 1941, fasciștii au nimicit populația târgului, o parte a fost deportată. În timpul regimului sovietic orașul a fost repopulat, reconstruit și a luat din nou avânt economia așezării. Au fost construite noi obiective social-culturale.
În anul 1952 localității i s-a conferit statutul de orășel. În localitate au fost deschise școala profesional-tehnică (de 5 ani nu mai activează), școală de opt ani, casa de cultură. În anul 1994 Mărculești a primit statutul de oraș. Hramul orașului este sărbătorit la 8 Noiembrie.
Memorialul din Mărculești
Aproape că este incredibil că așa ceva s-a întâmplat cu adevărat aici. Pe locul fostului lagăr înconjurat cu sârmă ghimpată înființat în toamna anului 1941, astăzi stă mărturie un Memorial închinat evreilor care au suferit și au murit aici. A fost înălțat în 2008 și reparat în 2011. Da Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului aici revin evrei pentru comemorare.
Numărul victimelor, în dările de seamă oficiale variază între 460 şi 1040 oameni împușcați și îngropați în tranșee antitanc. Cercetătorii au cules mărturii de la localnici, sunt și date din anchetele de război, multe însă rămân necunoscute, iar cu trecerea timpului, rar cine mai poate povesti din cele văzute și auzite acum 79 de ani. Săpături nu s-au făcut niciodată. Există gropi comune, dar nimeni nu le-a deschis până acum. Rămân legendele și pământul care uneori mai lasă aburi să răsufle. Localnicii povesteau că după ce erau împușcați și acoperiți cu pământ, locul acela încă gemea și se auzeau vaiete.
Potrivit unor informații din surse evreiești, numărul total al evreilor basarabeni închiși în lagărul la Mărculești era de 10 737. În decursul timpului au trecut prin lagăr alți peste zece mii de evrei din împrejurimi, în vederea deportării lor în Transnistria. Un bătrân al orașului povestea că doar un singur evreu s-a întors la baștină. Unii locuitori mai păstrează legătura cu urmașii evreilor ce au scăpat vii. Memoria victimelor este păstrată de localnici, căci niciodată o tragedie nu se limitează doar la poporul împotriva căruia s-a făcut.
Cimitirul evreiesc
Vizavi de școală se întinde cimitirul evreiesc. O imagine impresionantă ce provoacă o stare de înțepenire. Curățat de mărăcini de către voluntari, angajați ai instituțiilor publice, în frunte cu primăria, cimitirul șochează prin dimensiune și aspect. Pietrele funerare cu inscripții și simboluri iudaice, îndreptate după mulți ani ce-au stat dărâmate, „mărturisesc” o cultură dispărută ca un mit. Au fost oameni, au locuit aici, s-au plimbat pe aceste străzi și au contribuit la vremea lor în construirea localității. Autoritățile locale se tot chinuiesc să găsească fonduri pentru a reface cimitirul, dar până la urmă rămân pe cont propriu. Recent au fost sădiți tui pe marginea cimitirului și se planifică amenajarea lui periferică.
Loc al tăcerii – cimitirul evreiesc Pietre funerare în cimitirul evreiesc
Clopotniță cu două nivele la Biserica „Sfântul Nicolae”
Primul preot care a slujit în biserica din Mărculești a fost părintele Vitalie Zîcu, apoi Mihail Postoroncă. Din 2018 preot paroh este Mitrofor Protoiereu Carp Cebotaru: „În orașul Mărculești nu exista o biserică până în anii ’90, când oamenii au simțit nevoia de a o construi. Se duceau în satul Prajila. În 1991, la inițiativa unor buni creștini, s-a propus zidirea. Prin multe impedimente s-a realizat această lucrare, cu străduința domnilor Ion Cernei, care vine și acuma la biserică, a lui Fiodor Morohai care a trecut la Domnul și altora 3-5 oameni.
La data de 23 mai 1991, a doua zi de sărbătoarea Sfântul Nicolae s-a pus temelia. În acel an a fost eliberat de către Ministerul Culturii și Cultelor, sub conducerea domnului I. Ungureanu, actul de înregistrare al acestei biserici. Construcția s-a finalizat în anul 1993. Este o biserică mare, frumoasă, cu arhitectură deosebită, cu clopotniță în două nivele. Biserica s-a zidit, dar preot nu era. Lumea era aceea care se străduia. Să nu fie uitat și dl Tatarin care a fost și primar aici și a luptat ca să fie adus la bun sfârșit această minune dumnezeiască”.
Biserica Sf. Nicolae
Drăgaicele – cireșica de pe tortul culturii floreștene
Cultura orașului Mărculești este reprezentată de colective artistice: ansamblul de dansuri „De la mic la mare”, ansamblul „Doremicii”, „Ciocârlia”, „Ritm” și ansamblul etnofolcloric „Drăgaicele”, conducătoare artistică Maria Pînzari. – „Suntem ambițioși, cucerim orice scenă oriunde plecăm și revenim în localitate cu diverse trofee.
Cele mai frumoase sunt sărbătorile de iarnă, apoi 8Martie și Ziua Profesorului, când sunt felicitați cei 58 de profesori seniori ai orașului. Mărculești are un parc frumos care e în proces de amenajare, unde se planifică organizarea Festivalului Romanțelor. Mulțumim domnului primar pentru susținere!”
Ansamblul etnofolcloric „Drăgaicele” Două surioare
Cuvântul Primarului Ion Vîrlan
Ion Vîrlan exercită cel de-al treilea mandat de primar al or. Mărculești. Chiar dacă nu întotdeauna a avut susținere externă, a reușit, prin străduință și bună înțelegere cu consilierii, cu unii agenți economici și cu locuitorii activi ai orașului, să realizeze mai multe proiecte importante pentru dezvoltare: reparația tuturor drumurilor, construcția apeductului la care sunt conectate 80% din gospodării, iluminarea stradală, reparația unui bloc al grădiniței pentru copii, cu instalarea încălzirii pe biomasă, cu panouri solare, reparații la gimnaziu – pavarea teritoriului, start-ul cantinei sociale, baia publică și altele.
„Planurile dacă sunt făcute, trebuie să te ții de cuvânt și să le îndeplinești, spune domnul primar. Sunt mulți factori exteriori care predomină asupra administrației publice locale, precum și factori interni, naturali. Dar cu oameni se fac lucruri mari. Aduc mulțumire la toți cei care contribuie la dezvoltarea orașului Mărculești, consiliului orășenesc pentru că nu avem cazuri când cineva să fie împotriva atunci când se iau decizii pentru oraș. Avem o localitate cu oameni buni la suflet, săritori la ajutor, de aceea le sunt alături”.
Ion Vîrlan, primar Administrația publică locală
Text și fotografii: Ludmila TALMAZAN
Colțișorul naturii la bibliotecă Doamna Nadejda Lungu a cret la Cantina socială un colțișor tradițional, cu covoare țesute de ea. Drum de fier pe drum de piatră Gimnaziul „Vasile Alecsandri” La bibliotecă Medicul Rodica Olaru, în fața Centrului de Sănătate Mărculești „Gr. Bivol” (fondat în 2010 și inaugurat după renovare cu suportul Guvernului SUA) La cantina de ajutor social se pregătește cu drag de oameni La cișmea Monumentul ostașilor Oraș al tinereții Priveliște spre oraș Sectorul de poliție recent inaugurat, grațe suportului oferit în cadrul Acordului de finanțare dintre Guvernul R. Moldova și Comisia Europeană