O fotografie din copilărie

0
107

Am iniţiat o rubrică nouă. Aici se împletesc, în fotografii şi istorioare hazlii, amintiri din copilărie cu realitatea. Cum am fost şi cine am devenit? Iată întrebarea la care vă propunem să daţi răspuns. Vă îndemnăm să răsfoiţi albumele cu fotografii. Sunt vechi, alb-negru, cu colţurile deteriorate, dar scumpe şi dragi sufletului.


Haideţi, scoateţi la iveală copilul din voi!
Cânta şi împletea colţuni de lână, cu bunica. Micuţa Nadejda din fotografie avea şapte luni. Şoricelul era eroul nelipsit al copilăriei fetiţei şi zi, şi noapte. Dacă dispărea cumva din perimetrul privirilor era jale în casă. Părinţii, Maria si Alexei Stavniiciuc , o iubeau ca pe ochii din cap. S-a născut în în Floreşti. Peste un timp, când avea 3 ani, s-au mutat cu traiul în Volovita, apoi în Soroca.
-M-am născut în şapte aprilie 1965, – mi-a povestit Nadejda. De mică îmi bagam nasul peste tot şi încercam să fac orice lucru. Împleteam ciorapi de lâna cu bunica, coceam placinte, desenam, cântam. Primul căntec a fost în rusă: “ia punuța țîvîźilanu” – “ia prosnulsea sevodnea rano”. Dansam, de mică, pe cuptor la bunica, dar professional, de la vârsta de 15 ani. Am facut, cum se obişnuia pe atunci, opt clase în şcoala din sat, apoi am trecut cu traiul în Soroca şi am intrat la Școala Pedagogică “Boris Glavan”.

Am avut o surioară mai mare Angelica, dar a decedat de mică, înainte de a mă naşte eu. Bunicul m-a invată să dansez “Coasa”, “Rața”, “Damij Valțu”- așa spunea el.
Şi-a scos la iveală prima fotografie din viaţă Nadejda Gorpin, coregraful ansamblului de dans “Nistrenii” de pe lângă Palatul de Cultură din oraşul Soroca.

PUBLICITATE