Profesoară în suflet şi poet în timp

0
82

Logoul „Soroca uimeşte şi cucereşte” este unul actual pentru rubrica de astăzi. Vreau aici se redau convorbirea mea cu o femeie frumoasă la suflet şi la chip pe nume Anastasia Nesterenco, laureatul „Ziarului Nostru” pentru participare în cadrul concursului raional „Patrimoniu cultural – totalitate de valori ale neamului”. Am ales să o fac protagonista rubricii pentru că o merită pe deplin, mai ales că a lucrat timp de patruzeci şi patru de ani învăţătoare la clasele primare. Ce a determinat-o să participe la concurs, cu ce se ocupă acasă, ce pasiuni are – despre toate acestea va povesti chiar d-ei:

  • Am şaptezeci şi şase de ani. Locuiesc în satul Egoreni, raionul Soroca. Toată viaţa i-am învăţ pe copii să ţină corect pixul în mână, să citească, numere, etcetera. M-am străduit să îi educ adevăraţi fii ai neamului, activi, cuminţi, înţelegători, aşa cum mi-am educat şi propriul fecior, Constantin Nesterenco, manager la Colegiul Agro-Tehnologic din oraşul Soroca. Întotdeauna mi-am dorit ca toate mamele să se mândrească cu copiii lor, cum o fac şi eu. Mă doare doar una – nepoţii mi-s departe, doi în Londra, unul în America.
    Am absolvit institutul „Alecu Russo” din Bălţi, dar asta nu m-a făcut să aleg o cale uşoară în viaţă – am mers să lucrez în sat, într-o şcoală simplă, dar cu tradiţii, profesori şi elevi buni. Nu mai puţini buni, oneşti, stăruitori sunt şi sătenii mei, despre care am compus o poezie şi anume cu ea am mers la concurs. Am întitulat-o simplu – „Sătenii”. Vedeţi, să fi fost ei mai puţin demni de laudă, nu câştigam mențiune la acest concurs! Să ştiţi că îmi iubesc egorenenii şi acum, la vârsta mea înaintată, îi ajut cum pot. Activez președintă a Organizaţiei veteranilor din satul nostru şi merg pe la fiecare pe acasă. Ştiu cum, unde şi în ce condiţii trăiesc ei toţi. Mă strădui să le fiu un exemplu bun. Am o grădină mare şi muncesc în ea cu mare sârg. Cresc acolo pomi de tot felul. Împreună cu soţul creştem legume , pomuşoare, tot ce ne doreşte sufletul. Nu cumpărăm nimic, consumăm ce avem în grădină. Soţul meu a lucrat şi el mult timp în şcoală. Timp de cincizeci şi unu de ani a predat istoria.
    Ador să scriu poezii. Am o plăcere deosebită când îmi reuşeşte să le pun şi câte un titlu bun, apoi să le recit celor dragi sufletului meu.
    Elena SPINEI
PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.