Cu condeiul insomniei înfrăţit…
Întru adeverirea titlului de mai sus voi reproduce o strofă din „Poezia” zămislită de Valentin Baraliuc în anii adolescenţei, când, energic şi cutezător, făcea primii paşi în lumea misterioasă a creaţiei artistice:
„Din nou mă duci, iubito, în ispită,
În clipe să te caut şi-n tăceri nocturne
Topite-n al meu gând,
De-a-mi fi alături ca prieten
De viaţă, devotat oricând”.
După atâta timp cât s-a scurs de atunci autorul ne-a mărturisit că acele rânduri de altă dată au fost scrise după miezul nopţii, adică în momentul, când condeiul insomniei a început a nu avea nici într-un fel astâmpăr. Vrând-nevrând mă întreb: să fi fost oare lipsa de somn a începătorului o ambiţie nedeterminată până la capăt de a ticlui cu orice preţ o poezioară, fie ea şi stângace la o adică? Nicidecum, deoarece îndemnul lăuntric de a făuri frumosul cu ajutorul cuvintelor aranjate cu multă grijă şi atenţie în strofe sau în propoziţii la însoţit într-una şi nu-l lasă în pace nici acum. Drept confirmare pot servi versurile publicate regulat în „Ziarul Nostru”.
Şi încă ceva. Fiind un ziarist înzestrat şi bun cunoscător al vieţii cotidiene de la ţară, dumnealui, ajuns în toiul iernii la o vârstă onorabilă, purtând la tâmple albe flori de zarzăr, rămâne convins ca întotdeauna, că unica bogăţie adevărată a fost şi este pentru el cea a comunicării cu oamenii. De orice vârstă n-ar fi aceştia. Probabil, un atare instinct ce nu-l posedă fiecare îl face să nu treacă nepăsător pe lângă multiplele probleme ale traiului lor. Iată de ce iarăşi şi iarăşi condeiul insomniei încearcă necontenit de a aşterne temeinic şi cu pricepere pe hârtie date şi istoriaore interesante din viaţa oamenilor de la sate. Autorul apelează la fapte concrete, eroii materialelor sale de cele mai multe ori sunt individualizate şi se reţin uşor în memorie de către cititori. E îmbucurător că Valentin Baraliuc are o modalitate aparte de a expune conţinutul oricărui articol, fără a face risipă de cuvinte. În îndelungata-i activitate de jurnalist la redacţiile ziarelor raionale din Ocniţa, Briceni, Edineţ l-am avut drept coleg de breaslă pe Valentin Grigorievici. a lucrat în calitate de inspector raional Briceni pentru respectarea legislaţiei lingvistice, a simţit mereu sprijinul de nădejde din partea regretatei scriitoare Zina Cenuşă, director general al Departamentului de Stat pentru funcţionarea limbilor, şi a domnului Ion Ciocanu, critic şi istoric literar, poet şi prozator, specialist de vază în cultivarea limbii, fost director al Departamentului de Stat amintit mai sus între anii 1993-1994.
Lectura permanentă, imaginaţia vie, atitudinea de adevărat observator activ la tot ce se întâmplă în lumea înconjurătoare îl fac puternic pe Valentin Baraliuc, aducându-i respectul pe deplin meritat. Şi toate acestea-s că î-şi respectă cuvântul, pentru el făgăduiala dată e datorie curată. Şi o duce până la bun sfârşit.
Acum, la ceas aniversar, când harnicul şi neostenitul nostru reporter rotunjește frumoasa vârstă de 70 de ani, ne dăm bine seama cât cântăreţte condeiul insomniei sale aducătoare de noi idei şi teme originale, ce furnizează în permanenţă interes şi plăcere la cititori.
La mulţi ani, amice! Îţi dorim multă sănătate, inspiraţie în creaţie şi pană ascuţită pe viitor!
Cu mult drag, Boris Todirel
