Peste nemărginirea Timpului Eminescu stă neclintit. Când vine ziua Lui de naștere îmi trimit gândurile nu la Botoșani, unde s-a născut, ci la Ipotești, unde și-a petrecut copilăria. Cu ani în urmă, mă visasem la Ipotești. Deși nu fusesem niciodată pe acolo, am văzut în vis exact ceea ce urma să văd, când Dumnezeu mi-a îngăduit să ajung pe acele locuri. Diferit de vis a fost doar parastasul cu mulți colaci și lumânări aprinse în pridvorul Casei Memoriale, care mi se arătase. Acei colaci, însemnând în realitate, cred, multe fețe de oameni, ce vizitează locurile. Întocmai ca în vis, din pridvor am admirat panorama frumoasă a Ipoteștilor cu vâlceaua copilăriei lui Eminescu și cu întinsul codru, m-am atins de scrisorile și câteva manuscrise expuse în muzeu, ascultând vocea dumnezeiască a doamnei muzeograf, ce povestea atât de frumos și de atingător! Nu-mi venea să cred că văd în fața ochilor caseta de bijuterii a mamei poetului, caseta de machiaj a lui Mihai, când juca în piese de teatru, vesela din argint, dulapurile din lemn de trandafir. Am trecut cu emoție prin cele trei camere: salonul familiei, biroul tatălui lui Eminescu, dormitorul mamei și surorilor poetului. Mai presus de cuvânt mi-au fost vibrațiile sufletești când am intrat în bisericuța familiei, care adăposteșete obiecte de valoare, ce le-a aparținut, când am mers la mormintele părinților, Raluca și Gheorghe Eminovici, așezate în spatele bisericuței. Pe la „lacul codrilor albasru cu nuferi galbeni” nu am ajuns. Era iarnă și era vremea colindelor, când am vizitat Ipoteștii, locurile unde Eminescu a avut libertatea de a iubi, libertatea de a citi și de a scrie poezii. M-am despărțit de acele locuri prin care respiră Eminescu, cu dorința de a mai reveni și pe timp de vară și cu versurile lui Adrian Păunescu în gând: ”…El Moldovei îi e fiul/Și Munteniei nepot/ L-a-nfiat întreg Ardealul/ Eminescu-i peste tot”…
P.S.Cu gândul la Eminescu marcăm în toate cele 5 raioane, unde ajunge „Ziarul Nostru” Ziua Națională a Culturii.
Text și foto, Nina Neculce