Drochia – orașul cu nume de pasăre, ce și-a pornit dezvoltarea din gară… Edificiile construite în urmă cu mai bine de 100 de ani, mai păstrează și azi mireasma istoriei. Gara își așteaptă călătorii, turnul ce alimenta cândva locomotivele cu apă se înalță dârz, de parcă nu ar ceda timpului, iar panorama orașului, văzută de pe podul din preajmă, farmecă privirea omului, pe orice vreme.
Drochienii știu să aprecieze prezentul, să investească în viitor și să-și respecte trecutul. În oraş sunt înălţate monumentele lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, al lui Mihai Eminescu, Jertfelor Represaliilor staliniste, Ostaşilor căzuţi în război, Poliţiştilor, Victimelor Catastrofei de la Cernobîl etc., care pot fi văzute într-o primblare din centrul urbei până la gară.
Călătorii veniți pe drumuri naționale vor fi întâmpinați de biserici unice în țară. Catedrala ”Adormirea Maicii Domnului” reprezintă un monument de artă contemporană a orașului. Cupolele ei se văd de departe de pe arterele principale ale localității. De cealaltă parte a localității, se înalță Biserica cu hramul ”Sf. Ierarh Nicolae”, ce uimește prin formă și decorul din piatră.
Drochia creează impresia unui oraș tânăr, bine-așezat, cu patrimoniu cultural, cu evenimente deosebite, unul de anvergură fiind Festivalul dedicat sfeclei de zahăr organizat în septembrie – ”Regina Dulce” – o bună ocazie pentru oricine, de a veni și a descoperi Drochia.
Recomandări turistice: Drochia este un oraș din nordul Republicii Moldova, reședință a raionului omonim. Este situat la o distanță de 167 km de capitala țării, Chișinău, pe lungimea căii ferate Bălți-Ocnița. În raion există 7 muzee, cel din Drochia numără peste 7700 de exponate. Iubitorii de natură pot vizita lacul din Drochia cu suprafața de 30 ha și pădurile din preajmă.
File de istorie:
Denumirea orașului și raionului Drochia provine de la pasărea dropia care exista, cândva, în număr mare pe aceste câmpii. Astăzi o putem vedea doar pe stema și drapelul raionului. Una dintre legende spune că, în vremuri demult apuse, un boier din satul Mîndîc, fiind la vânătoare, a săgetat două dropii. Una a căzut pe teritoriul satului Drochia, alta pe locul unde se află astăzi orașul Drochia.
Istoria documentată a Drochiei începe cu anul 1895, când, odată cu construcţia căii ferate Slobodca-Bălţi-Ocniţa, aici este fixată o gară. Treptat, toate drumurile din satele apropiate duceau spre gară, în preajma căreia se conturează o localitate de oameni strămutaţi din Chetrosu, Baroncea, Ţarigrad și alte localități învecinate.
Dacă la începutul sec. al XX-lea, în Gara Drochia erau doar 11 case, apoi în câteva decenii, conform Recensământul general al populaţiei din România din 30 decembrie 1930, în localitate au fost înregistrate deja 137 de gospodării cu 595 de locuitori. O creştere mai amplă a localităţii ţine de anul 1954, când i se conferă statutul de orăşel, apoi cel de oraș în 1975. Datorită gării s-a dezvoltat industria, s-au construit fabrici și au apărut microraioane noi. Astăzi Drochia este un oraș modern cu o populaţie de peste 20 000 de locuitori.
Alexandru Bobeică, autorul cărții ”Drochia. Gară și raion”: ”Drochia este colțișorul de patrie și de țară ce ne revine nouă, celor care ne-am născut aici… acestea sunt luncile Cuboltei și valea Răutului, câmpiile, pe a căror iarbă verde și mătăsoasă am zburdat din primăvară până în toamnă, desculți… Patria, pentru noi, drochienii, este și calea ferată cu haltele ei, care a răvășit, pe la sfârșitul secolului XIX, cu șuierul locomotivei și țăcănitul roților de tren, liniștea patriarhală a acestor locuri atât de dragi nouă, iar când veni timpul, ne-a scos pe toți în lume, lărgindu-ne orizontul cognitiv cu noi ”descoperiri” geografice…”
Ludmila Talmazan
