Silvia Leșan: Despre urmările amalgamării, proiectele realizate, „farmecul” de la Schineni și cel mai important raport

Primara c. Schineni, r-nul Soroca, nu este pentru prima dată în paginile Ziarului Nostru. De fiecare dată, foarte explicit și cu bună voință, chiar dacă motive au fost diferite. Așa a fost și de această dată, în această toamnă a anului 2026, unul complicat, în general, dar și pentru administrația publică locală, în speță.

• Ultima dată când am stat de vorbă, era despre amalgamare… Cum s-a terminat povestea pentru Schineni? Dacă s-a terminat…

• Din punct de vedere legal, procesul de amalgamare voluntară pentru Schineni s-a încheiat. Am discutat acest subiect cu cetățenii, am organizat consultări și le-am explicat oamenilor ce presupune acest proces. În urma acestor discuții, am respectat cadrul legal, dar nu și voința tuturor locuitorilor care nu și-au dorit acest proces.

Dar, dacă mă întrebați dacă s-a terminat și din punct de vedere al relațiilor dintre localități, cred că este prea devreme să spunem asta, între noi, încă, există distanță și multă rezervă. Nu avem proiecte comune și fiecare localitate își vede de viața ei. Totuși, cred că această încercare ne-a făcut să ne cunoaștem mai bine și ne-a arătat cât de complicat este să construiești o comunitate mai mare. Poate că legal povestea s-a încheiat, dar timpul va arăta dacă ea se va termina și în realitate.

• Lumea cum reacționează? Sau totul depinde dacă rămâne sau nu primăria în sat?

• Primăria nu va rămâne în sat, vom merge la Ocolina. O parte dintre oameni nu au participat la consultări, iar noi am încercat să le explicăm cât mai clar situația, inclusiv argumentele legale și faptul că scopul este dezvoltarea localităților.

Eu cred că oamenii au, în continuare, încredere în administrația publică locală, altfel nu ne-ar fi urmat în acest proces. Dar această încredere trebuie păstrată prin fapte. În final, totul va depinde de modul în care noua unitate administrativă își va organiza activitatea, cât de aproape va fi de oameni și cât de bine va răspunde problemelor și doleanțelor lor. Dacă oamenii vor simți că sunt ascultați și că problemele lor sunt rezolvate, atunci și încrederea va rămâne și oamenii vor susține toate inițiativele.

• Viața satului merge mai departe cu sau fără amalgamare… Prin ce proiecte treiește comuna acum? Care sunt acțiunile de moment pe care le dirijați?

• Viața satului merge înainte, iar noi avem foarte mult de lucru. Am finalizat proiectul de aprovizionare cu apă a localității, suntem la etapa finală de elaborare a proiectelor tehnice de gazificare și canalizarea localității și am elaborat proiectul tehnic pentru lucrările de reparație a sediului Primăriei, am finalizat iluminarea stradala a localității, suntem în căutarea surselor financiare pentru implementarea acestor proiecte tehnice.

În prezent, implementăm două proiecte cu finanțare din partea GAL Colinele Nistrene: amenajarea aleii pietonale din centrul localității cu o suprafață de 360 m. și instalarea unui sistem de supraveghere video, în special, pe drumurile publice și în zona gunoiștii. Avem și un proiect dedicat sănătății oamenilor, primul proiect în sănătate, prin care încurajăm un mod de viață mai sănătos și mai activ, vom instala echipament sportiv în scuarul din centrul localității.

Deci, cu sau fără amalgamare, dezvoltarea localității trebuie să continue, avem proiecte începute, avem proiecte în pregătire și, cel mai important, avem mult de muncă înainte.

• Diaspora din Schineni ce face? E la fel de activă în viața satului? Prin ce proiecte participă?
• Diaspora din Schineni rămâne aproape de sat și simțim tot mai mult dorința lor de a se implica. În prezent, ne susțin financiar pentru amenajarea terenului de la cimitir și contribuie și la proiectul de amenajare a aleii pietonale din centrul localității.

Cred că, încetul cu încetul, am câștigat încrederea lor. Oamenii plecați departe vor să vadă că ceea ce oferă pentru satul lor se transformă în lucruri concrete și folositoare pentru comunitate,iar atunci când văd rezultate, se implică și mai mult.

Doi Cetățeni de Onoare ai comunei, frații Rotari, anul acesta au donat scaune, coșuri de gunoi și felinare pentru amenajarea spațiului din jurul bisericii. Pentru mine, aceste donații înseamnă mai mult decât niște obiecte sau o sumă de bani, înseamnă respect pentru oamenii din sat și pentru locul de unde au pornit, cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase semne că legătura cu Schineni nu se rupe niciodată.

• Care este relația cu sătenii? Cum comunicați cu lumea simplă din sat și ce vă ajută să faceți această comunicare cât mai ușoară și rezultativă?

• Relația cu oamenii din sat este, pentru mine, cel mai important lucru în munca de primar. Eu cred că nu poți conduce o comunitate dacă nu ești aproape de oameni și nu îi asculți. Încerc să vorbesc cu oamenii simplu, direct, pe înțelesul tuturor, îi întâlnesc pe stradă, la primărie, la activitățile din sat și, atunci când este nevoie, mergem și la oameni acasă, le spunem sincer ce putem face și ce nu putem face – nu vreau să le promit lucruri doar ca să fie mulțumiți.

Cel mai frumos exemplu de implicare l-am avut chiar anul acesta – peste 60 de oameni au venit voluntar să vopsească cei 500 de metri de gard din jurul cimitirului, iar cei care nu au putut munci, au venit cu plăcinte, înghețată, dulciuri… Fiecare a contribuit cu ce-a putut.

Pentru mine, acesta este Schineni, un sat în care oamenii pot să se adune și să facă un lucru împreună, nu pentru că sunt obligați, ci pentru că le pasă. Cred că încrederea se construiește prin fapte, iar când omul vede că munca și contribuția lui rămân în sat și sunt pentru binele tuturor, atunci începe să creadă și să se implice, asta ne ajută cel mai mult în comunicarea cu oamenii.

• Cum reușiți să-i țineți aproape? Prin care activități? Poate, prin farmece?

• Prin farmece? Dacă ar exista, poate ne-ar fi mai ușor (zâmbește). Cred că oamenii îi ții aproape prin lucruri simple: să fii sincer cu ei, să-i asculți și să le arăți că se poate face ceva pentru sat. Avem proiecte, avem activități pentru oameni. Anul acesta, în cadrul unui proiect de sănătate prin implicarea angajațior de OMF Schineni, am facut screenin-gul populatiei, am benefeciat de un atelier de nutriție, facem lucruri împreună și încercăm să implicăm cât mai mulți locuitori: activități de salubrizare, de amenajare, plantare. Comunicăm și prin pagina de facebook a Primăriei, unde arătăm ce facem, ce proiecte avem, ce urmează și îi informăm despre activitățile din comunitate.

Dar cel mai important este contactul direct, când omul vede că este ascultat, că munca lui contează și că ceea ce facem rămâne în sat pentru el și pentru copiii lui, atunci vine și se implică. Poate acesta este „farmecul” nostru: să facem lucrurile împreună și să nu uităm că satul este al nostru, al tuturor.

• Ați făcut și anul acesta întâlnirea cu sătenii, tradițională deja? Sau urmează? Cum a fost de această data? Ce le-ați spus? Sau ce le veți spune? Cu ce rezultate ieșiți la raport?

• Anul acesta încă nu am ieșit la raportul tradițional cu sătenii. Vom face o activitate de totalizare, dar într-o formă mai simplă, nu vreau să fie doar o întâlnire în care primarul vorbește și oamenii ascultă. Anul acesta avem un moment important pentru comunitate: biserica din localitate împlinește 200 de ani de la prima atestare documentară, iar pe 24 octombrie vom avea sfințirea ei, vrem ca oamenii să fie implicați și să simtă că este sărbătoarea întregii comunități.

Cu oamenii am comunicat permanent și în acest an, inclusiv în timpul consultărilor publice, în special în perioada în care am discutat despre amalgamare. Acum așteptăm să finalizăm proiectele care sunt în derulare și atunci vom putea veni în fața comunității cu rezultate concrete.

Cred că raportul cel mai important este ceea ce rămâne în urma noastră: proiectele realizate, lucrurile schimbate în sat și, mai ales, oamenii care au fost alături de noi.

•  Din vorbă în vorbă, satele din raion se impart în cele care “mor și se închid școlile” și cele care spun “nu ne atingeți că la noi viața merge strună”… Din care categorie face parte Schineni? Sau e una aparte?

• Cred că Schineni este undeva la mijloc, dar, totuși, într-o categorie aparte. Nu putem spune că la noi totul merge strună, dar nici nu suntem un sat care moare. Avem școala în localitate, cu 97 de elevi, numărul a scăzut în ultimul an, este adevărat, dar acum este relativ stabil și sperăm să-l menținem. La grădiniță avem 38 de copii, nu este ușor, avem și noi problemele noastre, dar, cum spun oamenii din sat: mai trăim!

Am avut recent bucuria să primim la Schineni o delegație din cinci țări, în cadrul unei activități cu GAL Colinele Nistrene. Au venit să vadă comunitatea noastră și proiectele pe care le facem, pentru noi a fost emoționant să auzim oameni din afară spunând că au simțit ceva aparte aici: o comunitate cu inimă. Au apreciat nu doar ceea ce este construit sau amenajat, ci, mai ales, felul în care oamenii se implică, ne-au spus că, uneori, investițiile financiare sunt mult mai mari în alte comunități, dar nu întotdeauna se simte aceeași căldură și aceeași implicare a oamenilor.

La Schineni nu avem întotdeauna resurse mari, dar avem oameni care pun fiecare câte puțin: bani, muncă, materiale, timp și din aceste contribuții mici se nasc lucruri mari. Cred că acesta este secretul nostru: poate nu avem buzunare mari, dar avem o inimă mare, iar cât timp inima comunității bate, Schineni merge înainte.

• În 2027, după alegeri, vă găsim tot la Primărie sau va fi altfel? Deja în noua structură administrativă… Dacă va fi altfel, cum anume?

• Eu îmi doresc să continui. Am șase mandate de primar în spate, ani în care am învățat administrație, am cunoscut oamenii, problemele lor și am înțeles câtă muncă este în spatele fiecărui lucru care se schimbă într-o comunitate. Și pot spune sincer că administrația publică locală este ceea ce știu să fac cel mai bine.

Nu spun că este ușor și nici că am făcut totul perfect, dar am încă energie, expe riență și dorință de a munci. Văd că localitatea se dezvoltă, avem rezultate, avem proiecte care prind contur și lucruri care rămân în urma noastră, tocmai de aceea simt că mai am multe de făcut.

Poate se va schimba structura administrativă, poate vom avea alte responsabilități și alte provocări, dar experiența pe care am acumulat-o în acești ani nu vreau s-o pierd, vreau s-o pun, în continuare, în slujba oamenilor.

Pentru mine, funcția de primar nu a fost niciodată doar un mandat, este o responsabilitate față de comunitate. Îmi cunosc oamenii, le cunosc problemele și știu cât de mult mai este de făcut. Eu nu vreau să plec din administrație. Vreau să continui, pentru că asta știu să fac, asta îmi place și cred că încă pot fi de folos comunității. Dacă oamenii vor avea ]ncredere în mine, voi merge mai departe și voi duce până la capăt ceea ce am început.

• Există viață fără Primărie? Vă vedeți în afara administrației publice? Ce activități v-ar fi pe plac? Ceva ore de istorie sau…

• Viață fără Primărie? Sigur că există. Dar cred că mi-ar fi greu să stau departe de oameni și de activitatea în comunitate. Sunt profesoară de istorie și, dacă va fi nevoie, mă pot regăsi oricând într-o sală de clasă. Istoria îmi place și este o parte importantă din mine. Dar, dacă ar fi să aleg ce mi-ar plăcea cel mai mult să fac în afara administrației, aș spune fără ezitare: sectorul civic.

Îmi place să scriu proiecte, să caut oportunități, să găsesc finanțări și, mai ales, să văd cum o idee de pe hârtie se transformă într-un lucru concret pentru oameni. Asta mă motivează cel mai mult. Așa că, indiferent unde voi fi peste câțiva ani, nu mă văd stând deoparte. Poate nu voi mai fi în Primărie, poate voi fi într-o organizație sau într-o altă formă de activitate civică, dar vreau să rămân implicată.

Cred că administrația te învață un lucru important: nu este suficient să vezi ce nu merge.trebuie să cauți soluții și să ai curajul să le pui în practică. Iar asta vreau să fac în continuare.

Marcel Toma