Vasile Baș, căpetenia de la „Constantin Stere”

Există diferite feluri de interviuri și diferiți intervievați – unii mai dificili, alții mai fițoși. Alții – deloc. Reușita acțiunii depinde, de multe ori, de „chimia” între cel care întreabă și cel care răspunde. Indiferent despre ce. Când cel care întreabă îl cunoaște pe cel care răspunde, parcă, și interviul curge ca pe unt. Da, ne cunoaștem cu dl. Vasile Baș, ne unesc anumite persoane pe care le-am cunoscut, așa că discuția a mers „ceas” pe diferite teme. Toate, legate de obiectul muncii domnului director. Aproape toate…

Prezentarea de rigoare:

Vasile Baș

Directorul Liceului Teoertic „Constantin Stere”, Soroca

S-a născut pe 1 martie 1970, în satul Suceveni, regiunea Cernăuți, Ucraina.

A absolvit școala medie din Suceveni, Universitatea de Stat din Tiraspol,  Facultatea Fizică și Matematică, specialitatea Matematică și Informatică, Universitatea de Studii Politice, Economice Europene „Constantin Stere” din Chișinău (management educațional), diverse stagieri și recalificări în țară și peste hotare.

Este căsătorit, are doi copii și o nepoțică.

• Când și în ce circumstanțe s-a produs conexiunea cu pedagogia? Veniți din familie de profesori? Vi s-a întipărit în memorie, ca exemplu, vreun învățător din școală?

• Părinții mei sunt oameni de la țară – țărani, mă mândresc cu asta, dar exemplu pentru mine a fost vecinul și profesorul meu, Ștefan Popescu. Plus că îmi plăcea mult informatica, am avut un profesor tânăr, venit de pe băncile universității și am învățat cu el informatica. Am îndrăgit-o și mi-am dorit să fiu și eu profesor.

• Ați avut un moment de răscruce în care viața dvs. ar fi luat-o pe alt drum decât cel actual? Sau: învățător și gata?

• Inițial, până în clasa a opta, vroiam să devin medic, apoi am început să învăț informatica și am îndrăgit foarte mult acest obiect, atunci am zis că voi fi profesor de informatică. Dar îmi plăcea și matematica mult…

• Firesc, că sunt rude de gradul cel mai apropiat…

• Exact. Am căutat unde aș putea să-mi fac studiile – inițial am mers la Universitatea din Cernăuți dar acolo am fost nevoit să susțin examenele în limba ucraineană, eu învățând în limba română în școală. Matematica am dat-o cu brio, că era în scris și mai ușor, iar la fizică, oral, eram patru români și toți patru am picat examenul. Nu posedam terminologia, fizica, vă dați seama. Elementar, vorbesc ucraineana, dar acolo era nevoie de mai mult.

• Не розмовляєте українською?

-         Розмовляю, але небагато, тришки… Сând locuiam acolo, aveam un sat vecin de ucraineni, mai interacționam cu ei, aveam colegi, dar acasă vorbeam doar româna, în școală – română... Acuma, vă dați seama...

Așa a vrut soarta să caut o facultate unde se învață în limba română. Am găsit „Tiraspolul” și am decis să dau actele acolo.

• Cum au căzut cărțile și cum s-au aranjat stelele de ați ajuns, copil din Cernăuți, tocmai la Soroca?

• Soarta a vrut așa ca s-o întâlnesc, la facultate, pe soția mea, Ludmila – am învățat într-o grupă, într-o bancă. După absolvire, în 94, am găsit loc de serviciu în Soroca (la mine în sat nu era loc de muncă disponibil). Soția e de baștină din Soroca, serviciul temporar a devenit permanent și așa am și rămas aici.

• V-ați făcut și cu loc de muncă, și cu soție la Soroca… Inițial, ați venit la „Stere”?

• Da, inițial am fost angajat la Liceul Teoertic „Constantin Stere” din Soroca, ca profesor de matematică și informatică. Despre soție, nici ea nu are rădăcini de pedagogi în familie – mama ei e soră medicală, iar tata a fost șofer. Ludmila a absolvit Colegiul Pedagogic din Soroca, apoi Universitatea din Tiraspol – v-am spus.

• Există o concurență între voi, care e mai bun învățător? Convențională, nu neapărat cu lupte full contact…

• Într-o familie sănătoasă nu poate fi concurență, poate fi doar conlucrare și schimb de experiență. Ludmila s-a specializat în matematică și este o profesoară bună la această disciplină. Eu m-am specializat în informatică și am rămas doar pe asta – nu ne călcăm pe picioare. Ambii, lucrăm într-un colectiv.

• Are pile, are soț director…

• Când a venit aici, nu avea soțul director, ambii, tineri specialiști care s-au afirmat de-a lungul anilor, dornici să demonstrăm că știm și dorim. Ceea ce s-a și întâmplat. Firesc că nu am venit, direct, maeștri în pedagogie, experiența a venit cu anii și prin multă muncă. Am muncit mult pentru a deveni „cineva” în Soroca și nu numai.

• Copiii au sărit departe de trunchi? Tot pedagogie mănâncă sau au ales alt meniu în viață?

• Cam, departe. Andrei, feciorul mai mare, este avocat și are biroul său în Chișinău. Este căsătorit, este aranjat, are o fată, respectiv, am o nepoțică, de cinci ani – ne mândrim cu ei. La fel s-a afirmat și Cristina, fiica, stabilită la București, într-o companie de contabilitate și audit. S-a aranjat bine la București și, probabil, acolo va și rămâne. Respectiv, niciun copil nu a mers pe urmele mamei și tatălui. Au zis că toată viața au văzut cum noi învățăm, și la școală, și acasă, ziceau că parcă suntem elevi. Normal că au învățat și ei, nu le-a fost mai ușor decât nouă, doar că au făcut-o altfel, în altă direcție profesională.

• Postul de director a fost un obiectiv sau așa a fost să fie? Spuneți cum ați devenit director…

• Au fost niște circumstanțe, în 2005 – eram președintele organizației sindicale. Era anunțat concurs, trebuia cineva să meargă la concurs. Eram tânăr și nu vroiam, ziceam să meargă un coleg de-al nostru, dar, până la urmă, s-a decis să merg eu. Au fost patru concurenți dintre care eu aveam cea mai puțină experiență, eram cel mai tânăr, m-am pregătit destul de bine și am câștigat acel concurs. De atunci tot continuă munca de director, din 2005, continuă și concursurile la care particip o dată la cinci ani și pe care le câștig…

• Aveți alegeri?…

• Concurs. Să știți că nu e așa de simplu să fii director al unei instituții de învățământ, trebuie să cunoști și pedagogie, și lucrul cu oamenii, contabilitate, construcții, achiziții. Trebuie să fii un specialist unversal, să poți gestiona un buget… Nici nu prea se avântă lumea să devină director.

• Sunteți director timp de 21 de ani…

• Din 2005, corect.

• Care este rolul liceului în sistemul educațional din oraș?

• Liceului Teoertic „Constantin Stere” este un liceu de forță, cu un potențial destul de mare, avem 1312 elevi, 83 de cadre didactice, dintre care 33 de profesori au grad didactic superior, 24 – cu Gradul I didactic. Ceea ce arată că aici cadrele didactice muncesc foarte mult și, plus la asta, avem rezultate foarte bune la diferite concursuri, olimpiade naționale, raionale, etc… Avem rezultate frumoase și la bacalaureat, și la absolvirea clasei a noua.

• Cum a trecut bac-ul anul ăsta? Mulțumit de rezultate? Numărul celor „sub linie” e mare?

• Anul acesta, am avut 56 de candidați, dintre care avem trei elevi care au picat câte un examen. Nu știu ce s-a întâmplat, trebuia să susțină examenul și nu rău, dar au fost emoții deosebite, probabil. Acum este în derulare sesiunea suplimentară, la Bălți – sunt sigur că o vor susține cu brio și vom avea un rezultat de 100%. Avem două eleve cu nota 10 la toate disciplinele…

• 10 pe linie…

• Așa e. Patru de 10. Este o mândrie pentru liceu și pentru raionul Soroca. Media generală încă nu a fost calculată, vedem și rezultatele ministerului, ale noastre… Este mai mult de 8, dar așteptăm și sesiunea suplimentară să concluzionăm. Prealabil, la clasa cu profil real, media e de 8,48, una extraordinară. Am avut 18 elevi cu nota 10 din oficiu la limba engleză, am avut 15 elevi care au avut 10 din oficiu la informatică – 33, în total. Doi elevi au avut 10 din oficiu la ambele discipline. Clasa XII-ea cu profil francofon are media de 9,15…

• Sistemul educațional actual și cel de „atunci” – facem o comparație?

• În general, învățământul trebuie să se ajusteze la cerințele societății, noi pregătim cetățeanul de mâine, care se va integra în societate. Respectiv, învățământul trebuie să corespundă cerințelor de azi sau care vor fi mâine – s-a schimbat mult stilul de predare, abordarea, punem accent pe cunoștințe, dar, mai ales, pe competențele elevului, ce poate să facă, cum poate aplica cunoștințele luate în cadrul orelor. Tehnologiile informaționale au progresat mult, respectiv, acestea se utilizează mult la ore, dar nu am exclus categoric stilul clasic, creta, tabla sau tabla interactivă. Reforma care are loc (este în proces elaborarea noului Curriculum la toate obiectele de studiu) are ca obiectiv ajustarea sistemului de învățământ la cerințele actuale ale pieții muncii. Asta înseamnă că, din școală, copilul trebuie să fie pregătit de viață.

• Dacă mulți pleacă peste hotare cu tot cu copii, se aude tot mai des că „acolo” programul școlar e mult mai ușor decât la noi… Suntem noi atât de deștepți ori sunt ei atât de proști? Pe unde șerpuiește adevărul?

• Aveți dreptate, parțial – în fiecare an avem câte un elev-doi care câștigă concursul FLEX și fac un an de studiu în Statele Unite, în clasă de liceu, vin de acolo și spun că au învățat cinci obiecte de bază, pe care le-au ales. La ei, studiul în școală nu e atât de complicat, se lucrează mai mult pe bază de proiecte, se pune accentul pe munca în echipă, să aibă cunoștințele de bază. Diferența se face la facultate, unde este foarte complicat… La noi nu e ușor de învățat în școală, în schimb, la facultate este o cuntinuitate. Dacă ai cunoștințe temeinice în școală, la facultate îți vine cu mult mai ușor.

• Adică, la ei, cei care vor să învețe, o fac la facultate. La școală, iau minimum, baza.

• Aproximativ așa. Consider că abordarea noastră este una bună – aici copilul învață să muncească, acumulează temelia cunoștințelor, iar, la facultate, doar își dezvoltă aceste cunoștințe. Este cu mult mai bine, părerea mea.

• Ați auzit vreodată în rusă expresia “Баш на баш не приходится”? Nu v-a amintit de nimic? Ați studiat vreodată originea, proviniența numelui, arborele? De unde crește?

• Nu am studiat aprofundat, dar, din auzite de la părinții mei, „baș” înseamnă cap, căpătâi. Din limba turcă… Eu sunt născut pe malul Siretului, nu departe de Fântâna Albă, iar prin codrii Cosminului și acum au rămas tranșeele, liniile de fortificație, săpate de către turci. Din câte mi-a spus tata, numele ni se trage de la turci, de la prezența lor pe meleagurile noastre. Baș ar însemna căpitan, căpetenie. Conducător. Probabil, soarta s-a uitat la nume și a făcut așa încât să mă fac director.

Marcel Toma