Nu s-a născut primar. Nici nu s-a văzut, de mică. Până a intra în biroul primarului, a lucrat de toate. În caz de „Doamne ferește” cu primăria, chiar nu se pierde. Face parte din categoria celor care calculează bine calitatea și cantitatea cuvintelor – nici nu aruncă cu lopata, în plus, dar nici nu livrează cu lingurița de ceai. Toate cuvintele sunt calulate și la locul lor. Ar putea transforma țânțarul în armăsar, atât din postura de primar, aribuind toate realizările exclusiv la propria persoană, cât și din cea de vânător – nu degeaba circulă basmele fantasmogorice despre care și ce dimensiuni uriașe a vânat. Ar putea, dar nu o face. Cam asta ar fi introducerea interviului, partea principală vine imediat. So, let’s go!
Prezentarea de rigoare:
Olga Zabica
Primarul c.Vărvăreuca, r-nul Florești
Născută pe 18 august 1987, în s.Vărvăreuca, r-nul Florești.
Studii superioare: Universitatea “Alecu Russo” din Bălți, Facultatea de Drept.
Este căsătorită, are trei copii.
Până la postul de primar a activat ca șefă de bandă la asamblarea cablajului la „Draexlmaier”, or. Bălți, în Direcția Asistență Socială, Sănătate și Protecția Familiei Florești, în calitate de jurist, resurse umane, Serviciul Eliberarea Actelor de ldentitate Florești.
Cel mai bun feminism este cel practic
– Cum vă e mai dragă adresarea – primar, primară sau primăriță?
– Primar.
– Dacă acceptați prima adresare, înțeleg că nu prea aveți treabă cu feminismul. În general, după modul de viață și timpul liber petrecut, se pare că nu vă ademenește curentul feminist…
- Cred că cel mai bun feminism este cel practic: să îmbini cu succes rolul de mamă și soție, cu cel de primar. Pentru mine, egalitatea de șanse înseamnă libertatea de a-ți valorifica potențialul pe toate planurile, fără a fi nevoită să alegi între carieră și familie.
– Prima zi în fotoliul de primar – cum se uitau bărbații de prin jur și ce comentau? A fost greu?
– Prima zi a fost intensă: fiind singura femeie și cea mai tânără dintre cei 6 candidați, m-am alăturat unui colectiv format tot din femei. Nu a fost loc de comentarii sau prejudecăți, ci ne-am suflecat imediat mânecile și am început munca pentru Vărvăreuca.
– Cum ați trăit acei 4 ani după ratarea alegerilor din 2015? Știm că ați eliberat pașapoarte, formal, dar ce s-a întâmplat în suflet?
– Pierderea din 2015 a fost o lecție necesară de maturizare. Eram foarte tânără, iar acei ani, în care am lucrat direct cu oamenii la eliberarea actelor, m-au ajutat să le înțeleg mai bine problemele și să mă pregătesc profesional pentru a reveni mult mai puternică.
Vărvăreuca este colțul de rai
– Descrieți, în trei propoziții, satul și sătenii…
– Vărvăreuca este colțul de rai unde m-am născut, un loc binecuvântat unde liniștea și căldura casei părintești se simt în fiecare uliță.
Sătenii noștri sunt oameni gospodari și cu suflet mare, care își poartă cu demnitate tradițiile, credința și dragostea de glie.
Ei sunt marea mea familie și motivul pentru care, în fiecare zi, îmi pun toată energia și inima în slujba acestei comunități minunate.
– Cu ce trăiește, la moment, comuna Vărvăreuca? Care sunt bucuriile, grijile și problemele cu care se confruntă localnicii?
– Trăim cu aceleași dorințe ca majoritatea satelor noastre. Bucuriile noastre vin din proiectele realizate împreună – de la un drum reparat, până la zâmbetele copiilor din grădiniță. Grijile mari țin de infrastructură și de dorința de a le oferi tinerilor condiții bune acasă, ca Vărvăreuca să rămână o comunitate vie și Unită.
Răutul este o binecuvântare și sufletul satului nostru
– Cu Răutul cum vă împăcați? Iese des din albie? Vă mai dă bătăi de cap?
– Răutul este o binecuvântare și sufletul satului nostru, dar astăzi nu revărsările ne dau bătăi de cap, ci dimpotrivă, seceta cumplită din ultimii ani. Ne doare să vedem cum apele lui scad și cum fântânile din comună încep să sece una câte una. Apa a devenit cea mai mare și mai arzătoare grijă a noastră, o resursă prețioasă pe care ne luptăm zi de zi să o protejăm și să o asigurăm pentru oameni.
Privesc cu multă rezervă acest proces
– Amalgamarea și reforma, în general, nu putem trece pe lângă… Cum vă uitați la ea, cum v-a găsit și cum ieșiți din ea?
– Privesc cu multă rezervă acest proces și sunt, sincer vorbind, împotriva amalgamării. Vărvăreuca este o comună mare, puternică, aflată la doar un kilometru de orașul Florești, ceea ce înseamnă că suntem deja dezvoltați și conectați. Atât pentru mine, cât și pentru localnici, este important ca deciziile administrative și banii comunității să rămână aici, pe loc, aproape de oameni, fără ca vocea satului nostru să se piardă într-o structură mai mare.
– A fost luată deja o decizie de amalgamare voluntară? Cine cu cine? Care cu care?
– La data de 12 mai 2026, Consiliul Comunal Vărvăreuca a votat decizia de inițiere a procesului de amalgamare voluntară, ca urmare a unei invitații primite de la Primăria orașului Florești. Această inițiativă vizează o eventuală comasare a orașului Florești cu comuna Vărvăreuca, satul Mărculești, comuna Alexeevca și satul Rădulenii Vechi, fiind deja constituit un grup de lucru din rândul consilierilor noștri locali.
Efortul se merită când este vorba de oamenii din Vărvăreuca
– După 2 vine 3. Va fi și al treilea mandat sau nu se merită efortul după amalgamare? Toți spun că va fi mai greu…
– Fiecare mandat înseamnă o responsabilitate uriașă, iar acum mă concentrez pe proiectele începute și pe apărarea intereselor satului în fața acestei reforme administrative. Efortul se merită întotdeauna când este vorba de oamenii din Vărvăreuca, chiar dacă viitorul se anunță mai dificil. Decizia o voi lua la momentul potrivit, consultându-mă, ca de fiecare dată, cu sătenii mei.
– Dacă nu administrație publică atunci ce? Vă întoarceți la cabluri, asistență socială sau la eliberare de acte? Sau, ceva nou?
– Fiecare experiență trecută m-a format, dar, ca jurist de profesie, cu siguranță m-aș orienta spre domeniul juridic sau o nouă provocare unde să pot ajuta oamenii direct. Totuși, deocamdată, mintea și inima mea sunt dedicate, în totalitate, pentru Vărvăreuca.
Liniștea naturii dmă reconectează cu rădăcinile și îmi dă energia de a merge mai departe
– Trei lucruri care vă aduc liniștea și împlinirea în timpul liber…
– Liniștea și împlinirea mea vin din lucruri simple, dar pline de sens.
1. Timpul prețios în familie – îmbrățișările celor trei copii și momentele calde petrecute alături de ei și de soțul meu sunt cel mai sigur refugiu după o zi agitată la primărie.
2. O plimbare pe malul Răutului sau în curtea casei – liniștea naturii de acasă mă reconectează cu rădăcinile și îmi dă energia de a merge mai departe.
3. Liniștea unei cărți bune – acele câteva pagini citite seara, când totul se domolește, fiind cel mai bun mod de a-mi aduna gândurile și de a-mi găsi echilibrul.
– Legat de modul de petrece timpul liber: când treceți de la porumbei și fazani la lighioane mai serioase? Mistreți, de exemplu?
– Vânătoarea este pentru mine o pasiune de suflet și un mod de a mă deconecta în natură, nu o goană după trofee mari. Rămân la fazani și porumbei pentru liniște și echilibru, iar provocările cu adevărat „grele” și serioase prefer să le înfrunt în fiecare zi la primărie, în folosul oamenilor.
Rămân fidelă simplității și tradiției
– Cu ce operați în timpul liber? Un Magnum, Winchester, ceva? Sau vreun Ij mai simplu?
– Rămân fidelă simplității și tradiției – un Ij 58 clasic și de încredere este tot ce am nevoie. Nu mă atrag armele sofisticate sau brandurile sonore; pentru mine, vânătoarea înseamnă în primul rând disciplină, respect profund față de natură și liniștea pădurii, nu echipamente scumpe.
– Mai aveți și alte calități băiețești sau vă opriți la vânătoare?…
– Nu mă opresc doar la vânătoare! Dacă este nevoie, mă urc cu toată încrederea la volanul unui tractor și îl conduc fără probleme. La țară, dar și în administrație, nu cred că există munci „băiețești” sau „femeiești” – important este să fii gospodar, să nu te temi de nici o provocare și să știi să pui umărul exact acolo unde este nevoie pentru a-ți face treaba bine.
– Ce nume de băiat aveați pregătit la naștere? Întreabă unul pe care îl aștepta numele Steluța…
– Tata chiar aștepta cu mare drag un băiat și avea pregătit numele Oleg. Până la urmă am venit eu, Olga, dar cred că i-am împlinit visul în felul meu: am moștenit nu doar un nume foarte asemănător, ci și toată tăria de caracter pe care o aștepta el de la un fiu!
Marcel Toma
