Victor Gonța: Despre cadouri, visurile copilăriei și aeroportul Mărculești

0
161

Cazul lui poate fi dat ca și exemplu la vreun seminar în care oameni deștepți discută despre cum să-i întoarcem acasă pe cei plecați peste hotare. Deși a avut mai mult aspecte practice, discuția noastră nu a ocolit nici sentimentele și nici „percepțiile existențiale” a doi „berbeci” aproape ca vârstă și care au văzut multe la viața lor. Unul care, tocmai, a primit felicitări de ziua lui, iar altul urmează s-o facă în timpul cel mai apropiat. Al doilea este Victor Gonța, care are parte de cel mai complet set de urări de sănătate din partea noastră…

Prezentarea de rigoare

Victor Gonța

Primarul or. Mărculești, r-nul Florești

S-a născut la 17 aprilie 1977, la Mărculești.

A studiat la USM, Facultatea Drept, Specialitatea Drept Internațional și Activitate Vamală.

Este căsătorit, are doi copii (14 și 16 ani).

Polițist, pilot, sportiv

  • Ce cadou așteptați de ziua de naștere? Chiar dacă încă nu vine al 50-lea, dar totuși.. Mai este aceeași senzație înainte de ziua de naștere sau s-a uzat senzația, cu vârsta?
  • Aștept mai mult un gest sincer decât un obiect – ceva care arată că persoana s-a gândit cu adevărat la mine. Senzația înainte de ziua de naștere este diferită de la an la an. Apare des o stare de gândire: „Ce am realizat până acum?” sau „Ce urmează?”. Un fel de bilanț personal.
  • Vă amintiți vreun cadou special, care v-a rămas în memorie, pe care l-ați primit vreodată de ziua de naștere?
  • Am avut în viață mai multe cadouri de ziua mea. Pe când eram copil, am fost alintat de părinți cu surprize de tot felul. Cele mai memorabile nu sunt neapărat cele mai scumpe, ci cele care au o poveste sau o emoție. De când am devenit soț și tată, mai plăcut decât o îmbrățișare și un sărut din partea copiilor și a soției și un ”la mulți ani” nu se compară cu nimic.
  • Când erați mic, ați vrut să vă faceți ce? Ați reușit? Dacă nu, ce s-a întâmplat de nu?
  • Când eram mic, ca și oricare copil, am visat să devin și polițist, și pilot, și sportiv, de multe ori mă inspiram din filme și povești. Dar pe parcurs, planurile s-au schimbat din mai multe motive, am descoperit alte pasiuni, au aparut alte oportunități diferite (studii, joburi), unele visuri nu s-au realizat din cauză de sănătate, dar, la general, am realizat că reușita nu înseamnă mereu să ajungi exact ce ți-ai propus la 7 ani, ci să găsești ceva care îți aduce satisfacție și sens. Cred că, deși nu am devenit „ce visam în copilărie”, am ajuns, totuși, într-un loc bun pentru mine și pentru cei care mă înconjoară.

Idila cu primăria Mărculești

  • Ce a fost până la postul de primar? Care a fost calea profesională până a păși în administrația publică?
  • Până a ajunge în funcția de primar, am parcurs mai multe etape profesionale care m-au ajutat să înțeleg atât nevoile oamenilor, cât și mecanismele de funcționare ale unei comunități. Îndată după facultate am plecat în Portugalia. La revenire, primul meu job l-am avut în cadrul Departamentului Migrație și Azil al Republicii Moldova. După aceasta, am activat în calitate de jurist la Agenția Medicamentului. Revenind în locurile natale, am activat la primăria or. Florești și la primăria or. Mărculești. Când am candidat la funcția de primar, activam în cadrul Aparatului Președintelui raionului Florești. Toate aceste joburi mi-au permis să acumulez experiență în gestionarea resurselor, lucrul în echipă și luarea deciziilor.
  • Ce s-a întâmplat de v-ați decis să intrați în acestă apă? Care au fost cauzele șii motivele care v-au adus la Primărie? Sau așa au căzut astrele și n-aveți vreo explicație specială?
  • Decizia de a candida la funcția de primar nu a fost una spontană, ci a venit în timp, din dorința de a contribui mai mult la dezvoltarea comunității. Activând în domeniul dat am văzut atât potențialul localității, cât și problemele cu care se confruntă oamenii zi de zi. Am interacționat frecvent cu cetățenii și am înțeles că este nevoie de o implicare mai activă, de soluții concrete și de o abordare responsabilă în administrarea treburilor publice. Astfel, motivația principală a fost dorința de schimbare, de a aduce mai multă transparență, eficiență și de a construi, împreună cu oamenii, o comunitate mai dezvoltată și mai bine organizată.
  • Ce va fi după? Dacă va fi… Aveți un „plan B” în caz că se termină idila cu primăria or. Mărculești și administrația publică locală, în general?
  • În prezent sunt concentrat pe responsabilitățile pe care le am și pe proiectele pe care vreau să le duc la bun sfârșit pentru comunitatea din or. Mărculești. Consider că mandatul de primar trebuie valorificat la maximum, cu rezultate concrete. Desigur, ca orice om, mă gândesc și la viitor. Experiența acumulată în administrația publică, în lucrul cu oamenii și în gestionarea proiectelor este valoroasă și poate fi aplicată în mai multe domenii – fie în continuarea activității publice, fie în sectorul privat sau în proiecte de dezvoltare.
  • Până când idila mai ține, spuneți cu ce trăiește și care sunt problemele cu care se confruntă primăria orașului Mărculești… Și cum le soluționați, bineînțeles…
  • Primăria orașului Mărculești funcționează în principal din veniturile proprii (impozite și taxe locale), transferuri de la bugetul de stat și diverse proiecte finanțate din fonduri naționale și externe. Ca în majoritatea localităților mici, resursele sunt limitate în raport cu necesitățile reale ale comunității. Printre principalele probleme cu care ne confruntăm se numără insuficiența resurselor financiare pentru proiecte mari de infrastructură; starea drumurilor și necesitatea modernizării acestora; întreținerea și extinderea iluminatului public; gestionarea serviciilor de salubrizare; migrația populației și scăderea numărului de locuitori activi; necesitatea modernizării instituțiilor publice și a infrastructurii sociale.

Pentru a face față acestor provocări, ne concentrăm pe câteva direcții esențiale: atragerea de fonduri externe și participarea activă la programe de finanțare; prioritizarea investițiilor în funcție de necesitățile reale ale oamenilor; gestionarea eficientă și transparentă a bugetului local; colaborarea cu autoritățile raionale și centrale; implicarea comunității în luarea deciziilor și în inițiative locale.

Mult mai mult decât aerodrom și aviație

  • Ce trebuie să cunoască omul de rând care nu e din r-nul Florești despre Mărculești, în afară de avioane și aerodrom?…
  • Într-adevăr, Mărculeștiul este cunoscut, în primul rând, pentru aerodrom și pentru istoria sa legată de aviație. Este un element important al identității noastre, dar localitatea înseamnă mult mai mult decât atât. Mărculești este o comunitate vie, cu oameni gospodari, cu tradiții frumoase și cu un potențial real de dezvoltare. Este un oraș mic, dar cu ambiții mari – încercăm să dezvoltăm servicii publice mai bune, să atragem investiții și să creăm condiții pentru ca oamenii să rămână acasă. În același timp, poziționarea noastră geografică și infrastructura existentă oferă oportunități economice, inclusiv în domenii logistice și industriale.
  • Apropo, pe când Aeroport? Ce avantaje va aduce această acțiune și cui? Localnicii ce ar avea de câștigat?
  • Subiectul dezvoltării unui aeroport la Mărculești este unul discutat de mai mult timp și ține, în mare parte, de decizii la nivel național și de interesul investitorilor. Primăria susține astfel de inițiative, însă implementarea efectivă depinde de factori mai largi – studii de fezabilitate, finanțare și parteneriate.

Dacă un asemenea proiect se va realiza, avantajele pot fi semnificative. În primul rând, ar contribui la dezvoltarea economică a regiunii – atragerea de investiții, crearea de locuri de muncă și dezvoltarea serviciilor conexe (transport, logistică, comerț). Pentru localnici, beneficiile ar fi concrete: noi locuri de muncă, atât directe, cât și indirecte; dezvoltarea infrastructurii locale (drumuri, utilități); creșterea activității economice și, implicit, a veniturilor la bugetul local; oportunități pentru tineri de a rămâne și a activa acasă.

  • V-ați pronunțat în public în favoarea amalgamării… Ne repetați avantajele care ar aduce asta?
  • Da, m-am pronunțat în favoarea amalgamării, pentru că am analizat efectele pe care le-ar putea avea asupra comunității. Avantajele pe care le văd sunt reale și concrete:

Creșterea eficienței administrației publice – prin centralizarea unor servicii și reducerea costurilor administrative;

Acces mai facil la fonduri și proiecte – unitățile administrativ-teritoriale mai mari pot atrage mai ușor finanțări naționale sau europene;

Îmbunătățirea calității serviciilor publice – educație, drumuri, salubrizare, iluminat stradal mai bine coordonate;

Planificare strategică pe termen lung – o comunitate mai mare poate dezvolta proiecte mai complexe, care altfel ar fi greu de realizat la nivel de localitate mică.

O generație puternică

  • Este o teorie care spune că cei născuți între 1970 și 1980 fac parte dintr-o generație mai puțin norocoasă, care veșnic cedează și e datoare. De la cedatul locului în transport, și în copilărie, și acum, în vârstă, deja… Dvs ce. părere aveți legat de astă teorie și cum vă caracterizați generația?
  • Această teorie e mai mult o observație socială decât un fapt absolut –  e încercarea de a explica anumite comportamente prin prisma contextului istoric și economic. Persoanele născute între 1970 și 1980 au crescut într-o perioadă cu tranziții majore: schimbări politice, economice și sociale, adesea imprevizibile și dificile. Asta poate explica de ce unii par mai „rezervați”, mai „concesivi” sau obișnuiți să cedeze în anumite situații – au învățat să se adapteze rapid și să gestioneze lipsuri sau presiuni. Totuși, nu este vorba de noroc sau de lipsa lui, ci de reziliență și pragmatism.

Această generație a fost nevoită să învețe să facă compromisuri, să prioritizeze supraviețuirea și echilibrul comunitar, ceea ce azi poate fi văzut ca „a ceda” sau „a fi dator”. Deci, mai degrabă, aș spune că sunt o generație puternică, cu lecții de viață solide, care a învățat să se descurce în orice context.

  • Vă considerați un om norocos? Se poate trăi doar din noroc sau mai e nevoie de ceva în plus?
  • Da, mă consider un om norocos, pentru că am avut parte de oportunități și oameni care m-au sprijinit de-a lungul vieții. Dar norocul singur nu ține loc de muncă, perseverență și responsabilitate. Pentru a reuși și a trăi o viață împlinită, e nevoie de muncă constantă – să depui efort chiar și atunci când lucrurile par dificile; perseverență – să nu renunți la obiective atunci când apar obstacole; inteligență și decizie – să știi să valorifici oportunitățile când apar; etica și responsabilitatea – față de ceilalți și față de tine însuți. Norocul poate fi scânteia care deschide uși, dar ceea ce contează cu adevărat este cum folosești acea șansă.

Asistent de arhitect:

Marcel Toma

PUBLICITATE