Angela Moroșan. „Am încredere în oamenii din satul nostru”

Am „bătut la ușă” și „am găsit-o acasă” într-un moment delicat al carierei – primărița satului Hăsnășenii Mari are de trecut, în luna mai, curent, un examen serios. E vorba desrpre referendumul în care sătenii urmează să decidă dacă dna Moroșan va mai fi sau nu primar. „Bucurie în așternut” pe care i-a inițiat-o Consiliul local și pe care au confirmat-o legal autoritățile centrale – electorale și judecătorești. Cunoscând, deja, tagma primarilor, alții, în locul său, ar fi zis „pas” că, na, „nu se știe ce va fi și cum voi fi da ție îți arde acum de interviu”. Ea – nu. Angela Moroșan nu se ascunde în clipele complicate și ne vorbește despre asta, dar și despre altele.

• Începem cu actualitatea… Pregătită pentru bătălia din mai? Ce așteptări aveți de la referendum și cum credeți că vor proceda sătenii?

• În această perioadă, comunitatea noastră trece printr-un moment important, inedit pentru localitate – referendumul de demitere. Eu nu-l privesc ca pe o bătălie, ci ca pe un exercițiu democratic, în care fiecare cetățean are dreptul să-și spună opinia. Am încredere în oamenii din satul nostru. Majoritatea cunosc munca depusă, proiectele, puține, dar realizate, care au fost motivele să pot crea mai mult, căci dorință și capacitate au existat, însă persistă piedici și provocări prin care am trecut împreună cu sătenii.

Așteptările mele sunt simple:

• ca procesul să fie corect și transparent;
• ca decizia să fie luată în cunoștință de cauză;
• ca, indiferent de rezultat, să ramânem uniți ca și comunitate.

Sunt deschisă dialogului și respect orice opinie. Cred că sătenii vor decide cu responsabilitate, gândindu-se la viitorul localității.

• Aveți pregătit „planul B”? Dacă nu primăria, atunci ce?

• În acest moment sunt concentrată pe responsabilitățile pe care le am față de comunitate și pe finalizarea proiectelor începute: deschiderea multașteptată a farmaciei și implimentarea proiectului „Satul European”, ediția 2. Nu discut despre un „plan B”, pentru că respect funcția pe care o dețin și mandatul primit. Nu îmi construiesc activitatea pe scenarii ipotetice. Am un mandat și o responsabilitate față de oameni, iar asta este prioritatea mea acum. Indiferent de rezultat – viața continuă. Un jurist mereu are de lucru!

• Ce s-a întâmplat în momentul când ați decis să vă dedicați administrației publice locale și să vă faceți primar? De unde a venit decizia? Din adâncul sufletului sau din altă parte?

• Decizia nu a venit dintr-un moment romantic sau din „adâncul sufletului”, ci din realitatea de zi cu zi. Am văzut problemele din localitatea mea, am vazut ce se poate face mai bine și am simțit că pot contribui concret. Consider că administrația nu e despre funcții, ci despre responsabilitate și curajul de a te implica. A fost o decizie asumată, bazată pe dorința de a schimba lucrurile, nu doar de a le comenta, însă dorința și realitate s-au dispersat din moment ce am pășit în birou.

• Apropo, amalgamarea din care parte vă ia? Vă alipesc, vi se alipesc sau stați neutri și neclintiți? Dvs. ce aveți de spus despre tot procesul ăsta? Sau e problema cea mai mică comparativ cu ce aveți acum pe agendă?…

• Procesul de amalgamare nu ține de orgolii sau de formulare de tipul „cine pe cine alipește”. Este în primul rând despre interesul oamenilor și viitorul comunitații. Poziția mea este una deschisă: analizăm toate obțiunile, discutăm cu cetățenii și luăm o decizie informată. Nu susțin decizii grăbite sau impuse fără consultare.

Nu este nici cea mai mică problemă, dar nici una care trebuie tratată superficial. Este un proces important, care trebuie gestionat responsabil.

• Cu ce trăiește și cu ce luptă acum comuna Hăsnășenii Mari? Care sunt prioritățile și perspectivele? Despre probleme am mai vorbit p-aci, da dacă insistați să le mai spuneți o dată…

• Satul Hăsnășenii Mari trăiește, ca și multe alte localități rurale, între provocări reale și dorința de a merge înainte. Problemele nu sunt un secret și nu au apărut ieri. Le-am mai spus și le pot repeta. Oamenii se confruntă cu lucruri pe care le știm cu toții: locuri de muncă limitate, plecarea tinerilor, infrastructură care are nevoie de investiții.

Dar, în același timp, satul nostru trăiește prin oamenii care au rămas, care muncec, care își cresc copiii aici și care cred în viitorul comunității. Prioritățile noastre sunt clare: dezvoltarea infrastructurii, atragerea proiectelor și investițiilor, crearea condițiilor mai bune pentru săteni și familiile tinere. Perspectivele există, dar ele nu vin de la sine – le construim noi înșine, prin muncă și implicare.

• Vorbim și geostrategic: încotro mergem și în ce tempouri, ca și țară? Aveți vreo opinie dacă mergem în direcția potrivită sau există și drumuri de alternativă?

• Direcția unei țări se vede cel mai bine în viața de zi cu zi a oamenilor. Cred că țara trebuie să meargă într-o direcție clară, care oferă stabilitate și dezvoltare pe termen lung. Oscilațiile și ”drumurile alternative” fără garanții nu ajută oamenii.Tempoul trebuie să fie responsabil: suficient de rapid ca să nu pierdem oportunițăți, dar și suficient de bine pregătit ca să nu greșim. Ca primar, mă interesează mai ales cum se reflectă aceste direcții în viața oamenilor din localitatea mea.

Indiferent de oportunitățile geostrategice, oamenii așteaptă lucruri simple și concrete: condiții mai bune de trai, servicii publice funcționale și perspective pentru copii. Asta trebuie să rămână prioritate!!!

• Suntem o țară de agricultori, comersanți, intelectuali, sportivi? Care e profilul nostru ca și popor? Sau nu v-au preocupat never asemenea idei?

• Nu cred că putem reduce un popor la o singură etichetă. Suntem un pic de toate. Avem rădăcini în agricultură, dar și oameni bine pregătiți, tineri talentați, antreprenori curajoși. Dacă ar fi să spun un lucru care ne definește, ar fi capacitatea de a munci și de a ne adapta. Oamenii noștri reușesc în țară și peste hotare, în domenii foarte diferite.

Problema nu este cine suntem, ci că nu reușim să valorificăm acest potențial la noi acasă, cu regret… Ce ne caracterizează, cred eu, este faptul că nu renunțăm ușor și că știm să ne descurcăm în orice condiții.

• Poporul nu-și merită conducătorul sau conducătorul nu-și merită

poporul?… Haideți să filosofăm un pic.

• Poate că nu e vorba despre cine pe cine merită, ci despre cât de mult reușim, ca societate să creștem împreună. Este o relație de responsabilitate reciprocă. Conducătorii sunt aleși de oameni și trebuie să fie la înălțimea încrederii primite. Un lider fără sprijinul oamenilor nu poate face mare lucru (vorbesc de cazul meu), iar o comunitate fără încredere în conducere stagnează. La nivel de țară, lucrurile sunt mai complexe, dar principalul rămâne același. Avem nevoie și de lideri responsabili și de cetățeni responsabili.

• Considerați că sunteți nedreptățită? La ce vi se întâmplă acum? Ce e, de fapt, dreptatea și unde se află, în afară de „la fundul mării”?

• Nu aș pune lucrurile în termeni de „nedreptate” personală. Nu mă victimizez. Funcția publică vine și cu presiune, și cu contestări. Dreptatea, în opinia mea, nu este la „fundul mării”, ci acolo unde există responsabilitate și bună-credință. Atât timp cât acționezi corect și transparent, ai conștiința împăcată – chiar dacă nu toată lumea va fi de acord. În viața publică, fiecare o vede diferit. Eu aleg să o caut în corectitudine, în lege și în respectul față de oameni.

•  Dacă e să vă priviți dintr-o parte, ce e foarte greu dar, totuși, care ar fi părțile Dvs. câștigătoare și ce calități le-ați arunca din ecuație? Ca și om, dar ca și profesionist…

• Dacă ar fi să mă privesc dintr-o parte, cred că punctele mele forte sunt perseverența, capacitatea de a munci și faptul că nu evit responsabilitatea. Îmi asum decizile și muncesc pentru rezultate – asta mă face să merg înainte (uneori rezultatele sunt de lungă durată, dar nu disper), nu renunț și asta definește parcursul meu ca lider. Din calitățile mele nu ași renunța la niciuna, ci doar aș alege să le completez cu mai multă duritate acolo unde este nevoie.

• Ar fi vreo calitate de 100% care v-a ajutat în viață și activitate?

• Răbdarea și perseverența m-au ajutat să trec peste orice provocare, atât în viață, cât și în activitate. Ele nu doar te țin pe drum, ci fac ca fiecare pas să conteze.

• Ce ar însemna pentru Dvs. împlinirea?

• Împlinirea pentru mine nu înseamnă neapărat fericire permanentă sau lipsa problemelor. Nu cred, că există oameni care să fie fericiți tot timpul. Eu mă simt împlinită atunci când pot să ajut, să știu că fac ceea ce trebuie și să citesc pe chipurile oamenilor rezultatele obținute. Fericirea este legată de echilibrul dintre viața personală și responsabilitățile pe care mi le asum – să pot privi fiecare zi și să știu că am făcut ceva valoros. Rămân concentrată pe ceea ce contează: oameni, responsabilitate, rezultate.

Marcel Toma