Interviul nostru: Damian Spinei, muzicianul care este în top și implicat

Este în top, în general. Muzicianul, originar din Drochia, este cunoscut publicului larg, dar și cititorilor “Ziarului Nostru”. Doar că, acum, acesta a depășit statulul de „tânără speranță”, cu care „defila” acum șase ani, în paginile noastre. Acum este un inpertret consacrat și este în top și la modul concret: tocmai a fost Nr. 1, la Radio Noroc, na…

Este implicat… În promovarea valorilor tradiționale prin concerte, festivaluri, concursuri și proiecte culturale naționale și internaționale, precum și prin participarea la emisiuni de radio și televiziune, contribuind la păstrarea și transmiterea autentică a cântecului moldovenesc. La emisiuni, vorbește și despre probleme, nu doar despre ce și cum cântă. A vorbit și la noi în interviu, despre ce, cum și cu cine cântă, dar și despre multe altele.

Damian Spinei

Interpret de muzică populară, absolvent al Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca și al Facultății de Administrație Publică din cadrul Universității Babeș-Bolyai. În present, este doctorand în Etnomuzicologie la Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Teatru și Muzică și membru al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova.

• La peste șase ani de la un amplu interviu pentru “Ziarul Nostru”, ce s-a schimbat în viața ta muzicală, în linii mari? Că la liniile mici revenim pe parcurs…

• În acești peste șase ani, parcursul meu artistic a evoluat semnificativ. Am absolvit studiile de licență și masterat în cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, perioadă în care am acumulat experiență și încredere în direcția pe care mi-am ales-o. Am participat la numeroase concursuri naționale și internaționale, reușind să adun în palmares peste 40 de premii. Unul dintre cele mai importante premii pentru mine este Premiul municipal pentru tineret în domeniile literaturii, artei, științei, tehnicii și activismului civic, acordat pentru realizări în domeniul Artă Muzicală, în Chișinău, în 2024. De asemenea, mi-am îmbogățit repertoriul cu unsprezece cântece de muzică populară și am avut bucuria de a colabora cu orchestra importante, precum: „Lăutarii” condusă de Nicolae Botgros, „Folclor” condusă de Petre Neamțu, „Rapsozii Moldovei” condusă de Vitalie Dorin, „Mugurel” condusă de Ion Dascăl, „Cununa Transilvaniei” condusă de Ovidiu Bârteș, etc.

Demn de remarcat este că am îmbrățișat și cariera pedagogică, momentan fiind profesor de Educație Muzicală la Colegiul Național ,,Spiru Haret” din București și doctorand în Etnomuzicologie la Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Teatru și Muzică. Am publicat și mai multe articole științifice. Toate aceste experiențe mi-au oferit ocazia să cresc artistic, să mă apropii mai mult de public și să duc mai departe frumusețea muzicii tradiționale moldovenești.

• Au fost schimbări și în afara muzicii?

• Da, au fost schimbări și în afara muzicii. În paralel cu activitatea artistică, am absolvit Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, specializarea Administrație Publică. De asemenea, am finalizat cursuri de nivel intermediar în asigurări, contabilitate, management cultural, coaching și antreprenoriat. Am acumulat experiență profesională și în domeniul managerial, lucrând, o perioadă, ca logistic manager, și mi-am dezvoltat implicarea civică, devenind, de-a lungul anilor, membru al mai multor organizații non-guvernamentale din România.

• Dacă tot a fost recent, zi ce-ai făcut la Drochia, la baștină… Ce-ai filmat?

Recent, am revenit la Drochia, la baștină, unde am filmat două videoclipuri. Primul, de muzică ușoară, „Orașul meu – mândria mea”, este dedicat orașului și locuitorilor săi, cu linia melodică și aranjamentul realizate de Dan Iacovlev și text de Ala Bugai. Al doilea, de muzică populară, „Cât pe lume mai suntem”, este dedicat tuturor moldovenilor, cu linia melodică de Mihail Verhovetchi, aranjament orchestral de Sidor Rusu, text de Any Drăgoianu, și a fost înregistrat cu orchestra „Folclor”, condusă de Petre Neamțu.

Le mulțumesc tuturor celor implicați: Adrian Ciobanu și soției sale, pentru filmare, ansamblului folcloric „Busuioc” condus de Galina Pavalencu, membrilor vocali din satul Șuri, inclusiv Veronica Grădinaru și Andrian Cebotari, prietenul meu din copilărie, precum și Ansamblului de dans popular „Izvoraș”, condus de Valentina Kochtov și domnul Victor Cemortan. Am avut și bucuria să particip la o emisiune, în care mi-a luat interviu doamna Vera Bulgaru.

Mulțumirile mele merg, de asemenea, către rudele care m-au primit cu atâta căldură în casa lor din Drochia. Totodată, am cântat la concertul organizat cu prilejul hramului orașului, o experiență deosebită pe scena de acasă. Mulțumirile mele se îndreaptă către primarul Nina Cereteu, Ala Bugai, Cristina Țurcanu și toți cei care au contribuit la organizarea evenimentului.

În aceeași perioadă, am sărbătorit și ziua mea de naștere, în satul Chetrosu, raionul Drochia, o surpriză pregătită de rude, care a făcut momentul și mai special.

• Dacă a fost tot recent, ce-ai făcut în Luxemburg și Israel? Să le spunem și celor care nu sunt abonați la rețele tale sociale…

• În Luxemburg am participat la evenimentul ,,Diaspora Day -Sărbătoarea comunității noastre”, care are ca scop păstrarea limbii române, a culturii și tradițiilor moldovenești în inima Europei și consolidarea legăturilor dintre diasporă și Republica Moldova. Evenimentul a fost organizat de ONG-ul “Impact Moldova”, care sprijină elevii și studenții din comunitățile defavorizate din Moldova și creează oportunități pentru succes.

Împreună cu poetul Vasile Romanciuc și soția sa, doamna Valentina Romanciuc, am fost primiți cu mare căldură în casele membrilor ONG-ului, cinci femei dedicate… În cadrul evenimentului, am avut ocazia să cunosc oameni minunați, printre care Ambasadorul Republicii Moldova în Belgia și Luxemburg, Șef al Misiunii la NATO, Viorel Cibotaru, și soția sa, profesoara Liubovi Cibotaru, dar și mulți alți participanți la fel de deosebiți. Excursia a fost una de neuitat datorită generozității și ospitalității acestora…

În Israel, am participat împreună cu doamna Silvia Zagoreanu, în calitate de interpreți, reprezentând Republica Moldova la două evenimente culturale internaționale. La aceste evenimente au mai fost participanți din mai multe țări: România, Italia, Franța, Turcia și Spania. Evenimentele au fost organizate de Uniunea Mondială de Folclor, condusă de președintele Dorel Cosma, și găzduite de Nidal Kassem și Ameen Kassem, în cadrul Caravanei IGF – José Antonio Viñas 2025, un festival internațional consacrat interpreților de muzică populară din întreaga lume. Totodată, excursia în Israel a fost o experiență frumoasă, care mi-a lăsat amintiri de neuitat.

Am mai avut onoarea să reprezint Republica Moldova la evenimentul „Vienna goes Europe – Europatag 2025”, organizat de Ambasada Republicii Moldova în Viena. Le mulțumesc pentru invitație, pe această cale, prietenului și colegului meu, Sergiu Garabajii, precum și doamnei ambasador Victoria Roșa, doamnei Ministru-Consilier Cristina Mahu, întregii echipe a Ambasadei Republicii Moldova în Austria și comunității moldovenești din Viena, pentru primirea călduroasă și sprijinul acordat.

• Ai avut treabă și cu Natalia Proca și cu “Lăutarii”… Vorbim și despre acest proiect… A fost greu să dai de ei?

• Am colaborat recent și cu Natalia Proca și cu orchestra „Lăutarii”, condusă de maestrul Nicolae Botgros. Nu a fost greu să dau de orchestra „Lăutarii”, deoarece îl cunoșteam de mai multă vreme pe domnul Botgros. Îi mulțumesc pentru susținere și încurajare, la fel ca și doamnei Natalia Proca, pentru colaborarea frumoasă – ambii suntem originari din orașul Drochia…

Melodia la care am lucrat se numește „Pe un petic de hârtie” și este un duet emoționant între mamă și fiu, care reflectă dorul de casă și de cei dragi, fiind dedicat tuturor celor plecați în străinătate. Pentru acest proiect, am reușit să filmăm și un videoclip în localitatea Butuceni, raionul Orhei.

• Cum e să fii Nr.1 în Top, la Radio Noroc? Poate mai vine o “Potcoavă de Aur”?

• Este o mare onoare și bucurie pentru mine faptul că melodia „Vreau nevastă ca și mine”, cu textul scris de mama mea, Aliona Rozovel, a ajuns și s-a menținut timp de două săptămâni pe locul 1 în Top 10 al cântecelor de muzică populară la Radio Noroc, ceea ce îmi confirmă că piesa este îndrăgită de public. De asemenea, și melodia „Mai scripcare de la Prut” s-a bucurat de succes, ocupând locul 7 în același top pentru o perioadă îndelungată.

Totodată, Festivalul-Concurs „Potcoava de Aur” 2023 se numără, deja, printre realizările mele profesionale importante. Am avut bucuria de a obține Premiul I și de a cânta alături de orchestra „Lăutarii” din Chișinău, într-un eveniment deosebit al cărui președinte al juriului a fost Nicolae Botgros, căruia îi mulțumesc pentru sprijin și încurajare.

• Ai în activ numeroase concursuri, dar lumea tot de “Românii au talent” se interesează mai mult… Cum fu? Vorba oltenilor… Ce emoții ți-a lăsat experiența?

• Am participat la „Românii au talent” în anul 2020, o experiență pe care o consider una dintre cele mai emoționante și memorabile din parcursul meu artistic. M-am ales cu patru de „DA” din partea juriului, un moment care mi-a oferit multă încredere și motivație să continui pe drumul muzicii. A fost o ocazie unică de a mă face cunoscut unui public larg și de a simți susținerea oamenilor, lucru care m-a inspirat să muncesc și mai mult pentru a-mi împlini visul.

• În calitatea de muzician cu școală, nu te cuprind emoții negative când vezi “necărturari” obținând un succes, poate, mai mare ca al tău? În muzica populară, mai ales, unde, “Foaie verde și-o lalea”… Sau nu e așa de verde și, poate, nici nu e lalea?

• Nu, nu mă încearcă emoții negative. Eu cred, cu tărie, că fiecare artist are drumul său și locul său sub soare. În muzică, succesul nu se măsoară doar prin diplome sau studii, ci, mai ales, prin pasiune, talent și dăruire. Sunt mulți artiști extrem de talentați care, deși nu au o pregătire academică, au reușit să cucerească inimile oamenilor prin sinceritatea și emoția cu care cântă. Eu respect și admir acești oameni, pentru că muzica adevărată vine din suflet, indiferent de școală.

• Cum stăm cu alte genuri musicale? Sau mergi pe populară și basta?

• Deși muzica populară rămâne direcția mea principală, îmi place să experimentez și cu alte genuri muzicale. Am făcut parte din „Crescendo Band”, un grup vocal care aborda muzica ușoară a cappella, pe șapte voci, o experiență care m-a ajutat mult din punct de vedere artistic. Totodată, am înregistrat și un cântec de muzică ușoară, dedicat orașului Drochia, locului meu de suflet.

Îmi doresc ca, pe viitor, să-mi îmbogățesc repertoriul și în zona muzicii ușoare, pentru că sunt de părere că un artist trebuie să fie mereu deschis către nou, să evolueze și să se exprime în mai multe forme. Important este ca mesajul să ajungă la oameni și să transmită emoție. Indiferent de genul muzical.

• Ai găsit nevastă ca și tine? Iese că ai păreri bune despre sine dacă te dai exemplu…

• Încă nu am găsit „nevasta ca și mine”, dar sunt în căutare. Știu că poate sună amuzant dacă spun asta și că pare că am o părere prea bună despre mine, dar, de fapt, este mai mult o glumă legată de titlul piesei mele. Cred că fiecare își găsește perechea la momentul potrivit, iar, până atunci, mă bucur de muzică, proiecte și de tot ceea ce îmi aduce satisfacție profesională și personală. Sunt convins că respectul, valorile comune și pasiunea pentru viață și artă fac o relație cu adevărat frumoasă, așa că rămân optimist și deschis pentru când va veni clipa potrivită.

• Întrebarea despre planurile pe viitor enervează artiștii, în general, așa că întreb cu cine ai vrea să mai cânți și unde?

• Mi-ar plăcea să înregistrez mai multe melodii alături de orchestra „Lăutarii”, condusă de dir. Nicolae Botgros, și orchestra „Folclor”, condusă de dir. Petre Neamțu, dar sunt deschis și la colaborări cu alte orchestre și artiști talentați. De asemenea, îmi doresc să cânt la cât mai multe concerte, atât în străinătate, pentru a duce muzica populară moldovenească peste hotare, cât și acasă, unde publicul meu de suflet mă așteaptă mereu cu căldură. Pentru mine, fiecare colaborare și fiecare scenă sunt o oportunitate de a împărtăși emoția muzicii și de a crea momente memorabile pentru cei care iubesc folclorul.

• Pentru un student la Timișoara, profesor la București și interpret la Chișinău, cum e să te împarți între est și Vest? Întrebare retorică, deși poate avea și răspuns practic…
• Este o provocare, dar, în același timp, o experiență extrem de bogată. Fiecare loc în care mă aflu – Timișoara, București sau Chișinău, îmi oferă altceva: Timișoara mă formează academic și îmi lărgește orizontul profesional, Bucureștiul îmi permite să transmit mai departe cunoștințele ca profesor, iar Chișinăul rămâne locul unde inima mea cântă și unde pot să împărtășesc muzica publicului. Este nevoie de organizare, pasiune și energie, dar toate acestea se transformă în satisfacții și experiențe de neuitat.
• Cum e să fii, în același timp, interpret profesionist, student și profesor?

• Este o experiență provocatoare, dar extrem de bogată. Fiecare rol, cel de interpret profesionist, student și profesor, îmi aduce ceva unic. Ca interpret, am ocazia să împărtășesc emoție și tradiție publicului, ca student, continui să învăț și să mă perfecționez, iar ca profesor pot să transmit mai departe cunoștințele și pasiunea mea tinerilor.

• Întrebare pentru un interpret care cântă de mic, peste tot și în fața oricui: nu ai obosit?

• Nu, nu am obosit. Cânt de mic și fiecare scenă, fie acasă, fie în străinătate, îmi oferă energie și bucurie. Muzica este ceea ce mă alimentează, iar emoția publicului și legătura cu oamenii fac ca fiecare moment pe scenă să fie un dar, nu o povară.

Marcel Toma