Pictorul Boris Isac a activat aproape o jumătate de deceniu drept director al Școlii de Arte din orașul Florești. Are o mulțime de învățăcei care i-au preluat, fir cu fir, măestria, și-au făurit viitorul, soarta mânuind cu iscusință culorile curcubeului… Însăși viața maestrului Boris Isac, la fel este un curcubeu de trăiri, sentimente profunde și nuanțe fără de care nu își poate închipui existența. Este un om harnic și nemărginit de bun la suflet. A creat tablouri care cuprind tot ce i-a fost și îi este drag în viață. Și-a făcut un nume care răsună. La cei peste optzeci de ani este viguros și nu se lasă de pictat. Zice că nu poate…
Galeria Muzeului de Istorie și Etnografie „Nicolae Bulat” din Soroca găzduiește expoziția de tablouri semnate de pictorul Boris Isac. În 22 august a avut loc deschiderea expoziției. S-au adunat cei mai fideli admiratori ai picturii, printre care și directoarea Muzeului de Istorie și Etnografie Florești, d-na Ana Cușnir.
-Am o expoziție permanentă în muzeul din Floresti – picturi, peizaje in ulei, acuarelă, am acolo chiar si câteva portrete ale colaboratorilor din cultură…… M-am mai expus aici, în muzeul din Soroca, lucrările mele pe când era director regretatul Nicolae Bulat. Cu d-lui ne întâlneam și în Floresti, că și sotia d-lui e de acolo. Aici m-am străduit să aduc alte lucrări, nu acele expuse atunci. Eu m-am obișnuit sa lucrez în mai multe stiluri. Ador florile, ador să le transfer gingăsia și frumusețea pe pânză. Dar îmi este drag să fac și peizaje, portrete… Sunt originar din Vărăncău, Soroca, și mă consider sorocean. Din 1961 am plecat din sat… Dar întotdeauna îi simt chemarea, de parcă ar șopti pomii cu frunzele, izvoarele cu apa lor să mă mai duc acasă…
Despre astea, dar și multe altele a vorbit d-l Boris Isac la deschiderea expoziției. Dar una e să auzi și alta e să vezi. Colaboratorii muzeului invită sorocenii și oaspeții urbei să viziteze ezpoziția. Apropo, ea constitue 40 de picturi: peisaje, portrete care impresinează.
Ana Cușnir, directorul muzeui de Istorie și Etnografie Florești:
- Noi ne mândrim cu pictorul nostru floreștean. Îi dorim să nătate! Noi avem în sala Memoriei doua tablouri semnate de d-lui, anume ieșirea și intrarea in oras. Dar avem și o sală cu expozitie permanentă, toată împânzită cu tablourile acestui pictor minunat, dar in zilele marcante expunem acolo și alte lucruri.
Pictorul Carol Ratz a menționat: - Sunt un vechi admirator al acestui muzeu și văd că muzeul e deschis permanent pentru lucruri frumoase… Eu tot am studiat la Universitatea de Arte doar că din Cluj. Am văzut aici câteva lucrări de o creativitate deosebită. Noi , artistii, totdeauna ne străduim să rămânem tineri sufletește. Ii doresc d-i Isac succes și creativitate.
D-l Boris și-a amintit cum a început a crea: - În sat, pe atunci, se cocea pâne în cuptor, hornul se înnegrea. Mama mea, o dată în luna, il varuia. Odată, fiind mic, mama lăsase periuța și varul cu sineală, că o strigase la poartă o vecină. Când s-a întors, hornul era văruit, iar pe el zugrăvite ornamente… Aracan de mine! Ce mai frumusețe, s-a bucurat ea… Și alt caz: aveam un frate în armată, erau pe atunci foi cu care se înveleau calupurile de săpun, și fratele îmi trimitea inapoi desene-portretele noastre făcute de pe fotografii…. Eu credeam că asta fratele desena și m-am gândit, că dacă poate fratele meu să deseneze, apoi pot și eu! Cu asta am Inceput a desena…. Altă istorie: în școală era „Ariciul”, gazeta satirică de perete. Directorul mă chema desde la lecții și imi ziceau să desenez ba una, ba alta….
După absolvirea școlii medii și-a făcut studiile la Colegiul de Arte din capitală.
…Nu cunoaște cu precizie câte lucrări are, dar le va număra în curând, căci le-a mutat pe toate într-un atelier personal…
Fie ca colecția pictorului să crească și să tot crească, spre bucuria admiratorilor dumnealui.
Elena Țârdea-Spinei
