La 25 iulie, este marcată Ziua mondială de prevenire a înecului, evenimentul este o oportunitate de a atrage atenția asupra impactului tragic pe care îl are această problemă la nivel global, asupra familiilor și comunităților, dar și de a oferi soluții pentru prevenirea acestor cazuri.
Înecul este a treia cauză de deces accidental la nivel mondial, reprezentând 7% din toate decesele cauzate de traumatisme și accidente. Peste 230 mii de decese cauzate de înec se înregistrează anual în întreaga lume. Peste 90% dintre decesele prin înec au loc în râuri, lacuri, fântâni și vase de stocare a apei menajere, copiii și adolescenții din zonele rurale fiind afectați în mod disproporționat.
Dezastrele legate de inundații afectează din ce în ce mai mult milioane de oameni la nivel global, în parte din cauza escaladării impactului negativ al schimbărilor climatice, iar înecul este principala cauză a deceselor în timpul inundațiilor. Înecul a fost cauza a peste 2,5 milioane de decese în ultimul deceniu, care puteau fi prevenite.
În regiunea europeană, peste 23 de mii de oameni decedează anual în urma înecului sau circa 3 persoane la fiecare oră.
În râurile și bazinele acvatice din Republica Moldova, potrivit statisticilor oficiale, în a. 2021 și-au pierdut viața în urma înecului 112 persoane, dintre care 18 copii. În a.2022, numărul cazurilor de înec a fost de 78, inclusiv, 15 la copii. De la începutul anului 2023, potrivit datelor Inspectoratului General al Situațiilor de Urgență, au fost înregistrate 34 de cazuri de înec, dintre care 3 – la minori.
Printre factorii de risc ce predispun cel mai des la înec se numără:
∙ Vârstă: Această relație este adesea asociată cu o lipsă de supraveghere. La
nivel global, cele mai mari rate de înec sunt în rândul copiilor între 1 și 4 ani,
urmați de copiii între 5 și 9 ani.
∙ Gen: Bărbații sunt în special expuși riscului de a se îneca, cu o rată de
mortalitate de două ori mai mare decât a femeilor. Studiile sugerează că ratele mai mari de înec în rândul bărbaților se datorează expunerii crescute la apă și comportamentului mai riscant, cum ar fi: înotul singur, consumul de alcool înainte de a înota și plimbările cu barca.
∙ Acces la apă: Accesul sporit la apă este un alt factor de risc pentru înec.
Persoanele cu ocupații precum pescuitul comercial sau pescuitul care folosesc bărci sunt mai predispuse la înec. Copiii care locuiesc în apropierea surselor de apă deschise, cum ar fi șanțurile, iazurile, canalele de irigare sau piscinele sunt expuși în mod special.
∙ Inundații: Înecul reprezintă 75% din decesele în urma inundațiilor. Dezastrele de inundații devin atât mai frecvente, cât și mai grave și este de așteptat ca această tendință să continue ca parte a schimbărilor climatice. Riscurile de înec cresc odată cu inundațiile, în special în țările cu venituri mici și medii, unde oamenii trăiesc în zone predispuse la inundații, iar capacitatea de a avertiza, evacua sau proteja comunitățile de inundații este joasă sau doar în curs de dezvoltare.
∙ Călătoriile pe apă: Călătoriile efectuate pe nave supraaglomerate, nesigure, lipsite de echipamente de siguranță sau operate de personal neinstruit în abordarea incidentelor de transport sau navigație, de asemenea reprezintă un risc sporit de inec, în deosebi pentru migranții ilegali.
∙ Alcoolul: Personalul aflat sub influența alcoolului sau a drogurilor reprezintă, de asemenea, un risc.
Pentru a preveni cazurile tragice de înec, se recomandă de a implementa următoarele intervenții:
- Amenajarea locurilor pentru scăldat cu instalarea barierelor de siguranță;
- Supravegherea copiilor și securizarea locurilor periculoase (acoperirea fântânilor, latrinelor, a vaselor mari cu apă, etc.);
- Evitarea scăldatului copiilor fără supravegherea adulților;
- Educarea abilităților de bază pentru înot, siguranță în apă și salvare în siguranță, inclusiv a copiilor de vârstă școlară;
- Instruirea populației referitor la salvarea și resuscitarea în siguranță;
- Evitarea scăldatului în locuri neautorizate, pe timp de noapte și/sau în stare de ebrietate;
- Stabilirea reglementărilor de siguranță privind navigația cu barca, transportul fluvial, inclusiv purtarea dispozitivelor personale de salvare, etc.
Cu toții putem lua măsuri pentru a preveni înecul, prin:
- creșterea gradului de conștientizare cu privire la amploarea problemei și măsurile de prevenire;
- educarea copiilor și tinerilor;
- susținerea autorităților de a dezvolta planuri și politici de prevenire a înecului;
- voluntariat cu organizații de prevenire a înecului, salvare a vieților;
- menținerea în siguranță pe noi înșine și familiile noastre, atunci când ne aflăm în apă, în preajmă sau călătorim pe apă.
Oricine se poate îneca, nimeni nu ar trebui. Fiecare caz de înec poate fi prevenit!
Înecul constă dintr-o sufocare provocată de scufundarea gurii și nasului în apă.
Înecul apare atunci cînd persoana nu mai poate respira în momentul în care este aflată sub suprafața apei sau a altui lichid. Înecul este un accident grav, cu rezultate fatale sau nefatale.
Înecul nu este zgomotos, spectaculos, este tăcut, oamenii nu se zbat stropind cu apă și nu strigă după ajutor. Persoana care se îneacă și supraviețuiește a suferit un înec nefatal. Înecurile fatale se petrec cand persoana este singură sau într-o împrejurare când ceilalți fie nu sunt conștienți de situația victimei, fie nu sunt capabili să-i ofere ajutor.
Cum vă puteți proteja copilul?
- Supravegheați-l chiar dacă știe să înoate;
- Însoțiți-l în apă: la mare, în parcuri acvatice, în piscine, în zonele cu tobogane;
- Alegeți doar locuri de scăldat autorizate și amenajate corespunzător;
- Nu pierdeți copilul din câmpul vizual nici măcar o secundă.
Ana Bercut -medic de familie
