CARTE DE VIZITĂ
Funcție: director, Instituția Publică Liceul Teoretic „Bogdan Petriceicu -Hasdeu”
Născut : 26 noiembrie 1962
Familia: soția Valentina, fiicele Irina, Aliona
Carieră: 38 ani de activitate
Zodie: săgetător
Culoarea preferată: verde
Mâncarea preferată: mămăliga cu friptură
Anotimpul preferat: toamna
”Familia Hasdeu-locul unde trăim momente frumoase alături de elevi”
Cât de des purtați cravată?
Foarte rar, doar în cazurile cerute de protocol. Am senzatia că purtând-o sunt limitat în libertate
De unde începe firul vieții?
M-am născut în satul Șuri ,raionul Drochia, în familia lui Grigore și Parascovia, dumnezeu să-i ierte, o familie de țărani ce au muncit toată viața la pământ. Mama a lucrat din greu în ultima perioadă din viață ca deridicătoare la magazinul din sat. Rădăcinile bunicilor din partea tatei vin din satul Drochia iar cele din partea mamei din satul Țarigrad. O familie ce a unit trei sate. Am un frate mai mic cu cinci ani Vitalie.
Cum a fost copilăria pe ulițele satului Șuri?
Eu aș alege noțiunea de copil șotios – liniștit. Mama, care nu a făcut deloc școală, era foarte severă cu noi copiii și acasă eram cuminte ; liniștit și foarte exemplar la școală. Dar șotiosul din mine ieșea în afara curții școlii, când ne băteam cu băieții din clasele paralele sau când mergeam cu vacile la păscut departe de ochii mamei.
Ce ați învățat de la părinți?
De la mama – ce înseamnă disciplină pentru a atinge un rezultat. De la tata – nu aștepta ceva fără a munci. Fraza repetată de multe ori acasă era : învață Iuricaș dacă nu vrei să tragi sapa ca și noi. Sapa nu trag des, dar îmi place să prășesc.
În ce relație ați fost cu buneii?
Buneii erau salvarea mea când mama era supărată. Ori mă ascundeam la bunica în sarai, ori fugeam la cealaltă bunică ce trăia peste câteva case. Și acum, cu nepoțele mele, incerc să fiu un bunel de care să-și aducă aminte când vor discuta cu copiii lor.
Cine vă citea povestea de seară?
Adormeam fără povești. Mama nu putea citi, a ales să muncească de mică și să nu mearga la școală iar tata venea târziu de la deal. Până am început să citesc singur, adormeam cu imaginile construite de imaginația mea.
Ați fost o elev exemplar?
Da, îmi plăcea foarte mult școala, îmi iubeam profesorii. Imi petreceam mai tot timpul la școală, la lecții, activități extrașcolare sau sport.
Ați luat note de 2?
Nu! Am finalizat școala medie cu „Medalia de aur”, era pe atunci așa o distincție dacă în certificatul de studii medii era doar note de „5” și un comportament exemplar.
Ce amintiri vă leagă despre anii de studenție?
Studenția mi-am petrecut-o la facultatea de limbi străine (limba și literatura franceză), de la Universitatea de Stat din Moldova . Au fost cei mai frumoși ani din viață. Am legat prietenii adevărate și am avut parte de niște dascăli ce ne-au făcut să îndrăgim profesia de profesor. Eram implicați în activități culturale, activități sportive. Pe lângă orele din programul facultății de limbi străine, am mai făcut dansuri de salon, lupte libere, turismul în munți.
Prima dragoste?
Aici caz classic… ne-am cunoscut în căminul universității. Dragoste la prima vedere, mai ales că domnișoara era și ea din raionul Drochia, se numea Valentina. Și iată suntem împreună de 38 ani.
Unde și cum a fost nunta?
Pe 19 mai 1985, a avut loc înregistrarea civilă în Palatul de Nunți din Drochia cu început de ploaie. Am mers la nănași cu ploaia din urmă. Am pornit spre casa părintească, unde ne așteapta un cort mare cu mesele de sărbătoare, cu un automobil „Chaika”, care era la modă pe atunci. Ploaia continuă. Din mașină până-n cort mireasa în brațe, glod până la genunchi. În cort au dansat doar studenții anului 5, colegi ai mirelui și miresei. Dimineața a ieșit soarele și ne-a anunțat o viață plină de noroc în viitor.
Prima zi de muncă?
Prima zi de muncă a fost la Chișinău, la școala nr. 25, unde doamna directoare prezintă tinerii specialiști veniți în colectiv – profesor de informatică, doi profesori de franceză, profesor de limba și literatura romană. Eram patru profesori bărbați. O întălnire ce m-a motivat să rămân în școală pentru toată viața.
Profesor sau manager?
Profesor. Prețuiesc libertatea profesorului de a alege cum și cu ce se atinge rezultatul dorit de el și elevi. Prețuiesc valoarea timpului petrecut cu elevii, care peste ani vor aprecia ceea ce a făcut profesorul. Managerul este limitat în acțiuni, este dependent de mulți factori.
Ce semnifică Drochia pentru dstră?
Casa părintească, unde revin copiii și nepoții mei. Familia Hasdeu, unde trăim momente frumoase alături de elevi și așteptăm în vizită absolvenții noștri. Locul, unde mă simt liber și în siguranță.
Cum arată o duminică perfecta în familia dstră?
Avem două variante de duminici perfecte. Când suntem cu oaspeții dragi, fiica Irina cu nepoțica Sofia, de la Chisinău, sau noi în ospeție la fiica, Aliona și nepoțica Jasmine în Belgia. Duminică se planifică în dependență de dorintele nepoțelelor.
Ce calități apreciați la oameni?
Devotament, sinceritate, flexibilitate
Ce vă liniștește?
Alergarea pe teren accidentat, de exemplu în parc, pădure, munte. Alerg fără căști în urechi, nu ascult muzică, nu ascult podcast-uri pentru a observa tot ce mă înconjoară și de a ajunge la o meditație adevărată.
Hobby?
Alergarea de anduranță. Fac antrenamente, particip la competiții. Cele mai frumoase rezultate : Chișinău Big Hearts Marathon 2022, locul II în categoria de vârstă, Campionatul Moldovei de supermaraton 2022, 6 ore, locul II în categoria de vârstă, Campionatul Moldovei de supermaraton 2023, 12 ore, locul I în categoria de vârstă.
La ce visați?
Foarte simplu… Visez să adun la o masă familia mare – frate, soră, copii, nepoți, verișori măcar pentru câteva zile aici în Drochia. Iar pentru mine și soție, visez să călătorim în cât mai multe țări,să urcăm în mașină și să mergem unde dorim.
Sunteți o om fericit?
Da, sunt fericit, fiindcă sunt în putere să căut și să lupt pentru fericirea mea și a familiei mele.
