Bucurie, Recunoștință, Nădejde

0
294
„Să ne rugăm mai des ca să nu ne pierdem simțul sfințeniei”

(Popas la Bisericuța  „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava)

Mică incursiune în istorie

     De câte ori merg la Bisericuța cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava” din Volovița,Soroca, în fața ochilor îmi răsar crâmpeie din traseul pe care l-a parcurs  Sfântul Lăcaș până în prezent. Mi-a rămas vie în memorie ziua când a fost sfințită piatra de temelie. Era o zi ploioasă de octombrie a anului 2016. (Lucrările la punerea temeliei începuseră deja pe 26 septembrie.)  Am plecat din Soroca sus, la întovărășirile pomilegumicole de la Volovița, împreună cu doamnele Ana Bejan și Ecaterina Martâniuc, preotul Sorin Huluță (pe atunci protopop de Soroca în cadrul Mitropoliei Basarabiei), preoteasa Eliza Huluță și încă câțiva enoriași. Acolo ne așteptau părintele Florentin-Constantin Doboșeriu cu preotesa Mariana și părinții ei din Prajila, Florești, precum și câțiva creștini, veniți să fie martori la binecuvântarea construcției unei noi biserici.  Slujba de sfințire a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor împreună cu câțiva preoți și diaconi, printre ei fiind și părintele vicar administrativ al Episcopiei Basarabiei de Bălți, preotul, Valeriu Cernei. Cum era și firesc, Înaltpreasfințitul a amintit despre faptele și mărturisirea credinței ortodoxe a SF.Mc.Ioan cel Nou de la Suceava și a îndemnat să-l rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne întărească credința și să ne dea putere pentru a duce la bun sfârșit țnălțarea noii biserici.  Părintelui paroh, Florentin i-a urat multă răbdare și putere în misiunea ce i-a fost încredințată. Și părintele și-a suflecat mânicele și s-a pus pe treabă, zidind în această bisericuță o parte din suflet și din inimă. Sfinția Sa face parte din  duhovnicii care-și clădesc faptele bune pe temelia smereniei. Iată de ce a fost atât de mult îndrăgit de enoriașii din spțaiul acestei întovărășiri, dar și din împrejurimi.

    Peste doi ani, pe 16 septembrie, 2018 aveam să asist la un alt eveniment frumos –Sfințirea Crucilor, care au fost așezate pe cupolele noului lăcaș de cult. Slujba de sfințire a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți. După sfânta slujbă, toți cei prezenți au participat la o agapă frățească în jurul unei mese așezate în curtea bisericii. O masa plină de bunătăți, la care Presfințitul a ridicat buna dipoziție cu gânduri creștine și tot felul de întâmplări, condimentate cu umor fin, subtil și binevoitor.

    Pas cu pas, ușor, ușor Biserica s-a înălțat. Marea lucrare s-a înfăptuit cu ajutorul creștinilor, al părinților preotesei Mariana Doboșeriu, Eudochia și Victor Pâslăraș și cu sprijinul financiar substanţial din partea Secretariatului de Stat pentru Culte al Guvernului României.

Al șaselea Hram al Bisericii

   Anii trec. Viața e în continuă schimbare. Comunitatea acestei Bisericuțe, atașată atât de mult de părintele Florentin nu credea nici nu gândea că într-o zi părintele va pleca în altă parte și un alt preot va veni să-i păstorească. N-au crezut nici n-au gândit că la al șaselea Hram al Bisericii surpriza va fi  chiar dragul lor părinte care a venit tocmai de la Constanța pentru a sluji și a lua parte la sărbătoare împreună cu ei.  Hramul Bisericii a fost marcat, vineri, 2 iunie. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți. De notat că acum cinci ani, Înaltul Ierrah, aici, în această Bisericuță a avut onoarea să oficieze prima slujbă arhierească de la alegerea Presfinției Sale de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 24 mai, în scaunul episcopal vacant de la Bălţi. Și de astă dată PS Antonie a vorbit despre viața Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava şi despre locul sfinților în viaţa Bisericii și a creștinului. A punctat câteva aspecte importante din viața și sfârșitul mucenicesc al Sfântului Ioan. Doar că n-a amintit, cum a amintit atunci că la doi pași de Volovița se află satul Alexandru cel Bun, sat care poartă numele voievodului care a adus în anul 1402 moaștele Sfântului Ioan de la Cetatea Albă la Suceava, accentuând că Sfântul Ioan a venit aproape de satul Alexandru cel Bun şi de oraşul Soroca, pentru a-i proteja şi ajuta pe toţi cei care i se vor ruga cu credinţă.

    Întreaga slujbă arhierească de la  hramul bisericii din acest an  a aprins o nouă scânteie în inimile creștinilor de pe loc , dar și a grupului de pelerini veniți de la Iași. Un moment minunat, un moment de împlinire și bucurie a trăit părintele Florentin, consilier eparhial, în clipa în care a fost hirotesit protoiereu. Cu harul lui Dumnezeu în inimă, părintele i-a mjulțumit Preasfințitului pentru toate lucrurile bune și frumoase realizate împreună.

   Așa cum o face la toate sfintele slujbe și în cadrul acestei Sfinte Liturghii, PS Antonie a înălţat rugăciuni către Bunul Dumnezeu pentru încetarea războiului din Ucraina și i-a îndemnat pe cei prezenți să înmulţească rugăciunea pentru pace în lume și să nu uite că credința în Dumnezeu ne luminează mintea și ne modelează sufletul.

   La final PS Antonie a mulţumit părintelui paroh, Dumitru Bob pentru păstorirea cu vrednicie pe care o desfășoară în parohie. La rândul său părintele Dumitru i-a mulţumit Preasfinţitului Antonie pentru vizită şi pentru binecuvântarea arhierească acordată parohiei, invitându-l să mai vină și cu alte ocazii în mijlocul comunității adunate în jurul bisericii. Totodată părintele i-a adresat calde cuvinte de mulțumire și dirijoarei corului „Orantis” de la Palatul de Cultură Soroca, Veronica Chițan, care a venit să susțină Sfânta Liturghie la ceas de sărbătoare. Sincere mulțumiri pentru trudă i-a adresat doamnei Ghițan și părintele Dumitru.

  Și așa cum se obișnuiește la hram, gospodinele din comunitatea bisericii, dar și un grup de prieteni ai părintelui Dumitru din Călărași au pregătit cele mai gustoase bucate de post (era zi de vineri) din care au servit toți creștinii prezenți la sărbătoare.

   Fiecare în parte a mulțumit Domnului pentru frumusețea clipei, plecând acasă cu bucurie, recunoștință și nădejde.

Nina Neculce

PUBLICITATE