Cuvânt însoțitor
Cu 7 ani în urmă, pe 6 mai, când prăznuim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, Biblioteca din Popeștii de Sus, Drochia, primea numele IOAN MÂNĂSCURTĂ. Prezent la eveniment era și Măria Sa, Scriitorul. Doamne, ce întâlnire atingătoare de suflet a fost! Cu gânduri bune, cu ouă roșii și cu pască, cu cântece de voie bună, interpretate de ansamblul folcloric „Busuiocul” din Popeștii de Jos, cu un program artistic prezentat de elevi de la gimnaziul Popeștii de Sus.
Ion a declarat atunci pentru „ZN”: „Eu sunt unul dintre cei, care din întâmplare a ajuns să-i fie scris numele pe o bibliotecă. Ar fi putut să se numească şi altfel… Eu nu sunt cel care scrie. Eu sunt cel care se lasă citit, ca să înţelegeţi cât de al vostru sunt. Ştiu că vă iubesc foarte mult, dar ştiu că niciodată nu v-am iubit mai mult ca în anul acesta…”
După întâlnirea de la bibliotecă ne-a invitat la casa părintească, pe unde au trecut atâțea scriitori și jurnaliști și unde, Dumnezeu s-o ierte, doamna Sanda, mama lui Ioan, îi aștepta cu plăcinte cu poalele în brâu și cu un pahar de vin din care beai și beai și tot mai vreai. Regretata Lidia Bobână, Dumnezeu s-o ierte, îmi spunea odată după ce se întorsese de la Popești: „Niciodată n-am mâncat plăcinte așa de gustoase, cum am mâncat la doamna Alexandra, mama lui Ion…”
În căsuța renovată de Ion, am vorbit despre valori uitate, despre identitatea locală și specificul satului nostru. S-au depănat amintiri din copilărie, acompaniate de cântecul privighetorilor şi parfumate cu mireasma liliacului înflorit. Purta pe chip o lumină care ne lumina și sufletele noastre. A fost cel mai frumos moment al zilei de 6 mai, 2016…
Cine o fi crezut, cine o fi gândit atunci, că va veni COVID-ul și ni-l va răpi pe ION, că peste 7 ani jubileul lui de 70 de ani de la naștere va fi marcat la Bibliotecă fără el?!
Veșnic e doar cuvântul
Acesta a fost genericul întâlnirii-omagiu la Biblioteca ce-i poartă numele din satul Popeștii de Sus. Organizatorii au ales ziua de 6 mai, pentru că lui Ion îi plăcea să vină de Sfântul Gheorghe în sat și tot de Sfântul Gheorghe, așa cum am notat deja, biblioteca a fost botezată cu numele lui.
Casa Mare a satului i-a primit cu drag la eveniment pe toți cei care au droit să-i aducă un pios omagiu fostului jurnalist, scriitor, traducător, editor, om de cultură și omenie, ce a avut un nume sonor –IOAN MÂNĂSCURTĂ.
Gânduri frumoase, alese cuvinte de apreciere au rostit: cea de-a doua soție a lui Ion, Raisa Osadci; șefa Direcției Cultură și Turism Drochia, Cristina Țurcanu; consăteanul lui Ion, Victor Celan de la Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial; prietenul din copilărie al lui Ion, domnul doctor Feodosie Bejan; sora lui Ion –Galina; nepotul lui Ion-tânărul scriitor, Vladimir Mânăscurtă, care are deja 4 cărți, iar prima carte i-a editat-o Ioan Mânăscurtă la Editura „Princeps”; scriitorii Petre Popa și Nicoale Popa; prietenul apropiat al lui Ion, scriitorul, criticul literar, directorul Bibliotecii Municipale „Onisifor Ghibu” din Chișinău, Vitalie Răileanu cu soția sa, Lilia Donică de la Biblioteca „B.P.Hașdeu”; poeta, interpreta de muzică folc, omul de radio, Maria Mocanu și subsemnata.
Gazda bibliotecii, Silvia Guțu, a dat curs întâlnirii cu gânduri alese despre Ion al nostru, iar prezentatorii- elevii, Ionela Albu și Vlad Catană, l-au invitat pe preotul paroh al bisericii din localitate, Grigore Lăcustă să binecuvânteze evenimentul. Binecuvântarea s-a făcut cu ajutorul ansamblului folcloric „Baștina”, condus de Ludmila Chiriac, care a interpretat un „Hristos a înviat” deosebit. De altfel, pe parcursul întâlnirii ansamblul a interpretat mai multe cântece folclorice care îi plăceau omagiatului. Lui Ion îi plăcea foarte mult muzica folc, îi plăcea cum cântă Maria Mocanu și Maria a interpretat în amintirea lui „Portret cu cireșe la urechi” pe versuri de Ana Blandiana.
Printre mesajele rostite de oaspeți, elevi și consăteni, împreună cu profesoara Anastasia Munteau au venit cu o analiză literară asupra operei lui Ioan Mânăscurtă. Au vorbit despre cărțile omagiatului fosta bibliotecară Olga Maxim, care în 2015 a înaintat demersul către Consiliul Local de a i se conferi Bibliotecii numele IOAN MÂNĂSCURTĂ, șefa grădiniței, Liuba Grosu, educatoarea Natalia Gutium. Au fost în totalitate prezenți în opera scriitorului elevii: Veronica Guțu, Valeria Ciocârlan, Ruslana Guțu, Carmelia și Dan Mânzat, precum și prezentatorii Ionela Albu și Vlad Catană. Elevii nu au uitat să menționeze că primele lucrări de proză și publicisrică Ioan Mânăcurtă le-a publicat în revista „Moldova”, că după absolvirea Facultății, a fost redactor la ziarul „Tinerimea Moldovei”, ulterior la revista „Femeia Moldovei”. Mai târziu, a fost redactor-șef la Colegiul pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor, iar din 1992 – director al Editurii Uniunii Scriitorilor.
A debutat cu volumul „Noi şi gândurile noastre” (1979). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova din anul 1981. Alte cărţi semnate de Ioan Mânăscurtă sunt: „Lecţia de suflet”, publicistică, „Cartea moldovenească”, 1979; „Bărbaţii universului”, proză, Chişinău, 1980; „Artefact, roman pentru copii şi adolescenţi”, Editura „Literatura artistică”, Chişinău, 1989, 2004, 2010; „Mâine, când ne vom întâlni pe Pământ”, proză, eseistică, Editura „Literatura artistică”, Chişinău, 1989; „Tăierea capului”, proză, Chişinău, 1995; „Marea vânătoare”, proză, Editura Princeps, Chişinău, 2004; „Înnodarea lui ceva cu altceva”, Editura „Princeps”, Chişinău, 2006; „Desluşirea semnelor”, eseu, editura „Princeps”, Chişinău, 2016; „Despre fiare şi oameni”, proză, Editura „Princeps”, Chişinău 2019; „Citirea a doua, nu ultima”, Editura „Princeps”, Chişinău, 2020.din Moldova.
Prezentatorii au mai precizat că a susținut rubrici la revistele „Moldova”, „Chipăruș”, ziarele „Patria tânără”, „Flux” și la alte publicații. A lucrat la Agenția Informațională de Stat „MOLDPRES”. Până în ceasul morții a fost preşedinte al Asociaţiei Culturale Editoriale „Princeps”. Ioan Mânăscurtă este laureat al mai multor premii literare, deține Titlul Onorific ”Maestru al Literaturii” și a fost decorat cu Ordinul ”Gloria Muncii”.
Spicuiri din mesajele oaspeților
Despre omul Ioan Mânăscurtă, scriitorul și operasa se poate scrie un roman, se poate vorbi săptămâni întregi. Cu recunoștință, respect, admirație s-a vorbit despre el și în cadrul acestei întâlniri de suflet. Vă ofer spicuiri din mesajele vorbitorilor.
Vitalie Răileanu: „A fost un foarte bun prieten și un povățuitor. Era și un lector foarte atent. Era omul care atunci când te primea în dialogul său, imediat îți amintea despre cele bune și frumoase ca la un post-scriptum, nota bene să-ți dea și lecția în sine. Nu în zadar toate cărțile sale au un titlu foarte sugstiv și semnificativ…”
Nicolae Popa: „Satele în care s-a născut un scriitor sunt foarte rare. Dumnezeu a dat har în satele care meritau să aibă un scriitor. Eu am fost de multe ori aici, în Popești, încă de pe vremea când Ion scria cartea „Tăierea capului”. Multe din cele înmănuncheate în carte le-am auzit aici, citite înainte de a fi tipărite. Veneam cu mare drag la Ion acasă, unde Mătușa Sanda ne aștepta cu bucurie…”
Maria Mocanu: „L-am cunoscut la cenaclurile literare ale ziarului „Tinerimea Moldovei”. Acolo Ioan Mânăscurtă era scriitorul tânăr, admirat și îndrăgit de toată lumea și mai ales de femei și fete. Drumurile noastre s-au mai intersectat. L-am cunoscut mai bine la niște întâlniri cu cititorii. Am avut o întâlnire memorabilă la sudul Moldovei. Mergeam spre satele de la Sud cu mașina. Ion era la volan și mi-a zis să-i dau un CD cu muzică folc. I-am dat și tot timpul cât a mers îi zvâcneau mânile pe volan în ritmul cântecului. Era pătruns de ceea ce asculta…”
Cristina Țurcanu: „Să știți că drochienii sunt niște norocoși având atâtea personalități notorii, iar scriitorii, poeții, dramaturgii născuți și crescuți aici, în raionul Drochia, sunt adevărați apostoli ai cuvântului care ne-au dus faima și au scris atât de frumos despre baștina lor-acasa spiritului nostru. Cu trei ani în urmă am inițiat la Drochia proiectul „Acasa spiritului nostru” în care ne-am propus ca în fiecare an, în luna octombrie să aducem la bașină poeții, scriitorii drochieni. Iar anul acesta Direcția Cultuură Drochia și-a propus să inițieze un concurs de poezie, proză, dramaturgie „In memoriam Ioan Mânăscurtă”…”
Victor Celan: „ Dintre toți cei care stau în fața dvs. sunt cel mai onorat și mândru de tot ce se întâmplă în satul meu de baștină. Amintire luminoasă celui care a fost Ioan Mânăscurtă! Am avut fericita ocazie să vin împreună cu el la botezul Bibliotecii. Am mers apoi la casa părintească, unde am băut un vin vechi pe pragul casei și am depănat amintiri, am pus la cale proiecte. Cu domnul Ioan Mânăscurtă discutam înainte de a pleca la ceruri despre un imn al satului nostru. Nu am reușit să vedem gândul realizat. Dar cred că prietena lui, doamna Anastasia Munteanu, care poate să vorbească ore în șir despre cine a fost Ioan Mânăscurtă, va reuși ca până la hramul satului să avem imnul.”
Petre Popa: „Ioan Mânăscurtă era grav, dar avea și simțul umorului și neapărat îl folosea acolo unde nici nu te așteptai. Am mai multe motive personale să vorbesc despre El. În primul rând atunci când la Uniunea Scriitorilor a fost anunțat un concurs pentru cel mai bun manuscris de poezie pentru începători, colecția „Șansa”, Ioan Mânăscurtă a fost cel care a contribuit la apariția primei mele cărți „Rădăcina aripilor…”
Feodosie Bejan: „Multe amintiri sunt legate de relația mea cu Ion. Sunt și niște lucruri așa mai delicate pe care nu pot să le divulg. A fost un scriitor harnic. Păcat că s-a stins prematur și nu este acum cu noi. A fost și rămâne o mândrie a satului nostru. Tinerii au ce învăța din cărțile lui. Frumos a scris despre frații condeieri în cartea „Deslușirea semnelor”. Mă bucur că popeștenii au organizat acest eveniment. E frumos să păstrezi amintirea celui care a fost Ioan Mânăscurtă.”
Au mai depănat amintiri pline de lumină și căldură Aliona Alexandruc, Gheorghe Albu, Lucia Coadă, moș Ion Grosu. De notat că toți oaspeții: și Vitalie Răileanu, și Petre Popa, și Nicolae Popa, și Maria Mocanu și subsemnta au venit cu dar de carte pentrru bibliotecă în amintirea acestei frumoase întâlniri. Iar primarul Anatolie Guțu, după ce a adus mulțumiri oaspeților pentru prezență și orgnizatorilor pentru trudă, a anunțat că va pune în discuție la următoarea ședință a Consiliului Local chestiunea privind conferirea post-mortem a titlului de „Cetățean de Onoare al satului Popeștii de Sus”regretatului consătean, iar o stradă din sat o să-i poarte numele.
A fost un eveniment, de care cred că s-a bucurat și Ion acolo Sus. Îi mulțumim pentru tot ce ne-a lăsat: gânduri și meditații profunde la sensul vieții de aici de pe pământ și de dincolo, la metafizică, la cosmos! Îi mulțumim pentru înțelepciunea și filosofia cu care a fost înzestrat! Opera lui Ioan Mânăscurtă se cere redescoperită. S-o citim ca să înțelegem mai bine cât de al nostru a fost și este!
Text și foto Nina Neculce
