Ce repede mai zboară timpul! Săptămâna viitoare, pe 18 octombrie, se împlinesc 40 de zile de la moartea lui Nicolae Bulat- Omul Bucuriei, Omul Lumină, Omul Nobil, generos cu vorba și cu fapta. Se spune că 40 de zile sufletul răposatului se află printre noi, pe pământ. Mai are câteva zile să călătorească pe la Cetate, Muzeu, Biserică, Familie și sufletul lui Nicolae.
Îmi stăruie în fața ochilor seara de doliu la Biserica „Sfinții Martiri Brâncoveni”. Tristă era biserica în așteptare. Când mașina cu corpul lui neînsuflețit s-a apropiat de Biserică, cerul a început să plângă. Plângea și când trupul lui, așezat într-un sicriu deosebit, cum n-a mai văzut Soroca, a fost adus în biserică. Un munte de flori se înălța la picioarele lui, căci sorocenii, oamenii de prin sate, oaspeți de peste Prut, Polonia, Ucraina nu-și dădeau rând să-și ia adio de la El. Tocmai scrisesem un articol, în care îi enumeram o parte din numeroasele distincții, premii, diplome cu care a fost onorat de-a lungul vieții în RM și România, dar și în lume. De mine se apropiau cititori și-mi ziceau: „Am citit, nici n-am știut că a fost un om așa de mare. Pe cât de mare, pe atât de simplu și bun.” Pe cât de mare pe atât de simplu și bun –așa a fost Nicolae Bulat, coborâtor dintr-un neam de mazili din Cureșnița-Veche…
Triste, îngândurate, posomorâte au fost Biserica, Muzeul, Cetatea și în ziua de 13 septembrie –ziua când cel mai iubit dintre soroceni a fost petrecut pe drumul fără întoarcere. Nicolae a trăit frumos și a plecat frumos din astă lume. Nu știu dacă a mai văzut Soroca o astfel de înmormântare, cu atâta lume simplă, cu oficiali de rang înalt și cu multe-multe lacrimi de durere. Asistam cu înfrigurare la mitingul de doliu de la Cetate. Cerul cu nori plumburii, ce se oglindea în apele Nistrului, se răsturna în sufletul meu la gândul că peste 40 de zile va zbura spre el și sufletul lui Nicolae. Mergeam în tăcere spre cimitir la braț cu tristețea și lacrimile dezlănțuite în fiecare din noi, dar și cu admirația pentru buna organizare a funerariilor. Nu oricui îi este dat să fie petrecut pe ultimul drum cu onoruri militare. Nu oricine este așezat într-un mormânt tapetat cu pânză albă… L-au deplâns și-l mai deplâng și copii, și tineri, și maturi…
De la moartea lui și până duminica trecută nu mai trecusem pe la Cetate. În timp ce Festivalul Mărului era în toi, am pășit cu fiica Viorica în Cetate. Ca prin vis l-am văzut pe Nicolae. Am tresărit. Fiica plângea. Lacrimile au dat năvală și-n ochii mei de-mi venea să strig de durere: „De ce ai plecat, Nicolae?! De ce n-ai mai rămas?!”. Ce frumoasă era Cetatea scăldată în soare, când Nicolae o străjuia! Duminica trecută aceleași turnuri mi s-au părut acoperite cu plumb…
Peste câteva zile sufletul străjerului Cetății, va zbura către Cer cu traista lui plină de misterele istoriei. Să credem că va continua să le descifreaze și, din când în când, ne va mai trimite niște semne pe pământ cu îndemnul de a ne trăi existența cu iubire, milă, modestie, încredere, bucurie.
Nina Neculce
NICOLAE BULAT –Ultimul Pârcălab de la Soroca
Dragul nostru părinte Mihail Milea de la Buzău face minuni. În mai puțin de 40 de zile a scris o carte despre Nicolae, pe care i-a înmânat-o soției, doamnei Valentina, sâmbăta trecută la cimitir. Cartea poartă titlul „NICOLAE BULAT –Ultimul Pârcălab de la Soroca” și urmează să fie lansată într-o bună zi în Cetatea Soroca. Eu am ales pentru această pagină câteva din mesajele de adio, ce se cuprind în carte. (N.N.)
„ De omul bun și de vreme bună nu te saturi niciodată”
– spune un vechi proverb românesc. De omul Nicolae Bulat nu te puteai sătura niciodată. Ca pâinea caldă avea sufletul, iar cuvântul lui era alifie pe sufletul celui care îl asculta. Ne va lipsi cuvântul lui, ne va lipsi povestea Omului-Poveste, fratele Nicolae, omul care a avut Ca misiune a vieții lui grija față de Cetatea Soroca. Ferice de tine, frate Nicolae, că nu ai trăit de prisos pe acest pământ!
Dumnezeu să te ierte și să te odihnească cu cei drepți în Împărăția Sa!
Preot Huluță –Saftiuc Sorin-George, hirotonit în Cetatea Soroca, parohul Bisericii „Sfinții Martiri Brâncoveni”, or. Soroca
Frate, Nicolae Bulat!
Ne-ai părăsit cu inimile întristate. Sufletul tău nobil să se învrednicească de a fi de-a dreapta Tatălui Ceresc. Dumnezeu să te ierte!
Din zei de-am fi coborâtori/C-o moarte toți suntem datori/Totuna e dacă ai murit/Flăcău sau moș îngârbovit/Dar nu-i totuna Leu să mori/
Ori câne-nlănțuit. (George Coșbuc)
Ai trăit și ai rămas în inimile noastre ca un Leu pentru Țară, Neam și Credință Sttrămoșească.
Cu dragoste frățească, preot Nicolae Robu
Ultimul pârcălab al Cetății din orașul de la marginea Țării a plecat spre ceruri
Istoricul, scriitorul, dirctorul, omu de cultură, dar și de o rară omenie, Nicolae Bulat, a trecut la Domnul în dimineața în care nu se va sfârși.
Cetatea Soroca este mai goală.orașul Soroca este mai trist în acest început de toamnă.
L-am cunoscut pe acest colos, pe acest munte de istorie prin 1997 când eram elev la Seminarul teologic din Buzău. L-am îndrăgit, l-am admirat, l-am audiat de multe ori. Orice drum la Soroca însemna o întâlnire cu Nicolae Bulat la Cetate.
De acum orice drum spre Soroca va însemna o lacrimă și o floare lăsate pe poarta de intrare în Cetate, unde atâta timp ne-a așteptat cu zâmbetul pe buze, privind îngândurat peste apa Nistrului. Nicolae Bulat.
Hristos a înviat, Nicolae Bulat!
Gabriel Macovei, Parohia Broșteni II,
Vrancea, România
Să-i păstrăm în suflet memoria luminoasă
E greu a spune multe în puține cuvinte… Nicolae Bulat a fost omniprezent, a făcut atâtea, încât aveai impresia că activează câteva persoane cu același nume concomitent. O simplă enumerare a celor realizate ar fi o risipă de cuvinte. Bun la suflet, săritor la nevoie-se implica plenar în diverse activități, uneori total diferite ca domeniu de activitate, unde se dăruia total, fără jumătăți de măsură. Avea energie pentru un colectiv întreg și în cei peste 20 de ani de activitate împreună l-am găsit mereu tonic, optimist, savurând din plin viața. Un foarte bun ghid -de acolo a pornit- a știut în timp să pună atâta pasiune în a povesti despre cetate încât s-a contopit cu istoria ei, devenind indispensabili… Îi vom simți lipsa acolo unde dânsul a știut să se mențină în prim plan. Regretabilă plecarea lui prematură. Cele mai frumoase cuvinte nu pot înlocui pierderea unui om. Ne rămâne datoria de a păstra în suflet memoria luminoasă a celui care a fost Nicolae Bulat.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Victor Zagaevschi, Cosăuți
Dragă Nicule!
Aveai doar 14 ani atunci, în îndepărtatul an 1966, când eu, proaspătă absolventă a Școlii de Iluminare Culturală din Soroca (astăzi Colegiul de Arte „Nicolai Botgros”), am fost repartizată la biblioteca din satul tău de baștină, Cureșnița. Erai un băiat înalt, blond, cu un par bogat, frumos ondulat. Toți te numeau Nicu și așa ți-am zis și eu. Ai fost primul cititor, care a pășit pragul bibliotecii, ca mai apoi, să revii, iar și iar, răsfoind, studiind, citind cu nesaț toată litteratura noua, care apărea periodic pe rafturile bibliotecii. Te interesa psiholohia, geografia și desigur, isroria. Mai apoi, peste ani, când iarăși ni s-au intersectat drumurile, eu-la Biblioteca Municipală Soroca, tu-la Muzeul de Istorie și Etnografie, îmi amintesc de tine multitudinea de activități organizate în comun. Îți admiram discursurile inteligente la diferite manifestări, te vedeam mereu senin, bine dispus, pus pe glume, cu o memorie fenomenală și cu un optimism de invidiat. Cum aș putea să-ți spun acum „Adio, Nicule”, când nu-mi pot imagina că nu mai ești? TU ești! TU vei exsista mereu în memoria familiei tale frumoase, în scrierile tale, în tot ce ai făcut pentru acest oraș, în memoria tuturor, celora care te-au cunoscut! Și în memoria mea, ca prim și activ cititor, prieten, coleg.
Drum bun spre stele, dragă Nicule!
Tamara Rotaru, Soroca
Tristețe și Lumină
Doamne! Câtă tristețe și câtă Lumină a lăsat acest om simplu „și la vorbă, și la port”. Cel care și-a iubit Țara și Neamul, și Adevărul ca pe sine însuși. A lăsat urmașilor cheile Cetății, dar de Sus numaidecât va veghea și străjui Cetatea.
Doamne, odihnește-l după faptele sale vrednice și cu dăruire!
Olga și Serghei Ghegheligiu
Nicolae Bulat- omul, istoricul, intelectualul desăvârșit
a plecat către ceruri. Trist, trist, trist… Dragul și scumpul meu coleg cu care am activat zeci de ani în promovarea și valorificarea culturii. Om de o mare cumsecădenie, care nu a știut să spună „nu!”. Omul care a iubit oamenii și care m-a ajutat de multe ori și m-a îndrumat în activitatea mea referitor la patrimoniu. Ne va fi dor, bădiță Nicolae!
Doamne, primește-l în Împărăția Ta! Și dacă Marea Britanie a pierdut o Regină, noi am pierdut un Rege. Săracă Soroca, săracă Cetatea, cât de mult s-a pustiit!
Tamara-Boboc Coșciug
Domnule Nicolae Bulat, dragă Director, Om, Coleg și Sorocean!
Nu mai ești printre noi…
Îți vom duce dorul. Suntem triști, îndurerați. Vom încerca să mergem înainte, urmând Sfaturile Dumitale!
Drum lin spre Ceruri!
Elena Țârdea-Spinei, în numele colectivului
Muzeului de Istorie și Etnografie Soroca
