„Dacă dimineața te-ai trezit și ai deschis ochii, deja ziua ceea este fericită”
CARTE DE VIZITĂ
Născut: 16 august 1966 în satul Egoreni, raionul Soroca.
Funcție: director IP Colegiul Tehnic Agricol din Soroca.
Familia: fiica Iulia.
Culoarea preferată: negru
Mâncarea preferată: tot ce conține carne
— Cât de des purtați cravată?
— O port foarte rar, doar atunci când este necesar, adică la o activitate solemnă. Am multe în garderobă dar nu le port, sunt niște elemente ce îmi creează un disconfort.
— Cine este Constantin Nesterenco fără cravată?
— Este cel ce care s-a născut în unul dintre cele mai frumoase sate de pe malul râului Nistru, satul Egoreni, într-o familie de pedagogi. Suntem doi copii în familie, eu și sora mai mică Oxana, care la moment este manager în Marea Britanie , orașul Londra. Sora are doi băieți, unul are tangență cu fotbalul și un viitor medic.
— Ați fost un copil cuminte?
— Ca și fiecare copil făceam șotii, dar în limitele bunului simț. Pe când aveam vreo 4 ani, am fost la scăldat, fără părinți. M-am pomenit la mijlocul Nistrului pe o anvelopă de camion, tata chemat de prieteni nu striga să nu mă sperie, doar mă ruga cuminte să vin înapoi. Clar că am primit-o când am ajuns pe mal. La mine în sat toți copiii puteau înota, dacă veneai în clasa întâi și nu puteai înota era o rușine mare.
— Ați fost un elev exemplar?
— În satul Egoreni, noi am avut parte de cei mai buni profesori, venind la Școala nr.1 din Soroca, noi nu cedam în fața orășenilor. Eram buni și la română, fizică, matematică, obțineam locuri de frunte la diverse olimpiade. Se făcea carte și fără camere de luat vederi pe atunci. Țin minte că nu mai învățam tema pentru acasă chiar la fiecare oră. S-a întâmplat odată la română, profesoara s-a uitat și mi-a zis liniștit ”eu nu m-am așteptat că tu n-ai să te pregătești”, am tras o rușine și de atunci învățam de fiecare dată.
— Cu ce profesor mergeți în viață?
— Toți au fost buni, Dna Grama Lucreția de matematică, Dl Todiraș Efim de fizică, Natalia Degtearov, Elizaveta Cojocaru…. M-a marcat foarte mult profesorul universitar, conducătorul meu la teza de doctor, Vladimir Galuzinschi, care a fost și Președintele Comisiei de Stat la absolvirea a facultății pedagogice.
— Faptul că părinții erau profesori în școala unde învățați, vă oferea posibilitatea să primiți note mai mari?
— Nu. Mama fiind profesoară de clase primare, nu m-a învățat ea, ci am mers în altă clasă. Tata era profesor de istorie și educație fizică. Eu am învățat pentru că așa am vrut, nu că am fost obligat cumva sau invers.
— Cine vă citea povestea de seară?
— Îmi pare că mi le citeam singur. Pe când aveam 3 anișori am fost la Kerci, și la intrarea în oraș tata îmi zice” ce scrie acolo” la care i-am citit. Eu am venit în clasa întâi și nu îmi era interesant pentru că materialul respectiv era deja știut de mine.
— Ce ați învățat de la părinți?
— Cuvântul să fie cuvânt, cumsecădenia, responsabilitatea, să muncesc, să fiu onest.
— Se spune că anii de studenție sunt cei mai frumoși, la dstră cum au fost?
— O perioadă foarte frumoasă. Eu am venit din Soroca la Kiev, limba rusă o știam, dar unele obiecte se predau și în limba ucraineană. Mi-a fost greu prima jumătate de an, dar acel barier psihologic lingvistic l-am depășit și am absolvit cu succes instituția, eram printre primii 5 cei mai buni studenți. Am făcut facultatea de mecanică agricolă, obținând calificarea de inginer-mecanic.
— Când ați îmbrățișat profesia de pedagog?
— Fiind copil nu m-am gândit vreo dată că voi fi profesor, mai ales că și părinții dar și frații părinților erau profesori. Îi vedeam cum stau nopțile pentru a scrie planuri zilnice ( proiecte didactice), ziceam că numai nu profesor. Am absolvit Academia Agricolă din Kiev, după care am început să predau la Universitatea Tehnică, fiindcă nu aveam o reședință în zonă, am fost îndreptat de Ministerul Agriculturii în satul Holoșnița unde am activat în calitate de inginer șef. În 1990 am fost angajat la Colegiu Tehnic Agricol din Soroca, în calitate de profesor. Am mai făcut atunci și o a doua facultate, pedagogică și tot la Kiev.
— Hoby?
— Îmi place sportul,muzica și psihologia. Deja nu-mi place politica care cândva mi-a plăcut. La sport am rezultate frumoase, am Centura Neagră la Voievod, Am fost pe timpuri Campion Raional la Cros la 1000 m, 1500 m, la aruncarea mingii de 150 gr., grenadei de 700 gr. La aruncat grenada am fost și Campion Republican cu rezultatul de 58 m.. Iar la capitolul muzică, compun atât versuri cât și muzică și mă bucur de două albumuri, unul de piese instrumentale, altul de cântece, care recent le-am înregistrat la AGEPI.
— Ce muzică ascultați în mașină?
— Ascult toate genurile de muzică și populară, și clasică, și instrumentală, și ușoară. Îmi i place muzica care se memorează ușor.
— Cum e să fiți tată de fată?
— Sunt mândru de fata mea. Acum lucrează stomatolog într-o clinică din Florida. Ne sunăm mai în toată ziua, avem niște relații foarte bune. Ea cu brio a confirmat specialitatea în SUA, a susținut examenele și paralel mai studiază și Psihologia clinică. Scrie articole științifice. A participat la câteva simpozioane științifice din SUA.
— Ce calități apreciați și invers la oameni?
— Îmi plac oamenii simpli, sinceri, cinstiți. Nu îmi place fățărnicia, lingușeala, îngâmfarea.
— Ce calități trebuie să aibă un director bun?
— Perseverență, profesionalism, să cunoască managementul general dar și al activității pe care o desfășoară și să creadă în Dumnezeu. Realizările mele le datorez colectivului, și aici mi-a mers, pentru că am un colectiv profesionist, onest și creativ.
— Pedagog sau manager?
— Manager, pentru că e o noțiune mai largă, care presupune cunoașterea și a pedagogiei, a psihologiei, a logicii, a specialității, a economiei, ș.a. Iar pedagogia îmi place pentru că nu este o dogmă ea îți sugerează și îți propune alternative, soluții care fiecare le aplică individual.
— Cea mai fericită zi din viață dstră?
— Fiecare zi, dacă te-ai trezit și ai deschis ochii, deja ziua ceia, datorită Domnului, este fericită.
— Cel mai trist moment din viața dstră?
— 25 decembrie, 2020 când l-am pierdut pe tata.
— Ce vă liniștește?
— Muzica instrumentală, o emisiune sportivă sau cognitivă, un concert, un film.
— Ce mesaj aveți pentru urmăritorii, cititorii ”Ziarului Nostru”.
— Să fiți sănătoși! Să Vă păzească și să Vă ocrotească Bunul Dumnezeu, alături de toți cei scumpi și dragi și să aveți parte de oameni înțelepți în anturaj.
