”La mine 25/24 e Primăria, nu am timp.”
Nume: Anatolie Lisnic
Născut: 6 martie, 1969 în satul Sudarca, r-nul Dondușeni
Funcție: Primarul comunei Sudarca, r-nul Dondușeni
Carieră: 35 de ani de activitate.
Zodie: Pește
Familie: soția, 2 feciori
Culoarea preferată: Roșie
Mîncarea preferată: Borș cu sfecșă roșie.
Purtați des cravată?
Am cravată, dar nu o port.Nu pot cu cravată.
Fără cravată, cine este Anatolie Lisnic?
Un simplu locuitor al satului Sudarca și al republicii Moldova, pe care îl doare sufletul pentru țară și pentru viitorul ei.
Dacă e să vă amintiți anii copilăriei, Anatolie Lisnic a fost un copil cuminte?
Foarte rău, numai năzdrăvănii făceam, luam și bătaie de la tata. Nu pășteam bobocii, vaca venea acasă flămândă pentru că eu cu prietenii ne scăldam la iaz. Veneam acasă și o primeam de la tata. Îi mulțumesc pentru severitatea cu care ma educat, pentru că am învățat să fiu responsabil, să răspund de cuvântul dat. Am o nostalgie pentru vremurile de acum 40 de ani , astăzi e alt fel, e o diferență dintre cer și pământ.
Anatolie Lisnic cum este în calitate de tată, care este relația dstră cu feciorii?
Mama, adică soția i-a crescut mai mult pentru că eu la serviciu și iar la serviciu. Feciorul Andrian este căsătorit și muncește în Londra iar fiul mai mic, e sportiv și la fel este în Londra activează ca bodyguard. Vin odată în an acasă, le ducem dorul, mai avem norocul de tehnica performantă care ne permite să ne auzim și să ne vedem online.Am mers și eu la ei, venind acasă am povestit sătenilor depre viața de acolo. E diferită, pentru că și oamenii sunt diferiți, mai responsabili aș spune. Vă spun un simplu caz, un om a scăpat o hârtiuță jos, trecătorul i-a arătat și i-a ajutat să o ridice, s-au să o arunce la gunoi. La noi nimeni nimic nu a văzut. Am văzut în Londra un scrânciob , am venit acasă și fuguța l-am făcut și eu în sat. Sunt departe țările europene, dar mergem și noi încet și sigur. Totuși fiul mai mare mi-a zis că vine acasă, își va deschide o afacere, el mai este pasionat și de albini, apropo care le am acasă mi le-a lăsat ca zestre, dar nu am timp să mă ocup cu ele, am ajutori la ele. La mine 25/24 e Primăria, nu am timp.
Ce calități trebuie să aibă un primar bun?
Cred-ul meu e că un primar bun trebuie să fie devotat satului și lucrului pentru că dacă mai ieși implicat într-o afacere deja nu reușești.Nu mai sunt eu cel mai cel mai, dar mă doare inima pentru satul meu. Sunt deja la al treilea mandat și mă bucur că lumea are încredere și eu la rândul meu depun maxim efort pentru a îndeplini toate lucrurile cu cinste.
De profesie sunt electrician, chiar ați și muncit în acest domeniu, ați avut și momente periculoase?
Am avut, mi-am văzut viața de la început până la sfârșit, am chiar și un semn la mână. Dar vina a fost a mea, pentru că nu am respectat măsurile de securitate.Un priete de al meu nu avea lumină, eram obosit după o zi de lucru încărcată, grăbit, am căzut sub tensiune, m-a aruncat de pe scara, m-au salvat atunci adidașii în care eram încălțat, pentru că aveau o talpă groasă, scara fiind din alumin, putem fi făuc scrum. Am primit atunci o lecție foarte bună. De atunti de 7 ori măsor și odată tai. Mi-a intrat frica până în măduva oaselor. Cu toate că sunt primar, dacă mă sună cineva din comună că nu are lumină eu îl ajut cu plăcere.Chiar mai ieri m-a sunat o venică că pune la copt cuptorul și se întrerupe lumina, am mers și am ajutat-o.
Electrician sau primar?
E provocatoare întrebarea. Și una și alta. Zilele acestea a venit o doamnă din Pocrovca să-i instalez rețeaua electrică în casă, lucru pe care l-am făcut fratelui dnei și de care e tare mulțumit.În Pocrovca am lucrat 12 ani în calitate de controlor și mă știu cu toți oamenii din sat. Clar că am refuzat pentru că nu reușesc, dar e plăcut când cineva e mulțumit de lucru pe care îl faci. Nu aș vrea să pierdem satele noastre, viitorul nostru, pentru că trăim vremuri grele, lumea migrează. Noi avem plecate familii întregi în Austria. O statistică din 2020, spune că în comuna Sudarca, născuți au fost12, decedați 39. E trist.
Anatolie Lisnic ca și conducător , cum este?
Rău, aspru, sever, mai strig, pun la punct și peste 3 minute mă liniștesc. Asta e.
O pasiune a dstră este fotbalul, de unde vine ea?
Da, avem și echipă de fotbal în sat, în 2020, am fost campioni pe nordul Moldovei. Noi am creat în sat toate condițiile pentru ca tinerii să facă fotbal și nu numai, să se ocupe cu sportul. Avem un stadion frumos și bine amenajat, pentru copii, săteni, pentru că asta-i sănătate. Cea mai mare problemă e cu internetul, dacă nu ar fi el, eu cred că tineretul s-ar întoarce înapoi la sport, cinema, discotecă, dar acum toți sunt în telefon.
Unde este locul dstră preferat, unde vă simțiți cel mai bine?
Acasă, în sânul familiei și la mama.
Cea mai fericită zi din viața dstră?
Atunci când soția mi-a adus doi băieți. Țin minte că veneam de la Dondușeni, aveam motocicletă pe atunci, am cântat de la Dondușeni până la Sudarca.
Cel mai trist moment din viața dstră?
Cred că moartea bunicăi mele. Am avut o legătură foarte strânsă.Bunica mea avea un suflet mare, a avut 9 copii pe care i-a crescut pe toți cu grijă și dragoste. Țin minte un moment, interesant pentru mine, venisem în ospeție, era luna februarie, afară un viscol, iar la mămunea, cum îi ziceam eu, era călduț și bine. Ea s-a uitat la mama și-i zice:”Margaretă, anul acesta nu strângem pâinica.” Da eu m-am râs, ei e februarie, până la pâinică mai este. Și ce credeți, ajungem în luna iulie, a fost atâta ploaie, nu am putut strânge grâul. Cât de deștepți erau bătrânii noștri, internetul din ziua de azi nu se compară, când afară e soare, el zice că plouă.Multe lucruri am învățat de la mămune, era o femeie credincioasă.
Credeți că există Dumnezeu?
Da, sigur. Drept că rar merg la biserică. Mama mea merge mai des, acum 4 ani a fost operată la picior și deja o duc eu. Și mai este și alt lucru, când ne planificăm să mergem se mai întâmplă să intervină ceva urgent, pe tema lucrului și deja amânăm. Dar cred în Dzeu și tot ce se face, se face cu voia lui.
Primăria sau familia?
Sigur că familia în primul rând, cu toate că soția îmi spune des că tu te-ai însurat cu primăria dar nu cu mine, iată cum. Dar cum se spune din bătrâni, ”dacă faci, ap fă”. Îmi place să fac pentru sat lucruri care să bucure și să mulțumească sătenii. Eu nu fac pentru ca lumea să mă laude , ci o fac pentru oameni și pentru sufletul meu, pentru că atunci când voi ajunge la timpul odihnei bine meritate, să mă uit și să văd că s-a făcut asta și asta. În satul avem liceu, pompieri, salvare, stadion, grădiniță cu condiții foarte bune, stadion, iluminare, acum în lucru sunt 2 proiecte, unul de aprovizionare cu apă și al doilea cu deșeurile.
Banii aduc fericirea?
Nu. Banii nu aduc fericirea, dar sunt o necesitate. Omul în suflet trebuie să fie curat, să aibă o credință, să aibă o frică, să aibă omenie. În viață cum se spune pentru toate trebuie plătit, și eu m-am convins de asta . Bunica mea mai spunea:” cine face, lui își face, cine dă lui își dă” credeți-mă că e adevăr. Banii da, trebuiesc pentru că sunt o necesitate, dar nu constă totul în ei. Cu 30-40 de ani în urmă oamenii se ajutau, puneau umăr la umăr dar acum e puțin alt fel.
Sunteți un om fericit?
Da. Mă bucur de familie, în sat lucrurile merg bine, proiectul cu apa e pe sfârșit, suntem sănătoși cu toții, copii, mama e sănătoasă, lumea în sat e sănătoasă. Asta e fericirea.
