CARTE DE VIZITĂ
Funcție: primarul comunei Petreni, raionul Drochia
Născut: 3 august 1964, în satul Petreni, raionul Drochia
Carieră: 37 ani de activitate
Familie: soția Raisa, fiicele Irina și Valeria
Culoarea preferată: albastru închis
Mâncarea preferată: tot ce gătește soția
”Promit ceea ce pot face și fac ceea ce promit.”
Cât de des purtați cravata?
O întrebare interesantă… îmi plac oamenii la cravată, dar cât mă privește, nu îmi amintesc când ultima dată am purtat-o. Mai des o purtam în studenție, pentru că așa erau vremurile. Port cravată la ceremonii sau evenimente mai oficiale, dar zi de zi, optez pentru stilul vestimantar, mai liber.
Fără cravată, cine este ca fire Valeriu Tizu?
De fire sunt ambițios, impulsiv, activ, însă cât privește comunicarea nu prea se primea, până a ajunge la primărie. Dacă până acum nu prea îmi plăcea să comunic și să socializez cu oamenii, acum o fac din plăcere. Când mă întâlnesc cu sătenii mei, întotdeauna îi salut și îi întreb de sănătatea.
De unde începe izvorul vieții?
M-am născut în satul Petreni, raionul Drochia la 3 august, 1964, într-o familie de țărani. Tata a lucrat toată viață mecanizator, iar mama la brigada de câmp. Suntem doi copii, am o soră mai mare, care în timp, mi-a devenit și nănașă de cununie. Mă mândresc cu sora mea, care este un etalon pentru mine și verișori. Ea este un exemplu pentru noi toți, după care urmez eu și finul meu (zâmbește). Suntem o familie unită și harnică.
Cum este să fii mezinul în familie?
Nu pot spune că fiind mezinul, am crescut mai alintat, dar nici n-am fost pus la lucru, din greu. Am fost și cu vaca la deal, pe acasă mai făceam ce trebuia de făcut, eram și la prășit, la rupt tutut, așa erau timpurile. În acea perioadă toți copii creșteau educați prin muncă. Reușeam să facem și carte, dar și să muncim.
Cum a fost copilăria la Petreni?
Cu toate că nu avem condițiile de astăzi care sunt la sat, orcum, am avut o copilărie frumoasă și interesantă. Îmi amintesc că pe drum, mergeam în colb până la glezne, iar atunci când ploua, după ce trecea tractorul sau mașina, pe acea urmă, lansam corăbioare din hârtie. Am fost un copil fericit, pentru că am avut și bicicletă, ne plimbam împreună cu băieții. Mahalalele erau pline de copii. A fost frumos.
Ce jocuri aveați în copilărie?
Mai mult practicam sportul: fotbalul, tenisul. Până a ajunge la școală, era un parc, unde iubeam să ne jucăm de-a prinselea pe copaci. Mergeam cu uratul, colindatul.
Ați fost un copil șotios?
Da, am făcut și șotii. Pe când eram la grădiniță, am ascuns sandalele unei fetițe în ciocălăi. După ce au căutat o zi întreagă, vinovatul a ieșit altcineva. Șotii făceam multe, dar fiind închis de fire, dintr-o parte păream înger. S-a mai întâmplat să sting lumina la școală, să fug de la lecții, pentru a juca fotbal. Au fost de toate, ca la toți copiii.
Ați iubit școala?
Am fost un elev de mijloc, mi-a plăcut școala. Obiectele preferate erau educația fizică, muzica și desenul. Le mulțumesc și astăzi profesorilor, care își făceam lucru cu dăruire.
După absolvirea școlii din sat, ce specialitate ați urmat?
După absolvirea a X clase din sat, am mers și am depus actele la Colegiul din Țaul, la agronomie. După un an de studii, am făcut doi ani de armată. La întoarcere, am finisat cu succes Colegiul din Țaul, ca ulterior în 1986, să depun actele la Institul Agricol din Chișinău. În 1991, m-am întors în sat, unde am lucrat în calitate de agronom și brigadir de livadă. Am făcut și facultate de drept la Bălți. Mă pot mândri de faptul că am avut posibilitatea să fac multe stagieri în diferite țări cum ar fi: SUA, Ungaria, Polonia, Cehia, Georgia. Acolo am făcut cunoștință cu domeniul agrar și tot ce ține de administrare. Am văzut cum funcționează serile, livezile și primăriile. Multe lucruri învățate acolo, le-am implimentat și la Petreni.
Ce oraș va impresionat?
Praga și San Francisco. Oamenii, locurile, curățenia…mi-a plăcut tot.
Ne întoarcem la copilărie și să ne spuneți cum vă amintiți duminicile de acasă, la mama?
Duminica de obicei ne odihneau. Se mai întâmpla ca părinții mei să meargă la Bălți, de unde ne cumpărau de fiecare dată, mandarine. Așa că duminicile acasă, la mama, aveau aromă de mandarine.
Ce ați deprins de la părinți?
Munca, sinceritatea, simplitatea.
În ce relație ați fost cu buneii?
Am fost cel mai iubit nepot al Irinei Tizu. Cu bunicii de pe linia tatei, am trăit într-o ogradă. Ne-am bucurat de bunica Irina,care până nu de mult, a fost alături de noi, a trăit 101 ani. La 100 de ani, ne-am adunat toate rudele și am petrecut frumos. Iar despre buneii de pe linia mamei, de la Hăsnășenii Mari, țin minte că mergeam pe jos la ei, vreo 7 km. Tot timpul bunica, avea plăncințele prăjite pe tava și tot la bunica, era foarte delicioasă dulceață de gutui tăiată cubulețe.
Ce semnifică satul Petreni pentru dumneavoastră?
Petreni-înseamnă totul. Este localitatea unde m-am născut, crescut, format, aici mi-am petrecut tinerețea. Localitatea la care țin foarte mult. Am avut posibilități să îmi schimb locul de trai, inclusiv să mă stabilesc la Moscova, însă nu am făcut-o, îmi place Petreni-ul meu. Este bine acolo unde tu te simți bine.
Agricultura sau primăria?
Și una și alta. Activând mai bine de 16 ani la primărie, oamenii și astăzi vin și mai cer sfaturi legate și de agricultură. Pentru mine nu este mai mare satisfacție, decât un lan de grâu verde, cum îl bate vântul, sau o sala plină de oameni mulțumiți, la primărie.
Având o experiență de 16 ani de primar, ce calități trebuie să aibă un primar bun?
În primul rând să țină la sat, să cunoască problemele oamenilor. Când am mers la primărie, am mers bine pregătit, având multe stagieri atât în țară cât și peste hotarele ei. Cunoșteam ce este un contract sau o dispoziție. Totuși este puțin să vrei să fii primar, trebuie să poți să fii primar. Și în campania electorală când merg la oameni, le promit ceea ce cu siguranță voi putea realiza. Promit ceea ce pot face și fac ceea ce promit.
Sunteți un primar sever?
Poate se mai întâmplă, o dată în an, să mai bat cu pumnul în masă, însă vreau să vă zic că atât colectivul cât și oamenii cu care colaborez, știindu-ne de ani buni, acum este suficient și ne înțelegem din priviri.
Valeriu Tizu -ca soț?
Mi-aș dori să fiu mai mult alături de familie, dar având lucru la primărie, nu prea se primește. Îmi iubesc mult fetele, care sunt cea mai mare realizare a mea și a soției mele. Mă mândresc cu ele, fiindcă sunt bravo.
Cum este să fii tată a două fete și în ce relație sunteți cu ele?
Suntem într-o relație frumoasă de prietenie și chiar se întâmplă nu doar să le dau ci și să le cer sfatul. Fiica mai mare a absolvit facultatea de administrare și relații internaționale. Dese ori îi cer părerea și sfatul. La fel se întâmplăcu și cu fiica mai mică, care are 12 ani, să îi aflu părerea la ce să mai lucrez pentru a îmbunătăți condiițiile în sat, în ceea ce privește domeniul tineretului.
Duminica perfectă în familia Tizu?
Duminica perfectă este în sânul familie, la o masă gustoasă, apropo soția mea, gătește foarte delicios. Mai râdem, mai discutăm. Duminică este pentru familie.
Hobby?
Tot ce este legat de agricultură. Îmi plac și drumețiile lungi, zilnic fac sute de km, la volanul mașinii.
La ce visați?
Visez să-mi fie familia sănătoasă și să îmi ating toate scopurile propuse pentru ca Petreni, să devină o comună și mai frumoasă. S-au făcut multe, dar întotdeauna mai este câte ceva de făcut. Cu regret din an în an, populația scade. Mi-aș dori să ajungem într-o zi, cu locuri de muncă pentru oamenii noștri, care să nu mai fie nevoiți să plece peste hotarele țării, pentru a-și câștiga de pâine.
Sunteți un om fericit?
Da, sunt un om fericit și împlinit.
