(Către sărbătoarea „Cureșnița Nouă – 100 de ani)
În octombrie curent, satul Cureșnița Nouă din comuna Șolcani, raionul Soroca, va marca 100 de ani de la fondare. Cu acest prilej absolvenți din diferite promoții ale Școlii de 8 ani din localitate au organizat o întâlnire de suflet la restaurantul „Primăvara” din Soroca.
Inițiatoarea acestui moment frumos este Claudia Revenco, care ne-a mărturisit: „Ideea s-a născut demult. Mulți din absolvenții școlii din sat, au absolvit Școala medie nr.1 din Soroca, actualmente Liceul „Petru Rareș”. Printre ei sunt și eu. Cu colegii promoției 1982 de la Liceu organizăm întâlniri din cinci în cinci ani, dar uneori și mai des. Mai ales atunci când vine un coleg din Australia, sau din altă parte, ne organizăm și ne întâlnim, amintindu-ne de acei ani frumoși, de profesorii noștri, de năzbâtiile, pe care le-am făcut. După una din întâlniri m-am revăzut cu două colege din sat, cărora le povesteam despre eveniment. Jurnalista Margareta Donos-Stroot, care locuiește la Geneva, îmi zice: „Dar de ce nu ne-am întâlni așa și cu colegii noștri, care au absolvit școala de la Cureșnița Nouă? Și deoarece satul e mic, doamna Silvia Grossu, sora Margaretei, a propus ca să ne adunăm elevii de ieri din mai multe promoții. Și iată așa am ajuns să ne vedem astăzi grămăjoară aici, în acest local frumos.”
Doamna Claudia în prezent este director de producere la o fabrică cu capital italian din Șoldănești. Și-a amintit cu drag de prima învățătoare, Lidia Ivanovna Istrati, care avea clasa a III -a, dar în paralel făcea lecții și cu ei, micuții din clasa I-a, pentru că erau puțini: 10 copii din sat și cinci de la Rublenița Nouă. A depănat amintiri legate de casa părintească situată în spatele școlii, de satul cu oamenii lui, pe care l-a comparat cu o corabie ce plutește printre dealuri.
Fascinantă clipa revederii
Lumină și Bucurie pe fețele tuturor. Fascinantă clipa revederii în curtea restaurantului. Îmbrățișări, strângeri de mâni, cuvinte rostite din inimă. Aici a fost întâmpinat cu drag primarul comunei, Boris Rotaru. Chiar pe terasă, așezați la o masă, foștii absolvenți au întocmit împreună cu domnul primar un plan privind organizarea sărbătorii satului, prilejuită de împlinirea a 100 de ani de la înființare.
Apoi toată lumea a trecut „în clasă” și s-a așezat la mese pline cu tot felul de bunătăți. La un pahar de vorbă și unul de vin, amintirile au curs șuvoi. Și-a asumat rolul de moderatoare, eleva de ieri, dar și profesoara anilor 90 a școlii de 8 ani, Lucia Iftodii, care mai bine de două decenii îndeplinește funcția de secretară a Consiliului Local Șolcani. Doamna Lucia, pricepută la moderarea ceremoniilor, a conferit întâlnirii o aură și o stare de spirit luminoasă. Au răsunat mesaje de felicitare, de mulțumire și admirație pentru profesoarele prezente la eveniment, pentru fiecare din foștii elevi, care și-au făcut timp și au venit din diferite colțuri ale republicii, dar și de peste hotare, la clipa revederii. Frumoase buchete de flori cu alese cuvinte de mulțumire și recunoștință au fost oferite profesoarelor Nina Zaharovna Captari, Maria Nicolaevna Vrancean, Efimia Filipovna Tomac.
Aceleași sentimente de recunoștință, prin rețele de socializare, le-au expediat absolvenții profesoarei de limbă română Eudochia Cuzminina Cebotari, nonagenară, care cu doar două săptămâni înainte de eveniment a plecat la copii în Spania.
Profesorii noștri erau de pus la icoane
După ce atmosfera s-a încins, moderatoarea a trecut pe la mese cu un talger plin cu bilețele, rugând pe fiecare să tragă câte unul. Bilețelul conținea o întrebare. Au fost întrebări legate de anii de școală, de tradițiile și obiceiurile satului, de marele sărbători creștine. În ordinea întrebărilor, doamna Lucia i-a chemat rând pe rând pe toți cei perezenți „la tablă”.
Iată, de exemplu, ce a răspuns doamna Ala Tâltu la întrebarea – Ce înseamnă pentru dvs. acasă în sat?: „ Înseamnă totul. N-am plecat peste hotare ca să pot compara. Am rămas în sat. Avem pământ, avem livadă vreo 5 hectare, animale, păsări. Cel mai mare fiu are 29 de ani, ceilalți –respectiv 25 și 22 de ani. Iar noi pe 9 septembrie rotungim 30 de ani de căsătorie și tot pe 9 septembrie în acest local vom fi la nunta unuia dintre copii. Satul nostru e cel mai frumos sat din lume!”
Tot în apropiere de satul natal își desfășoară activitatea și Ada Tomac-Madonici, Sergiu Revenco, Mihail Vlas și mulți alții. Mai departe de sat, la Cricova trudește antreprenorul Iurie Eftodii.
Doamna doctor, conferențiar universitar, Silvia Grossu a avut întrebarea Ce înseamnă pentru dumneavoastră școala natală? Răspunsul a fost pe potrivă: „Eu am scris și am înregistrat un audio –book întitulat „Povață și dojană”. Și povața, și dojana am avut-o în familie și am avut-o în altă formă la școală. Pentru fiecare profesor din școală, pentru clădirea școlii am în primul rând suflet și o tângă pentru ceea ce a fost și nu mai este. Cred că nu este un alt cuvânt care să redea mai bine ce înseamnă pentru mine școala natală. Înseamnă tânga aceasta că a fost atât de mare, atât de însemnată, cea mai bună școală din raion printre școlile de 8 ani. Era cel mai mic sat care avea o școală de 8 ani. Această școală de 8 ani avea un colectiv de profesori, cu care s-ar fi mândrit cel mai bun liceu din RM. Și așa o dragoste ne-au inoculat pentru școală! O făceau cu o dedicație totală. Dar cât de sobru se îmbrăcau! Și acuma îmi amintesc, ori de câte ori venea 1 septembrie, ce ținute sobre aveau de Ziua Cunoștințelor profesoarele noastre și profesorii noștri. Toți erau atât de frumoși, îmbrăcați cu eleganță! Și cu inteligența, și cu educația și instruirea, și cu felul cum se îmbrăcau profesorii noștri erau de pus la icoane. Astăzi profesorii atât din Universități, cât și din școli, licee, se incomodează să poarte un sacou, cămașă scrobită, sau cravată…”
Cu drag și amintiri frumoase au răspuns la întrebări și domnul Boris Drăgan, conferențiar universitar USMF „Nicolae Testemițeanu”, și fratele său Alexei Drăgan, medic-oftalmolog cu o bogată experiență în România, și Margareta Donos-Stroot, jurnalistă acreditată la Organizația Națiunilor Unite, care transmite de la Geneva informații pentru Radio Moldova, și doamna Eugenia Revenco-Parlicov, mama Ministrului Energiei Victor Parlicov, și Nelea Donos-Macari, proprietara patiseriei din Chișinău „Bunătăți de la Marica”, și Rodica Ciucium, asistentă medicală din Soroca, și antrenorul Petru Vlas, și antreprenorul Iurie Eftodii, care trudește la Cricova și toți foștii absolvenți, precum și fostele profesoare Efimia FilipovnaTomac, Maria Nicolaevna Vrancean și Nina Zaharovna Captari-Zabolotnâi.
S-a vorbit frumos, s-au ridicat pahare pentru sănătate și pahare în memoria părinților, profesorilor care ne privesc din lumina stelelor, s-a cântat, s-a dansat.
A fost o întâlnire în care s-a dăruit și s-a primit cu carul bunătate, frumusețe, satisfacție, BUCURIE și CĂLDURĂ SUFLETEASCĂ. Foștii absolvenți ai Școlii de 8 ani din satul Cureșnița Nouă s-au întors pe la casele lor cu gânduri senine și cu îndemnul: „Pentru noi nu trebuie să existe cuvântul niciodată, ci doar îmbinările de cuvinte din nou frumos, din nou împreună”. Din nou frumos, din nou împreună și-au propus să se revadă la sărbătoarea satului „Cureșnița Nouă – 100 de ani”.
