Iulian s-a căsătorit târziu, la 44 de ani. Până să-și pună pirostriile, trecuseră prin viața lui mai multe femei, dar zicea că nu a trăit cu niciuna sentimentul dragostei. Se deprinsese omul cu viața de holtei, cu libertatea pe care o avea și, ori de câte ori părinții aduceau vorba de însurătoare, el le răspundea că nu-i este dat de Sus să-și întemeieze o familie. Și în discuțiile cu prietenii excludea ideea de a se căsători.
Vesel din fire, cunoscător în profunzime a obiectului de istorie pe care îl predă în școală, Iulian a fost și este profesorul iubit de elevi. Un alt soi de dragoste a manifestat pentru el în toți anii de școală eleva Oxana. Fata era cea mai bună elevă la acest obiect. Ani la rând a obținut locuri premiante la concursurile naționale. Jucăușă și copilăroasă, creștea sub ochii profesorului și de la un an la altul se făcea tot mai frumoasă, tot mai deșteaptă.
Iubind în taină spera și visa
De dragul profesorului, Oxana rodea cărțile. Se îndrăgostise de el și își păstra cu răbdare dragostea în adâncul inimii. În clasa a XII-a se făcuse domnișoară frumoasă. Nu era o frumusețe răpitoare, cum se spune, dar avea acel „un nu știu cum și un nu știu ce”, care vrăjea pe toți colegii din jurul său, numai pe domnul profesor frumusețea ei îl lăsa rece. Nu exprima pentru ea decât simpatie și respect pentru rezultatele excelente la învățătură. Fata însă spera și visa nu doar la o relație bună dintre profesor și elev, ci la o relație de dragoste. Uneori era gata să-și deschidă cifrul sufletesc în fața lui, dar ceva o oprea. I se părea un lucru grav să-i spui omului cu 20 de ani mai mare decât tine că el e bărbatul căruia ai vrea să i te dăruiești. Așa au trecut anii de liceu și fata a plecat cu dragostea neîmpărtășită la facultate. Dar profesorul continua să-i fie drag și să-și afle un loc aparte în inima ei…
Cât n-ar părea de straniu, toate secretele de fată mare Oxana le împărtășea nu cu maică-sa, ci cu taică-său, care ținea la ea ca la ochii din cap, considerând-o fructul lor de aur. „Dragostea ta e sinceră și curată și strălucește acolo în împărăția sufletului tău ca un izvor peste întinderi pustii. Nu trebuie să forțezi lucrurile. Dacă ți-o fi scris de la Dumnezeu să-l ai de soț pe domnul profesor, o să-l ai. Vezi-ți de studii cu aceiași sârguință pe care ai avut-o în liceu ca să nu-l faci de rușine”, i-a spus tatăl atunci când fiica și-a pus sufletul în palma lui.
Tânjind după iubire se dă în dragoste cu altul
Tot cu gândul la profesor, Oxana s-a trezit curtată de un polițist. Avea chipul încântător flăcăul, era un băiat cuminte, doar că era departe de nivelul intelectual al lui Iulian. Se arăta foarte îndrăgostit de fată. La câteva zile după ce au făcut cunoștință acesta i-a declarat : „Mi-s dragi ochii tăi și inima ta curată, finețea chipului și zâmbetul tău. Te iubesc mult de tot, Oxana!” Dulcele și nevinovatul obraz al domnișoarei roși. Nu-i mai spusese niciun băiat până atunci asemenea cuvinte. Și cuvintele i s-au lipit de inimă, pentru că fata tânjea după o iubire, își dorea enorm să întâlnească omul care să o iubească cu adevărat. Deși nu-i venea să creadă, avea lângă ea omul care o iubea și care răspândea în jurul lui încredere așa cum răspândește o lampă lumina. Și, ciudat lucru, în discuțiile cu el regăsea pacea interioară din timpul anilor de școală. De dragostea polițistului pentru Oxana știa și tatăl ei, care nu-l prea agrea și care și-a sfătuit fiica să nu se grăbească să se dea într-o aventură sentimentală mai intimă. Și fata nu se grăbea să facă pasul, chiar dacă adesea flăcăul o aducea spre acest punct. De timpuriu tatăl i-a băgat fiicei în cap că virginitatea este cel mai prețios lucru pentru o domnișoară. Dar dulcea licoare a fiorilor îi pregătea capcana. Tot mai frecvent colegele povesteau inspirat despre nopțile de dragoste petrecute cu iubiții lor și în sufletul ei se aprindeau dorințele. În sfârșit, după rugăminți de luni de zile din partea iubitului, s-a făcut nefăcuta. Atunci Oxana i-a spus că face pasul numai în cazul dacă e convins că o iubește cu adevărat și că vrea să rămână cu ea până la sfârșitul vieții. El s-a arătat un pic supărat, apoi i-a jurat credință pe veci. Momentul nu a fost nici pe departe cum îl visase, dar nici respingător nu a fost. Atât doar că după acea noapte iubitul a început să devină mai distant.
„Nu mi-am înșelat niciodată soția și nici nu-mi pot închipui așa ceva”
Și cum nebănuite sunt căile Domnului, întâmplarea face ca la un simpozion științific, Oxana să-și reîntâlnească profesorul. Era în anul III de facultate. Reîntâlnirea a fost emoționantă. Iulian a încercat pentru prima dată acel gen de fiori care te străpung până în adânc, îți invadează sufletul și simți că nu mai ai scăpare. Pierdută în amintiri, Oxana îi respira cuvintele. În cele din urmă fosta elevă l-a întrebat cu candoare: „Tot mai sunteți holtei, domnule profesor?” „Tot, dragă Oxana. Iată tu te-ai căsători cu mine?” „O să vă răspund după ce o să-l întreb pe tata”, i-a declarat fata cu un surâs. Așa s-au despărțit. Uitasem să vă spun că domnișoara provenea dintr-un sat vecin cu al lui Iulian. A mers chiar a doua zi acasă la părinți. A stat o noapte întreagă cu tatăl său la taifas: „Ce să fac tată, cum să procedezi? I-am dat virginitatea celuilalt, dar mă cere în căsătorie domnul profesor pentru care sunt gata să fac totul.” „Te măriți după cel pentru care ești gata să te sacrifici”, i-a răspuns tatăl mângâind-o pe cap. „Dar nu Dumneata m-ai învățat că femeia trebuie să se mărite cu bărbatul cu care face chestia ceea, să nu îmble din bărbat în bărbat?” „Fii liniștită fetița mea, domnul Iulian n-o să-ți facă reproșuri. Dar eu simt că anume el o să te facă fericită și nu celălalt. Văd în el un partener de viață adevărat. O să fie bine, ai să vezi.”
Era patru dimineața, zi de sâmbătă, când Oxana i-a telefonat profesorului: „Tata a dat acordul. Când veniți să-mi cereți mâna?” Fără a sta mult pe gânduri omul i-a răspuns: „Mâine după sfânta slujbă din biserică.” A doua zi, Iulian cu un buchet enorm de trandafiri albi a ajuns la casa Oxanei. I-a cerut mâna simplu, primind cu bucurie binecuvântarea părinților. Polițistul parcă asta și aștepta. A sunat-o, a felicitat-o și i-a cerut să rămână prieteni, doar atât. Iar unirea de gând, trup și suflet dintre Oxana și Iulian a fost, cum este o vorbă, exact capacul de pe oală, sau sacul și peticul.
Au trecut 28 de ani de atunci. Oxana și Iulian au adus pe lume două fete frumoase și deștepte. Cea mare și-a făcut studiile în Franța și a rămas să muncească acolo, iar cea mică a făcut facultatea la București și muncește în capitala României. Iulian, care mi-a depănat firul poveștii avea să-mi spună: „Cine a spus că dragostea dintre un soț și o soție trece după primii trei ani de căsătorie? Nu-i adevărat! Ne trăim cu intensitate relația de cuplu. Eu mă îndrăgostesc în fiecare zi de Oxana și fiecare moment trăit împreună îl consider ca o binecuvântare de Sus. Să știți că nu mi-am înșelat soția niciodată și nici nu-mi pot închipui așa ceva. O iubesc, o respect, sunt fericit, mulțumesc Domnului!”
Nina Neculce
