Mi-e dor de vremurile de demult și de oamenii de atunci…
Funcție: primar, comuna Sevirova
Născută: 25 noiembrie, 1967
Locul de baștină: satul Ivanovca, r.Florești
Copii: O fiică
Calitate apreciată: bunătatea și onestitatea
Mâncarea preferată: Mămăligă cu friptură și brânză
Părinții, lumină vie a bunătății
M-am născut în satul Ivanovca, raionul Florești. Am avut niște părinți foarte buni, și nu spun asta pentru că erau părinții mei, dar așa erau vorbiți și de oamenii din sat. Probabil cumva erau și invidiați, în sensul bun al cuvântului, de cei din jur. La mine mama nu știa ce înseamnă să mergi la magazin, tata mereu mergea, cumpăra tot de ce era nevoie, nu se certau, mereu aveam mulți oaspeți. Am avut niște părinți extraordinari…
Aveam de toate, și steaua de pe cer dacă doream
Am avut o copilărie de aur. Am fost unicul copil în familie, părinții îmi cumpărau de toate, eram îndestulați, eram un copil alintat în acea vreme când multe familii o duceau foarte greu. Jucării de care doream, mingi de care îmi plăceau, eu cred că dacă le ceream o stea de pe cer părinților și pe aia mi-o aduceau. Mama nu îmi permitea să fac nimic acasă, pentru că spunea că le voi reuși pe toate la vremea mea. Cred că până a decedat mama, dar ea a murit de cancer când eu aveam 30 de ani, nu știam nici a coace pâine, așa cum știau majoritatea fetelor de la sat.
În schimb am învățat de la tata tot ce ține de electricitate, acum cu ușurință pot face orice ține de acest domeniu prin casă. Îmi amintesc din copilărie cât de buni erau oamenii, cât de uniți, petreceam sărbătorile împreună, cu mese mari întinse în mahala, mi-e dor de acele vremuri și de oamenii de atunci.
A trebuit să aleg
Am absolvit Școala de medicină, m-am căsătorit, soțul era militar. Am lucrat în spitalul din Florești în Secția de traumatologie, mai târziu am divorțat de soț. Cel mai greu totuși mi-a fost când a decedat mama. Atunci trebuia să aleg, să merg să lucrez soră medicală sau să fac altceva. Și, deși părinții mei niciodată nu au avut animale în gospodărie, decât doar niște găini, atunci m-am decis să cumpăr 10 buhai și am crescut porci, aveam chiar peste 100 de capete. Nu voiam să-mi fie rușine de oamenii din sat, doream să am o gospodărie mare, și mă trezeam la 5 dimineața, făceam curat la animale, lucram de nu știam ce-i cu mine, trebuia să-mi cresc fiica, să o învăț. Acum ea este căsătorită, realizată, iar eu trăiesc pentru nepoți.
Iubesc sportul, dar am și alte pasiuni
Când învățam la Școala de medicină mă ocupam cu parașutismul, săream foarte mult, mă ocupam cu tragerile la țintă, în general iubesc sportul. Acum îmi place să citesc, să împletesc și să lucrez la pământ, de aceea tot ce este posibil fac singură prin jurul casei.
Acum cresc și păuni
Acum avem gospodăria noastră țărănească pe care o administrează fiica, deținem pământ. Acasă am o gospodărie mare, în continuare cresc porci, găini, gâște și rațe de rasă, chiar și păuni. Unele păsări sunt pentru plăcerea sufletului, altele, ca la fiecare gospodină pentru mâncare, vreau ca copiii să mănânce totul natural, de acasă.
Schimbarea începe de la fiecare din noi
În Sevirova și Ivanovca colhozul era milionar, erau niște drumuri foarte bune, o curățenie ideală în sate. Îmi amintesc când eram copil ne-au adus acasă niște nisip și mama tot spunea că trebuie să i-a cât mai repede nisipul din drum, ca să nu vină primarul să-i amendeze, așa curățenie era atunci. Iată acest lucru mi-l doresc în comună, să începem să schimbăm lucrurile de la curățenie, căci ne place când vedem în țările europene că este curat, de ce n-am începe de la fiecare din noi, știu că poate mulți din cei care m-au ales în această funcție poate se vor supăra pe mine, dar trebuie să schimbăm ceva.
Mândră de urmași
M-am străduit să o învăț pe fiica mea, dar și pe nepoți să respecte oamenii, indiferent cine sunt, cum sunt. Obișnuim cu nepoata să mergem în orfelinate, să oferim ce putem copiilor, ea așteaptă Ziua Copiilor, Anul Nou, ca de banii care îi adună pe parcursul anului și îi câștigă la sărbători să cumpere ceva pentru acești copii. Apreciez mult că a crescut cu astfel de calități. Și nepoțelul, deși are doar 5 ani, sunt sigură că va crește un om bun, pentru că asta se vede din copilărie.
Visul de a călători
Îmi doresc foarte mult să călătoresc, este un vis al meu și al nepoatei mele. Dacă am avea posibilitatea am vizita toate țările, cu autobuzul, cu mașina, așa pe rând să le vedem pe toate. Nu am călătorit prea mult, am vizitat de mai multe ori Turcia și iubesc mult România, e o natură foarte frumoasă acolo.
Fericirea e când ai copiii și nepoții aproape
Sunt cea mai fericită că am copiii și nepoții aproape. Fiica și-a dorit mai demult să plece în Rusia, apoi la Chișinău, iar eu i-am spus că nu sunt de acord cu această decizie, astăzi sunt și ei mulțumiți că au rămas acasă și eu sunt împlinită că îi am alături, căci pentru ei trăiesc.
Acum toți sunt împrăștiați prin lume, cel mai rău și mai dureros este să nu ai copiii aproape, să nu vezi cum cresc copiii, nepoții. Cu timpul distanța înstrăinează oamenii, iar banii nu înseamnă nimic. Părinții revin bolnavi și bătrâni de peste hotare, iar copiii le devin străini. Copiii când vin acasă de multe ori nu mai au la cine veni. Înțelegeți de ce sunt cea mai fericită?
O duminică perfectă
Vineri seara mie îmi aduc nepoții care pleacă duminică seara. Așa că o duminică perfectă este împreună cu nepoții. Fiica mea este mai severă din fire, iubește curățenia ideală, dar la bunica când vin nepoții le este permis tot, facem dezordine împreună, pregătim bucatele lor preferate, aici ei au voie să rupă tapetele, absolut totul, aceasta e duminica perfectă.
Un mesaj în prag de primăvară
Este primăvară, 8 martie, vreau să doresc tuturor femeilor să fie fericite, să fie respectate de bărbații lor, iubite și apreciate. Și chiar dacă uneori este vinovată femeia în unele cazuri, să fie iertate, să se simtă în siguranță lângă jumătatea lor.
Fiți fericite dragi femei!
