Ion Bodrug: Poți să realizezi lucruri frumoase doar prin muncă
Funcție: Președinte al Asociației pentru Dezvoltarea Comunicațiilor Electronice și Tehnologiilor Inovaționale
Născut: 13 iunie 1977, orașul Bălți
Carieră: 30 de ani de activitate
Familie: Căsătorit, 3 copii (băieți)
Zodia: Gemeni
Calitate apreciată: Perseverența
Culoarea preferată: Albastră
Mâncarea preferată: Frigărui
Cravata – la evenimente strict oficiale
În perioadele de activitate mai intensă, cu mai mulți ani în urmă am purtat cravata aproape în fiecare zi. Astăzi o port la evenimentele oficiale. În ultimii trei sau patru ani o port doar la evenimente strict oficiale. În fiecare zi optez pentru stil casual.
Născut într-o familie de inteligenți
M-am născut în municipiul Bălți. Mama mea este din raionul Rîșcani, satul Recea, iar tatăl meu este din raionul Sângerei, satul Coșcodeni. M-am născut într-o familie, cum se numea pe atunci, de inteligenți. Mama a lucrat ca metodistă în oraș, tatăl meu a fost directorul fabricii avicole din Corlăteni, pe vremea aceea Ledoveni. Am o soră mai mare, ea are cinci copii și locuiește în Tiraspol, este profesoară și predă și în Chișinău.
Amintirea copilăriei
Momentele de copilărie la mine au fost cele de la țară, la mama tatălui sau la mama mamei. La Recea eram mai mult cu verișorii, deoarece, după cum se spune acolo, mamuca avea grijă de noi, era ca a doua mamă, am petrecut mai mult timp acolo. Dar și de la Coșcodeni am amintiri frumoase care le mai păstrez până în ziua de azi.
O șotie care nu se uită
Aveam nevoie de partea de lemn de la mosorelul de ață și ca să rezolv întrebarea mai repede, nu aveam răbdarea să o depăn pe altceva, așa că am am încojurat cu ață casa, saraiul și ce mai era acolo, de vreo trei ori. Și văd că mămucă nu ieșea din casă. A trecut o oră, două, trei, dar nouă deja ni se făcu foame. Într-un moment, aud că mă cheamă… după care, am aflat că ea nu ieșea din sarai, pentru că se gândea că cineva i-a făcut vrăji.
Școala
Pot spune că am avut profesori foarte buni, chiar dacă atunci eu aveam altă percepție despre școală. Adică, acolo ne pune să facem lecțiile, să fim disciplinați. M-a mărcat doamna Mazur, profesoara de limbă și literatură rusă, care are darul, nu numai de a povesti și de a face lecții interesante, dar și de a te avea în valoare ca elev și de a face lecții interesante. Așa, a dat Domnul, că suntem chiar și vecini la ziua de azi și ne vedem mai des
Prima zi de muncă
Primii mei bani, i-am făcut la 14 ani. Probabil, atunci timpurile te impuneau să te dezvolți mai repede. Mai mult ca atât, am crescut fără tată, care a decedat când eu aveam 9 ani. Și de atunci am primit primele lecții, ce înseamnă fațărănicia omului și cum e să crești într-o familie, unde cel care aducea sursa financiară acasă, nu mai era. Și atunci, probabil că nu am conștientizat imediat, dar pe parcursul vieții am înțeles foarte multe prin ce am trecut de la 9 ani.
Timpurile dictau orientarea
Era timpul de transformare a unei țări de tip sovietic în țară de tip capitalist. Au fost timpuri foarte grele și am făcut primii bani când revindeam spray-uri cu pipier, pentru autoapărare. Anii 90 erau destul de complicați, rata de infracțiuni a fost foarte mare și atunci era nevoie chiar și pentru o domnișoară să aibă în poșetă cel puțin un spray de acesta pentru autoapărare. Iată atunci am și făcut primii bani.
Provocarea de a face studii
Am avut tangență cu teologia, dar în scurt timp am înțeles că nu aș putea merge în continuare pe direcția aceasta. M-a motivat să absolvesc facultatea juridică fratele mamei, care m-a provocat, a spus că tu nu ai să fii în stare să ai studii superioare și asta m-a provocat. Nu am lucrat niciodată pe profil, a fost doar o provocare pentru mine ca să-i demonstrez unchiului, dar ulterior m-a ajutat foarte mult.
Întâlnirea cu soția
Am văzut-o prima oară pe soția mea la căminul Meridian din Bălți. Noi mai des ne întâlneam cu băieții din cartier sau cu cei cu care am crescut și jucam tenis de masă. Acolo am și văzut-o, ea era în cursul întâi la Filologie la Alecu Russo.
Mândru de activitate și realizări
Pot să spun că, până la ziua de azi, am avut o activitate, peste tot foarte activă, adică plină de acțiuni. Nici nu m-am gândit că o să mă regăsesc în IT, pentru că nu este tipul meu de activitate. Fiind vicepreședinte a Consiliului de Dezvoltare Strategică al Universității de Stat Alecu Russo, s-a adresat la mine viitorul director executiv al asociației, ca să-l susțin în aprobarea unei finanțări pentru a avea deplăsări în teritoriu, pentru a promova specialitatea IT. Și eu i-am dat o întrebare. Ok, nu este o problemă. Cât îți trebuie? 2000 de lei, mi-a spus. L-am întrebat, ce universitatea nu poate să pună acolo în buget 2000 de lei? Nu este atât de mult. Și i-am spus că, dacă tu îți faci griji de chestia asta, eu îți propun altceva. Și i-am spus că l-aș susține să organizeze un forum de orientare în cariera IT. La care, practic, dacă să estimăm calculele pe atunci, s-au ridicat cheltuielile la 100.000 de lei. A fost un forum foarte mare. Am reușit și am invitat speakeri și de la Amazon, Endava…adică, practic, acest forum care a fost organizat în 2019, a dat un start la o comunitate IT din partea de nord a țării. Au participat peste 200 de elevi din clasele liceale care, pe urmă, în mare parte și-au ales cariera de IT. Când vă spun despre asta, vă spun că eu doar am ajutat și le-am arătat calea, companiile s-au unit și au creat o asociație. Am primit această ofertă, de a fi președintele asociației, iar anul acesta noi împlinim 5 ani și pot să spun că sunt mândru de realizările asociației.
Ion Bodrug-familist
Ce ține de familie, în mare parte realizarea mai mare totuși este a soției. Activitățile îți iau foarte mult timp și îmi aduc aportul mult mai mic comparativ cu soția. Ea este șeful acasă și noi ne supunem toți. Aș spune că aceasta este mult mai important decât o realizare în carieră. Doar grației ei, copiii au primit o educație mai inteligentă. Eu, de exemplu, dimineață am dus copiii la școală și am plecat și seara am venit. Aici rolul soției este unul foarte important, puternic și practic indiscutabil. Da, ne stăruim să plecăm în fiecare an la odihnă, cândva plecam și la munte, acum am vrea să avem mai mult timp, dar realitățile zilei de astăzi te fac să te miști de două ori mai repede ca să poți să faci față la provocările zilei de astăzi.
Munca, devenită pasiune
De exemplu, am așa o agendă a zilei unde în loc să i-au masa, fac sport. Mă strădui de două, trei de ori pe săptămână. Evident, când agenda este încărcată, nu este posibil, dar oricum cred că este foarte important pentru oamenii care sunt în activități, sportul cumva te distrage. Pasiunea este ceea ce fac în cadrul activităților mele. Primesc satisfacție de la aceea că îi molipsesc pe alți oameni cu lucrul acesta și cu motivarea lor în ceea ce fac.
O duminică perfectă
La noi în familie toți au diferite viziuni despre o duminică perfectă. Pentru mine, o duminică perfectă, asta ar fi să stau în pat și să nu fac nimic. Dar pentru cel mai mic, o duminică perfectă, este să ieșim undeva în oraș. Soția, evident că vede o duminică perfectă doar undeva înafara orașului, la natură sau în pădure, la un lac. Adică, numaidecât ceva activ.
Vise și aspirații
Reșind din experiența mea de viață, până acum, până la ziua de astăzi, eu n-aș spune că am careva aspirații, tot ce mi-am propus am atins cu muncă, prin dedicație și prin entuziasm. Deja nu mai spun aspirațiile la nimeni pentru că atunci când divulge, ele nu se împlinesc. Doar munca de zi cu zi și pașii mici duc spre rezultate frumoase. Nu mă mai gândesc deja cum, când eram un pic mai tânăr, ce realizări să am eu, dar mă gândesc ce aș putea face și cum aș putea contribui ca o comunitate sau un grup de oameni sau o instituție, să se simtă sau să se dezvolte un pic mai bine decât a fost ieri. În timpul ăsta de transformare, în perioada aceasta în care se află Republica Moldova, nu cred că îți poți planifica ceva de durată. Și atunci este important să ai politică de pași mici pentru a avea realizări mari și importante. Și atunci când schimbi lucrurile începând de la tine, cineva se mai uită și schimbă și el. Nu cred că spunând niște slogane mari sau de-astea foarte importante schimbi ceva. Totuși, până la urmă, cei din jur se uită la fapte și atunci asta este cel mai important, după mine.
Mesaj pentru cititori ZN
Aș îndemna echipa ziarului nostru ca să muncească cu dedicație, să fie în continuare atât de interesantă cum este astăzi și pentru cititori să le doresc doar sănătate și să urmărească cu interes aceea ce reflectă ziarul nostru și cum reflectă.
