Sunt iubită de oameni și de Dumnezeu
Născută: 17 martie 1969, satul Coșernița, raionul Florești
Carieră: peste 25 de ani de activitate
Copii: o fată și un băiat
Zodia: pești
Calitate apreciată la oameni: corectitudinea
Culoarea preferată: verde
Preferințe: cafeaua
Am fost un copil fericit și îndestulat
Eu sunt cel mai fericit om, ca să nu spun că am fost cel mai fericit copil. Bunica mea a avut patru copii și eu am fost o singură nepoată. Ce a fost mai bun și mai frumos al meu a fost. Toți au depus atâta efort ca eu să am cele mai luxoase lucruri. Eu am avut gura plină de aur, pe când învățam la Soroca, asta tot a fost munca mamei. Am trăit o copilărie extraordinar de frumoasă, ai mei la maximum mi-au creat posibilități și condiții ca eu să fiu bine.
Ai mei s-au jertfit pentru mine
Dacă v-aș spune cum ieșea Nanu Vasile de la Coșernița la traseul principal, iar eu mă urcam în autobuz de la Soroca și ne întâlneam la intersecție și mergeam împreună la Chișinău ca să fac o oră particulară și veneam înapoi. Cînd de întorceam, nanu cobora la intersecție și se ducea la Coșernița, iar eu mă duceam la Soroca. Și asta era de două ori pe săptămână, lunea și joia. Jertfe din astea au fost foarte multe și le-au făcut toți ai mei. Nu mai vorbesc de mama, ea niciodată n-a întrebat cât costă și ce trebuie.
Unde eram eu, acolo erau șotii
Eu am fost un copil extrem de șotios și mai sunt și acum. Mai mult ca atât, viața mi l-a trimis mai târziu în viața mea și pe nașul meu, Dumnezeu să-l odihnească, Serghei Ciuhrii, mai bancagiu ca Ciuhrii nu știu dacă există cineva, dar la un moment dat nanul Ciuhrii mi-a zis: Natalia tu ești mai rea ca mine de gură deja.
Poznele s-au ținut de mine și în China
Cei care mă cunosc știu că eu nu pot sta locului. Eu mereu trebuie să fac pozne. Eu și în China când am fost cu orchestra, fiindcă într-o bună zi nu eram ocupată în concert, am mers cu colectivul la repetiții și fiindcă nu aveam activitate m-am băgat în niște tufișuri și cu mâna întinsă am început a cânta, bineînțeles cu tembru care cântam eu chinezește. Și nanu Ciuhrii a fost cel care primul a înțeles că, bre, aici toți sunt cerșători și în China.
Mi-a plăcut școala
Mie îmi plăceau, nespus de mult limbile, toate, limba moldovenească, cum era pe timpul acela, limba franceză, nu vreau să zic că o vorbeam la perfecție, dar o vorbeam foarte bine. Inclusiv și profesoara de la conservator, care mi-a fost profesoară de limba franceză vorbea cu mine doar în franceză. Mi-a plăcut fizica, chimia la nebunie, matematica, algebra și geometria.
Recent, Marius, băiatul meu, îmi spune: tu nu-ți închipui ce greutăți avem noi la matematică. Și nu-ți închipui ce ecuații grele avem noi. Eu îi zic, ce ai tu acum așa de greu? Spre exemplu, am (a + b)², îmi zice, la care eu mi-am tras respirația și am spus (a + b)² = a² + 2ab + b² și lui nu-i venea a crede.
Îi mulțumesc mamei pentru bătaie
Copiii mei râd câteodată de mine, când spun că mama doar sufletul nu și l-a dat pentru mine. Adevăr vă vorbesc și foarte mult m-a bătut ca eu să fiu bine, mult m-a bătut, pentru ce îi sunt foarte recunoscătare. Dacă nu mă bătea, poate nu eram așa cum sunt astăzi. Am avut o mamă severă frumos. Mama m-a ținut din strâns ca eu să fac carte, ca eu să învăț, ca eu să fiu cea mai bună la toate capitolele. Eu îi mulțumesc din suflet și pentru această calitate.
Soroca, a doua mea baștină
Noi am trecut foarte devreme, cu traiul la Soroca, pentru că eu am rămas fără tată, el s-a înecat când eu aveam șase ani. Din cauza tragediei și pentru că toți au decis ca eu să fac muzică, au considerat că trebuie să trecem cu traiul la Soroca. La Soroca am locuit în zona bisericii din centrul orașului. Am făcut Școala medie Nr.1, paralel, am făcut școala de muzică de 7 ani, clasa acordeon. Apoi am făcut școala pedagogică Boris Glavan.
Primul meu învățător –Valentin Coșciug
Cel mai esențial lucru din viața mea, pornirea mea în muzică a fost insuflată de profesorul meu de acordeon Valentin Coșciug, îi sunt recunoscătoare și întotdeauna, cu orice ocazie îi scriu și îl felicit. El a fost primul meu învățător.
Am avut profesori extraordinari de buni și la conservator, dar la conservator eu m-am plimbat. Pentru că nu mi-e rușine să spun, am avut o bază extraordinar de sănătoasă și bună la Soroca, care mi-a servit și îmi servește pe parcursul întregii activități.
Sunt o femeie norocoasă
Ieșirile mele profesioniste și viața mea de artist adevărat, a început fiind studentă la conservator. Îmi amintesc foarte bine primele concerte și pot spune că sunt o norocoasă pentru că am fost aleasa lui Lunchevici, a lui Gleb Ceaicovschi-Mereșanu, am fost aleasa lui Ciuhrii, care până ai fi fină de cununie, m-a îndrăgit ca interpretă. Nu mi-a fost deloc greu să mă lansez în lumea muzicii și nu îmi este greu nici astăzi, pentru că fac ceea ce iubesc.
Când am ajuns la conservator, eu, o fată de la Soroca, cu gura plină cu dinți de aur, frezată scurt, asta deși mereu purtam părul lung, bogat în cosițe, atunci mi-l tăiasem și Gleb Ceicovschi-Mereșanu mi-a spus, unu, schimbi dantura, doi, schimbi numele de familie, numele de fată fiind Iașcenco, trei, crești podoba capilară, pentru că o interpretă de muzică populară are nevoie de așa ceva.
Cântecele mele au pornit de la Coșernița
Mama mea, o femeie cu o mare răbdare, cu o problemă la picior din cauza căreia șchiopăta, pe ploaie, pe ger, pe ninsoare, cu un casetofon mare în mână, mergea și convingea bătrânii, fie bărbați, fie bătrâne, ca să mai cânte câte un cântec. Și mama avea o tactică, lua câte o sticluță de ceva bunișor, câte o bucățică de ce avea ea acasă și le turna câte 50 grame. Ei, și la 50 de grame la moldovean se deschide pofta de a cânta. Repertoriul meu de la început, poate vre-o 30 de cântece, sunt din satul meu, culese de mama.
Acasă ascultăm muzică clasică
În special de când Marius a început să studieze vioara la Liceul Republican de Muzică “Ciprian Porumbescu”, cu mare drag și fiica Mihaela și la noi în casă, ascultăm muzică clasică. Muzica mea este știută, muzica tuturor interpreților de muzică populară e știută, noi avem interpreții noștri de muzică ușoară care îi iubim, dar ca să ne simțim bine, noi ascultăm muzică clasică, în special vioară.
Sunt liniștită când am copiii alături
Cu siguranță cunoașteți… eu trec o perioadă mai dificilă din viața mea de când am fost diagnosticată cu leucemie și cele mai fericite zile sunt atunci când sunt copiii lângă mine. Nu știu, mi-e greu să spun că nu mi-am închipuit niciodată că pot ajunge la o astfel de trăire pentru că noi toți îmbătrânim. Fiind mama la vârsta care a fost și având problemele de sănătate, niciodată nu mi-am imaginat că eu pot la fel să îmbătrânesc, să înaintez în vârstă. Iată problemele astea de sănătate m-au zguduit un picuț, m-au făcut să mă uit la viața altfel, m-au făcut să mă cruț un pic, să mă mai odihnesc, să-mi refuz din multe. Vedeți cum Dumnezeu le rânduiește și le aranjează pe toate…
Boala mi-a schimbat viața
Pe alocuri chiar mi-e frică când copiii sunt plecați de acasă. Zilele astea am mai avut niște încercări de sănătate, nu știam să chem ambulanța, să o telefonez pe Mihaela sau să-l trezesc pe Marius. Am început să mă rog și zic Doamne, ține-mă măcar până dimineață, și Dumnezeu într-adevăr face minuni.
Diagnosticul meu nu vorbește că e zi sau e noapte, nu depinde nici de alimentația mea, nu depinde, probabil de nivelul de oboseală. Problema mea este problema sângelui, așa că nu-i pot dicta. Încerc să trăiesc emoții pozitive, frumoase, mă bucur când îmi văd nepoțelul, care este extraordinar de deștept, înțelept și cuminte. Dar am înțeles că uneori și de la emoții pozitive nu-mi este chiar bine. Așa că, nu știu, mă rog și mulțumesc tuturor celor care se roagă pentru mine, eu știu că sunt bine grație rugăciunilor și gândurilor dumneavoastră.
Vreau să vă urez un an frumos, un an bogat, să dea Dumnezeu să fie pace și să ne întâlnim în evenimente unul mai frumos ca altul!
