Intervievata de azi este o persoană cu dedicație. Are mult suflet pe care îl dăruie, parte cu parte elevilor săi. Am făcut deja cunoștință, pe paginile „Ziarului Nostru”, cu câțiva dintre ei. Deci, faceți cunoștință: Profesoara Viorica Ciumac, IP Gimnaziul Pîrlița.
— Prezentul ni-l creăm noi înșine, iar trecutul sunt faptele noastre. Ce v-a motivat să fiți profesoară?
— Fiecare îşi alege propriul său drum. Din clasele primare cuvântul artistic m-a fascinat, apoi şi gramatica a devenit punctul meu forte, însă alegerea mea a fost influenţată de profesoara de limba şi literatura română, care mereu mi-a confirmat faptul că nu mă vede nicăieri mai bine realizată decât în domeniul pedagogiei. Cred că a fost acel ceva care mi-a satisfăcut abilităţile, aspiraţiile, dorinţele.
— Aveți copii? Dacă da, povestiți-ne, pe scurt, despre ei?
— Am pentru ce să fiu recunoscătoare şi mulţumitoare cerului, de două ori m-am bucurat de privilegiul de a fi mamă. Am două fiice minunate, Cătălina şi Ionela, care îmi condimentează viaţa, îi adaugă valoare şi profunzime, dar, de fapt ,am trei copii, de şapte ani sunt în postură de soacră, deci mai am şi un fiu – ginerele Adrian.
— Cum e de lucrat cu copiii în ziua de azi?
— Să lucrezi cu copiii de azi e o experienţă frumoasă, dar şi provocatoare. Elevii de azi sunt mai receptivi la învăţarea activă şi sarcina principală a noastră, a cadrelor didactice e să le oferim un învăţământ de calitate, care să angajeze la învăţătură întreg potenţialul lor spiritual, să le dezvolte abilităţi de rezilienţă, abilităţi de a face faţă provocărilor şi de a-şi menţine un nivel ridicat de motivaţie şi perseverenţă în faţa dificultăţilor.
— Aveți favoriți ori sunt toți egali?
— Fiecare elev merită să fie tratat cu respect şi să primească oportunităţi egale pentru a-şi dezvolta potenţialul. Un profesor trebuie să fie imparţial, de aceea îi încurajez şi mă strădui să valorizez fiecare elev în parte, indiferent de priceperi şi interese, nu favorizez pe nimeni în mod special.
— Vă amintiți numele profesorilor Dvs dragi? Cine au fost ei?
— Cu drag şi recunoştinţă îmi amintesc de profesorii mei dedicaţi cu adevărat vocaţiei dumnealor, profesori care mi-au marcat destinul şi care m-au ghidat prin propriul lor model profesional şi moral, făcându-mă să-mi trăiesc rostul sentimentului împlinit, să caut dincolo de aparenţe ca să pot rezolva ecuaţiile vieţii – profesorii şcolii medii din satul Zăbriceni, r-nul Edineţ, actualmente Liceul Teoretic ,”Valeriu Topală”.
M-a învăţat să mânuiesc condeiul şi mi-a aprins curiozitatea Ana Lucovna, prima mea învăţătoare, care şi-a conectat viaţa sa cu a noastră, a elevilor… Cât efort , suflet şi răbdare a investit în fiecare din noi, astfel încât să putem învăţa cum să ne realizăm visele.
Cea care şi-a lăsat puternic amprenta învăţăturii asupra mea a fost doamna Nina Dolganiuc, un exemplu de inteligenţă, dedicaţie şi exigenţă. A ştiut nu numai să ne altoiască dragostea pentru limba română, dar şi să ne înveţe să facem alegeri corecte şi raţionale, să mergem cu paşi fermi pe drumul vieţii.
Nu mă săturam să o admir pe profesoara de franceză, doamna Galina Adochiţei, cu suflet cald şi voce melodioasă, doamna dirigintă Viorica Verbiţchi – pilonul de susţinere pentru mine şi colegii mei, dar şi alţi profesori despre care aş putea vorbi necontenit, dar nu aş avea suficient spaţiu pentru a demonstra că am avut cea mai minunată viaţă de şcolar alături de oameni excepţionali. Lumina semănată de ei a rămas în sufletul meu şi poate că, graţie dumnealor, am devenit şi eu Semănător de lumină pentru mulţi alţi copii.
— Cum credeți, printre elevii clasei Dvs sunt viitori profesori?
— Mulţi dintre elevi sunt atraşi de această profesie şi motivaţi de pasiunea pentru educaţie, dar şi de dorinţa de a-i inspira pe alţii să înveţe şi să crească. Şi printre colegii mei sunt foşti elevi care au decis să îmbrăţişeze aceeaşi vocaţie.
— Vă place să citiți și ce anume?
— Întotdeauna am considerat lectura o activitate imperioasă în a creşte oameni culţi. Azi când totul se dezvoltă cu o viteză impunătoare, e necesar să citeşti pentru a corespunde exigenţelor timpului. Citesc literatură de specialitate,dar şi literatură artistică prin care mă detaşez de grijile cotidiene, prin care descopăr alte perspective asupra vieţii, mă regăsesc. Atunci când ţin o carte în mână, fiind total absorbită, această lume stresată şi aglomerată încetează să existe.
— Unde v-ați făcut studiile și de ce ați ales instituția dată?
— După absolvirea şcolii din satul de baştină, pasiunea pentru muzică m-a adus la Soroca, la Colegiul Republican de Creaţie Populară, aşa se numea pe atunci Colegiul de Arte „Nicolae Botgros”. În acest colegiu am cunoscut oameni valoroşi alături de care am evoluat spiritual. Apoi mi-am continuat studiile la Universitatea de Stat ,,Alecu Russo” din Bălţi, profilul Filologie, specialitatea Limba şi literatura română.
— Cu ce asociați gimnaziul vostru din Pîrlița – cu o carte deschisă, un stup de albine ori un orășel animat și de ce?
— Toate aceste sintagme se potrivesc gimnaziului ,,Anatol Pînzaru” în care activez. E o carte deschisă, un mediu propice, accesibil ce stabileşte conexiuni eficiente cu elevii, părinţii, comunitatea locală pentru a aduce experienţe relevante procesului de învăţare…un stup de albine, deoarece reprezintă o comunitate educaţională bine organizată, cu profesori calificaţi, capabili să ofere o educaţie de calitate şi să promoveze excelenţa. E un orăşel animat – un loc interactiv pentru elevi, care le face învăţarea mai atractivă, conferind entuziasm vieţii de şcolar.
