De ani buni la Colegiul „Mihai Eminescu” din Soroca în preajma Sfintelor Sărbători de Paști se organizează un spectacol de Lumină și Credință. Și în acest an Sărbătoarea Bucuriei a fost chemată printr-un frumos program literar-muzical cu genericul: „LA UMBRA CRUCII TALE”. Programul a fost realizat sub îndrumarea profesoarelor Eugenia Volnițchi și Iulia Gornari, care este și autoarea scenariului. Evenimentul se înscrie în cadrul Decadei Catedrei de Științe ale Educației Muzicale.
Iubirea lui Iisus îndeamnă la iubire
Am răspuns și de această dată cu drag invitației. Îmi place să urmăresc tinerii în astfel de spectacole. Îi văd senini și darnici. Admirându-i, reconstitui în memorie scene cu firul incandescent al impresiilor din șiragul de ani, ce s-au scurs. Și zic că în toate timpurile la acest Colegiu s-au organizat sărbători pline de conținut și frumusețe, mai cu seamă, aceste ore de suflet din preajma Învierii, devenite tradiționale.
Într-un decor al scenei, amenajat cu eleganță, elevii și-au sfințit trupul și sufletul cu cântec și poezie, mângâiind astfel și sufletele spectatorilor. L-au slăvit pe Dumnezeu cu toată căldura inimii, accentuând chiar în debutul programului: „În primăvara asta nouă/ Și trecătoare ca un nor/ E un crâmpei de tinerețe/ A celei mai frumoase fețe/ E Dumnezeu netrecător!”. Apoi cu voce caldă și domoală, prezentoarele tatiana Cojocaru și Daniela Andronic au chemat copilașii în scenă:
„Lăsați copilașii să vină la Mine/ Acelor ca ei va fi Țara de Sus,
Lăsaţi copilaşii să vină la Mine/ Aşa a zis Isus…” Și copilașii cu aripi de înger au răsărit în frumusețea și gingășia lor pură, interpretând cântecul „Eu mă rog la Domnul” și dansul „Îngerașii”. Iar colectivul coral alcătuit din elevi de la anul III și anul IV au interpretat trecând prin suflet, creațiile „Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu” și „Hristos a înviat” sub bagheta dirijoarei Elena Șportco.
Atâta frumusețe a izbucnit din sufletele elevilor! Atâtea cântece și versuri atingătoare au răsunat! M-am bucurat să aud versuri semnate de unul dintre cei mai cunoscuți poeți creștini români atăt în România cât și în străinătate, COSTACHE IOANID, de un sfânt al închisorilor –TRAIAN DORZ, cât și de alți autori. Cu o tresărire ușoară am ascultat lunga poezie „Rugăciune de binecuvântare” de Costache Ioanid. Pătrunse de sensul profund al textului, au recitat versurile Ionela Braniște și Marina Negru. Au adus pace și liniște în suflete și cântecele interpretate de ansamblul folcloric „Izvoraș”. Prin „Grădina cu Măslini” ne-a purtat Nicoleta Mitrică. Iar Elena Alexei a adus în atenție patimile lui Iisus în drum spre Golgota, recitând poezia lui Traian Dorz „Cu Domnul spre Golgota”.
„Când se vorbește despre Hristos se plânge, ori se tace, ori se cântă încet cu evlavie și pietate întru Cel ce a fost răstignit pentru noi, Cel fără de păcat răstignit întru iertarea păcatelor noastre. Prin Învierea Sa, Domnul Iisus Hristos a biruit moartea pentru totdeauna și a dovedit că El este Fiul lui Dumnezeu” –astfel au anunțat prezentatoarele cântecul „Lângă o salcie înaltă” în interpretarea Nicoletei Cojocaru.
Iubire și gânduri bune au tot fluturat pe buzele elevilor, revărsate din inimile lor. Au cerut de la Domnul prin poezie și cântec să-i învețe să ierte și să fie mai înțelegători cu cei din jur, să ne aducă Primăvara după care tânjim:
„Adu Doamne primavara si ramai si Tu cu noi,
C-am avut atâta iarnă și îngheț, și vânt, și ploi
Uita-Te în sinea noastră ce de-a viscole am avut,
Dă din nou un rost la toate, rostul care s-a pierdut
Adu, Doamne, primăvara, după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim
Adu, Doamne, primăvara, după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim
Iarna sufletelor noastre ne-a asprit, ne-a-nsingurat,
Am iernat până și vara sub un zâmbet înghețat
Doar Tu, Doamne, ești mai tare decât colții asprei ierni,
Sub cereasca vindecare, fă un semn ca să ne chemi
Fă-ne, Doamne, să-nflorim cu copacii, înc-o dată,
Și miros să răspândim de credință adevărată
Adu, Doamne, primăvara după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim”.
Cu un cântec pentru suflet, un cântec rugăciune ne-au surprins într-o interpretare emoționantă, Ionela Zabulica (voce) și Victor Cazac (chitară). Nu a lipsit din program nici frumoasa poezie a lui Costache Ioanid „ Cristos a Înviat”:
Atâtea păsări cântătoare
atâtea flori în lung şi-n lat!
Ori nu-s acestea toate oare
spre slava Celui Înviat?
Ce înţelept şi prin ce lege
aduce-atâtea frumuseţi,
de nu nemuritorul Rege
maestrul făuritor de vieţi?
Un ghiocel din muşchi se-arată
şi-un strop de rouă dă-n vileag.
Nu-i oare lacrimă curată
de bucurie şi de drag?
Mireasma dulce şi jilavă
din liliac şi din salcâm
ce-i alta decât imn de slavă
către-al tăriilor tărâm?
Ce vrea să spună fulguirea
ce-mbracă ramuri de cireşi,
de nu-i în ea neprihănirea
celui Ales între aleşi?
Sub soarele ce se răsfrânge
lalele roşii ies pe grui.
Nu-s oare stropii cei de sânge
ce-au picurat sub paşii Lui?
Iar când se-nalţă-ntre boschete
narcise galbene în zori,
nu-s oare tainice trompete,
nu-s oare crainici vestitori?
Atâtea păsări cântătoare
atâta soare revărsat!…
Ori nu-s acestea toate oare
un larg
„CRISTOS A ÎNVIAT!” ?
Și tot cu „Hristos a Înviat” pe buze a pus cireașa pe tortă eleva Victoria Zabolotnâi care a încheiat programul cu o interpretare impecabilă a cânteceului „ Hristos a înviat”.
Doamna directoare, Tatiana Vișniovaia le-a mulțumit elevilor pentru clipele frumoase oferite: „Ați fost extraordinari, dragi elevi! Ați ieșt în scenă foarte bine pregătiți, cu un conținut profund, cu tema desfășurată larg și frumos. Bravo! Vă mulțumim că ne-ați adus în suflet sărbătoarea, ne-ați adus în inimă Lumina, care este veșnică pentru toți creștinii. Sărbători luminate alături de familie, alături de cei dragi!”
Fie ca sărbătorile Pascale să fie pline de bucurie și mulțumire pentru foți acești elevi implicați în program și în mod special pentru prezentatoarele Tatiana Cojocaru și Daniela Andronic. Eu cred că prin acest frumos program tinerii au conștientizat că fără Dumnezeu ne înstrăinăm de tot binele. Nu ne rămâne decât să ne rugăm la Domnul ca prin rănile LUI să tămăduiască rănile noastre și să ne plimbe mereu pe Pajiștea cea Dumnezeiască.
