Am o casă printre ramuri
Am un sat întreg de neamuri,
Am un codru, o câmpie,
Am un grai ce-mi place mie
CARTE DE VIZITĂ
Funcție: Primarul comunei Regina Maria, raionul Soroca.
Născut: 11 august 1970, în satul Regina Maria, raionul Soroca.
Carieră: 28 ani de activitate.
Familie: Soția Elena, doi feciori și un nepoțel.
Zodia: Leu.
Culoarea preferată:Albă.
Mâncarea preferată: Plăcintele cu verdeață.
— Cât de des purtați cravată?
— Nu atât de des…o port la sărbători mai semnificative, cum ar fi atunci când am fost mire și atunci când am fost nănaș, de cinci ori.
— Fără cravată, cine este Oleg Nastas?
— Sunt un om sociabil, comunicabil, pentru că am crescut în această atmosferă de echipă, de colectiv. Îmi amintesc de pe când eram copil, la mama acasă mereu se aduna multă lume, la țesutul covoarelor, faceam clacă unul la altul, se ajutau, era frumos.
— De unde începe firul vieții?
— M-am născut în satul Regina Maria, raionul Soroca, într-o familie de oameni simpli, oameni gospodari, Eugenia și Ion Nastas. Am o soră. Vin dintr-o dinastie de meșteșugari, bunelul și tata au fost lemnari. Pe parcursul anilor această îndeletnicire am prefăcut-o într-o afacere, am deschis și noi locuri de muncă.
— Cum este copilăria pe ulițele de la Regina Maria?
— Am avut o copilărie obișnuită, cum o au majoritatea copiilor. Am fost alintat de părinți și bunei, dar orcum orice lucru oferit de ei, trebuia să fie câștigat prin muncă, nu mi se dădea nimic așa, ușor. Erau ulițele pline de oameni, de copii, ceea ce din păcate, astăzi nu mai este. Recent am asfaltat o porțiune de drum în sat și am găsit o realitate tristă, din casele din care odată, ieșeau câte cinci-opt copii, astăzi dacă sunt trei copii pe ulița respectivă. Asta-i realitatea.
— Ce jocuri preferate aveați în copilărie?
— Aveam multe jocuri împreună cu prietenii, pentru că eram un copil creativ. Țin minte o pățanie trăită cu tata. Meșteream eu într-o zi o praștie, la care tata zice, că nu fac corect. M-a trimis să rânesc grajdul, în timp ce el îmi meșterește una, bună. Ei… odată făcută, tata o testează și dă nu praștia și strică sticla mașinei vecinului. Pe moment a fost o situație neplăcută, dar acum avem amintiri. Tata, fie-i țărâna ușoară, mereu mă susținut în toate.
— Ce ați deprins de la părinți, de la bunici?
— Multe ce-am deprins, dar totuși, am și scăpat multe calități, cum ar fi răbdarea bunelului Andrei, dar și credința bunelului Alexei. Dar genetic, am deprins să fiu om, să fiu onest, să am rușine, omenie și să fiu săritor la nevoie. De la tata am deprins și simțul umorului, dar și dragostea față de muncă. De la mama, omenia și cumsecădenia.
— Ce aminitiri vă leagă de anii de școală?
— A fost frumos, dar repede. Am iubit școala, din obiectele preferate era muzica, munca și istoria. Fiind pasionat de muzică din banii strânși de la colindă, mi-am cumpărat o ”garmoșcă”, mai apoi, când am ”prins la bani”, mi-am cumpărat un baian, profesional. Obiectul ”munca”, am ales-o ca profesie în viață, am mers și am făcut și un Colegiu de specialitate. Iar istoria, m-a atras cu informațiile despre cel de-al doilea război mondial. Am mers prin toate orașele legate de acest război, din Rusia, Polonia, Maria Britanie și Germania. Când e vorba de a vizita un loc istoric, pentru mine, costul călătoriei nu contează.
— Primii bani făcuți și pe ce i-ați cheltuit?
— Nu mi-am pus ca scop niciodată să fac mulți bani, scopul meu, este să fac lucru calitativ. Am fost și sunt un om creativ și la un moment dat, au început să vină banii de la sine. Eu le spun și meșterilor de la întreprindere, că atâta timp cât se vor gândi la bani, n-o să-i facă, dar când te gândești să faci un lucru calitativ și bun, de aici pe lângă prețuire și mulțumirea clientului, vor veni și banii.
— Banii aduc fericirea?
— Undeva da… aici vorbesc de o împlinire sufletească. Atunci când am pornit să extind afacerea, tata îmi tot zicea: „la ce îți trebuie?”. Dar odată ce investești mai mult, primești mai mult, crește volumul de lucru, dar și a venitului.
— Lucru meșterit de dumneavoastră și de care sunteți mândru?
— Nu pot să zic că am un lucru anumit, eu sunt mândru de toate lucrările mele, începând cu gospodăria, primăria, satul. Mereu m-am străduit să fac o imagine frumoasă satului, instituțiile să fie reparate și frumoase, pentru că lumea așteaptă fapte și nu vorbe. Întotdeauna am avut ca scop să las în urmă lucruri frumoase. Sunt împlinit atunci când îmi văd părinții mândri de mine și aș vrea ca și copiii, nepoții mei, să fie mândri de tatăl lor.
— Meșter sau primar?
— Și una și alta. Nu mă pot dezice de nici una, ambele îmi sunt pe plac și îmi aduc satisfacție.
— Ce semnifică satul Regina Maria pentru dumneavoastră?
— Dacă e să fiu sincer, mă gândesc că puteam să trăiesc într-un sat sau oraș mai mare, dar acum ceva timp în urmă, nici prin cap să-mi treacă să-mi schimb casa. Mereu am fost legat de rude, vecini și totul s-a făcut în echipă. Regina Maria esta casa mea, cum spune și poezia „Am o casă printre ramuri, Am un sat întreg de neamuri, Am un codru, o câmpie, Am un grai ce-mi place mie”.
— O duminică perfectă în familia Nastas?
— O duminică perfectă este alături de cei dragi. Dacă nu sunt copiii la noi, mergem noi la ei. Mergem la socri, cuscri, la o vorbă bună și un pahar de vin.
— Oleg Nastas – ca soț?
— Foarte bun, cred eu. Pe 14 februarie facem 30 de ani de căsnicie, vom săbătăori alături de cei dragi. Ne bucurăm de cei doi feciori, unul fiind student, iar celălalt este căsătorit și la fel a ales drumul construcțiilor, ne mândrim de succesele lor. Nora ne este ca o fiică.
— Oleg Nastas – tată?
— Avem o relație de prietenie cu feciorii și întotdeauna i-am lăsat să se dezvolte de sinestătoător, pot veni doar cu ceva pilde în una sau altă situație.
— Oleg Nastas – bunel?
— Sunt cel mai mândru bunel. Aș fi și mai mândru, dacă aș avea vreo cinci nepoței.
— Oleg Nastas – lider?
— Sunt momente când sunt un lider sever, după care pot să regret, recunosc și îmi cer și iertare.
— Hobby?
— Lemnăritul, muzica și turismul, am vizitate multe țări.
— Din țările vizitate, ce v-a impresionat cel mai mult?
— Curățenia în Germania, atitudinea oamenilor de aici și din Italia.
— Scopul vieții?
— Să fim sănătoși și să fie pace în lume. Să ne fie copiii și nepoții fericiți.
— Oleg Nastas este un om fericit?
— Da. Ar fi un păcat să zic alt fel, aș mâhni pe Dumnezeu. Am avut bunei și părinți gospodari, soția e grijulie, feciorii cumsecade. Da, sunt un om fericit!
