„Am ales să fac agricultură pentru că vin de la țară, în câmp am crescut”
CARTE DE VIZITĂ
Funcție: Om de afaceri.
Născut: 31 octombrie 1963, în satul Șeptelici, raionul Soroca.
Carieră: 32 ani de activitate.
Familia: soția Victoria, feciorul Roman, nepoțica Naomi.
Zodia: Scorpion.
Culoarea preferată: Gri.
Mâncarea preferată: Zeama de găină de la bunica și răcitura.
— Vă place cravata?
— Nu prea…rar, dar o port în zile mai speciale. Optez pentru stilul mai liber.
— Cine este Constantin Andriuța, fără cravată?
— Sunt sociabil, țin mult la familie, la prieteni, ne întâlnim des, discutăm și punem țara la cale pentru a face lucruri frumoase.
— Drumul vieții, de unde începe?
— Drumul vieții mele începe din satul Șeptelici, într-o familie de oameni simpli, părinții au lucrat în colhoz. Am un frate, care din păcate nu mai este în viață. Am avut o copilărie veselă și interesantă.
— Cum a fost copilăria pe ulițile de la Șeptelici?
— Țin minte cum la apus de soare, vinea mama și ne căuta pentru că jocurile, nu se terminau. Ne jucam „de-a v-ați ascunselea”, „de-a războiul”, jucam fotbal. Am avut o copilărie activă și interesantă.
— Cum credeți este sau nu, o diferență între copilăria de atunci și de astăzi?
— Da, este o diferență mare. Atunci copilăria era activă, ajutam părinții cu munca de pe lângă casă și de la câmp, iar astăzi copiii stau în telefoane și calculatoare.
— Prima zi de școală?
— Cu multe emoții a fost prima zi de școală. Am fost luat în brațe de către un absolvent și dus prin mijlocul careului cu flori și clopoțelul în mână. Am primit atunci multe daruri, rechizite școlare, am venit acasă cu brațul plin cu de toate. Am avut profesori buni și puternici. Școala de la Șeptelici se evidenția prin organizarea a tot felul de concursuri, era cerc de dans, turism, cor școlar, am cântat și eu în cor. Elevii Colegiilor de la Soroca își făceau practica la Șeptelici.
— După absolvirea școlii din sat ați mers să faceți agricultură, de ce?
— Am ales să fac agricultură deoarece vin de la țară, de mic am lucrat în câmp. După absolvirea școlii, am mers la Chișinău, la actualul Colegiu Cooperatist, unde după un an, am fost luat în rândurile Armatei Sovietice. După revenirea din armată, am mers cu un coleg de la Șeptelici, la Universitatea de Stat, la facultatea pedologie și agrochimie.
— Ce amintiri vă leagă de anii de studenție?
— Au fost niște ani frumoși, bogați în evenimente. Facultatea de pedologie, este confundă des cu pedagogie, dar de fapt pedologia este o știință despre sol. Am mers la practică în mai toate raioanele țării și nu doar. Am avut o studenție foarte interesantă, unde am acumulat multă informație și experiență.
— Prima dragoste?
— Dragostea adevărată este soția mea, ne-am întâlnit în sat, odată ce ne-am văzut, am înțeles că avem același drum. Practic după trei săptămâni de ieșiri împreună, pe 2 iunie ne-am căsătorit.
— Unde ați jucat nunta?
— Am jucat cea mai mare nunta de până atunci de la Șeptelici. Nu știu dacă a mai fost așa nuntă mare și frumoasă. Am jucat-o la părinții mei, toată ograda a fost cuprinsă de un cort în care am avut circa 300 de perechi de invitați, rude, prieteni, cunoscuți, studenți.
— Cum este o duminică perfectă în familia Andriuța?
— De obicei, la 5 dimineața mă trezesc, merg în câmp să văd care este situația pentru a ști ce urmează de făcut săptămâna ce vine. O duminică perfectă desigur este atunci când vine feciorul cu nora și nepoțica în ospeție.
— Constantin Andriuța – soț?
— Cel mai bine aici ar răspunde soția, dar consider că sunt un soț grijuliu, care își ajută soția în toate.
— Constantin Andriuța – tată?
— Am un fiu atent, grijuliu și iubitor. Pe când mergea la școală, la Soroca, de fiecare dată mă săruta pe obraz, dar acum când ne întâlnim, îmi întinde el obrazul să-l sărut. Avem o relație frumoasă și prietenoasă.
— Constantin Andriuța – bunel?
— Nepoțica ne este bogăția cea mai mare. Deși are doar 8 luni, deja ne îmbrățișează și este ceva extraordinar. Tot ce vrem să vedem la sfârșitul zilei de muncă, este ea și să știm că totul e bine.
— Constantin Andriuța – lider?
— Printre diplomele și mențiunile obținute de întreprinderea pe care o conduc, am și o diplomă din partea colectivului, unde scrie pentru cel mai bun conducător, clar, mă bucur. Totuși sunt un lider sever, pentru că am niște cerințe față de angajați. Întreprinderea pe care am creat-o am luat-o de la zero, singur cu puterile proprii am crescut-o, nu am moștenit-o ca avere. Astăzi gestionăm circa 400 de ha, creștem porumb, grâu, floarea soarelui, legume și deja livadă de mere și prune. Anul trecut am procurat și am instalat o uscătorie de fructe, uscăm prune și facem chipsuri din mere. La fel livada a fost dotată cu o instalație de irigare prin picurare.
— E greu să fii agricultor în Republica Moldova?
— Nu este greu, doar trebuie să ai cunoștințele necesare și atunci lucrurile ies frumos. Dacă știi ce faci, ai rezultate bune.
— Un sfat pentru agricultorii care sunt la început de cale?
— Informarea este cheia succesului, zic eu. Agricultura nu este doar să bagi semința în sol și atât, ai nevoie de multe cunoștințe. Eu am avut norocul să cunosc și să capăt cunoștințe de la specialiști din agricultură din Olanda și Statele Unite ale Americii.
— Care este anotimpul preferat al agricultorului Constantin Andriuța?
— Toamna, pentru că se văd rezultatele muncii depuse din primăvară. Dacă avem o toamnă bogată, cu profitul obținut putem pune baza unei noi roade.
— Cea mai fericită zi din viața dumneavoastră?
— Sunt mai multe…atunci când am fost admis și am finalizat școală, ziua nunții, ziua când am jucat nunta feciorului, nașterea nepoțicăi.
— Cea mai tristă zi?
— Cele mai triste zile sunt acelea în care pierzi pe cineva drag. În decurs de trei ani, am pierdut cinci persoane dragi sufletului meu, e greu.
— Ce contează cu adevărat în viață?
— Contează să ai un scop în viață și să mergi pentru al atinge. Atunci te simți împlinit și lași ceva bun în urma ta.
— Credeți în prieteniile adevărate?
— Greu de spus, mai ales în zilele noastre, dar eu am prieteni care mi-au fost alături la nevoie, dar și la bucurie.
— Hobby?
— Acum am puțin timp liber, dar pe timpul când eram profesori cu soția, iubeam să creștem flori, în special crizanteme.
— Profesor de chimie sau agricultor?
— Agricultor. Profesor a fost o perioadă scurtă… dar frumoasă.
— Scopul vieții?
— Să-mi văd nepoțica mare, sănătoasă, cu studii și să jucăm la nunta ei.
— Constantin Andriuța este un om fericit?
— Da, sunt un om fericit. Dumnezeu mi-a dat noroc să am o soție puternică și înțeleaptă, un fecior cuminte și muncitor. Toate lucrurile merg așa cum trebuie.
