Nu e numele lui adevărat, așa îi zice lumea în sat. Are glas frumos, asemănător cu al lui Nicolae Sulac. Cunoaște toate cântecele din repertoriul marelui artist. Le interpretează la petreceri, la sărbătorile de familie, atunci când lucrează pe afară. A cântat la serbările școlare, apoi la concertele organizate la Casa de Cultură din sat, la sărbătorile satului. La o sărbătoare a satului aveam să-l cunosc și eu în toamna anului trecut.
Numele lui este Eugeniu Patrașcu. S-a născut în satul Popeștii de Jos, raionul Drochia pe 16 martie, 1950 în familia Melaniei și a lui Panteleimon Patrașcu. A avut o copilărie frumoasă până la 10 ani. Moartea tatălui în plină tinerețe l-a marcat pentru toată viața. De la 10 ani a crescut alături de fratele său numai cu mama, care nu s-a mai recăsătorit. Firește, trecând prin greutăți, s-a maturizat mult mai devreme decât copiii de vârsta lui. Își asuma grijile casei ca bărbat ce era, ajutând-o pe mama la tot ce i se cerea. Dar aceasta nu a fost în detrimentul său. Greutățile l-au călit și modelat. A crescut un bărbat cu demnitate și cu dragoste mare de cântec. L-am întrebat de la ce vârstă s-a împrietenit cu cântecul? „De la 10 ani, de când l-am pierdut pe tata. Îmi plăceau cântecele populare, ce se difuzau la radio. Când se transmitea un concert, eu stăteam conectat la aparatul de radio. Mama mă striga să ies afară, dar eu mă făceam că n-o aud și ascultam mai departe. Iar când cânta Nicolae Sulac putea să mă strige mama de sute de ori că eu nu mă dezlipeam de aparatul de radio. Numai după ce termina Sulac de cântat, ieșeam afară și primeam însărcinările. Lucram și cântam. Îi cunosc toate cântecele din repertoriu. Le interpretez cu drag. De mergeam cu vitele la păscut, cântam, de mergeam la prășit, cântam, de lucram prin gospodărie, cântam. Și acuma cânt când lucrez. Lucrul merge mai ușor cu cântec. Glasul cred că l-am moștenit de la bunelul meu, care cânta foarte frumos. Știu că nu mai cânt eu ca îndrăgitul meu artist, dar faptul că satul mă poreclește Nicolae Sulac e o mare onoare pentru mine.”
Domnul Eugeniu a muncit o viață în domeniul construcțiilor. Împreună cu soția Eugenia, născută la Bulboci, conviețuiesc în pace și înțelegere aproape 50 de ani. Au crescut două fete, care le-au adus două nepoțele și un nepot. Sunt fericiți că au ajuns să se bucure și de o strănepoțică. Iar cântecul rămâne pentru întreaga familie dor și alinare, împletire de frumos și bucurie.
Text Nina Neculce
Foto: Natalia IACUBOVICI
