Spectacol al Frumuseții marca Ana Bejan

0
77

Citatul săptămânii: „Sunt un om iubit de Dumnezeu, care mi-a pus mâna pe creștet. Am fost pusă de multe ori la încercare, dar cu credință și cu iertare ieșeam din situație. Dumnezeu ne încearcă de avem sau nu credință adevărată.”
(ANA BEJAN)


Intrare în baladă

Despre Ana Bejan s-a scris și se va mai scrie. S-a vorbit și se va mai vorbi. Am vorbit în secvențele radio și am scris în presă și eu despre ea. Dacă ar fi să-i fac portretul în puține cuvinte, l-aș schița în felul următor: O doamnă elevată, o prezență atrăgătoare, un patriot adevărat. Profesoară prin vocație, a fost și rămâne preocupată în special de destinul neamului nostru.
Și dacă până în prezent numele ei apărea în ziare, reviste, răsuna la radio și televiziune, iată că acum numele ANA BEJAN stă așezat frumos pe o carte, întitulată „DRUMUL VIEȚII MELE SPRE OAMENI”. Este o carte-document, o carte de memorii, țesută cu amintiri relevante despre oameni și evenimente care-i înglobează traseul vieții. Citind-o ajungi la concluzia că autoarea a știut să ofere, dar și să primească.

Cadou de ziua ei – lansarea cărții

Ana Bejan obișnuiește să-și serbeze ziua de naștere pe 26 iunie, chiar dacă în acte e fixată ziua de 28 iunie, 1948. Pentru că de facto e născută pe 26 și nu pe 28.
Sâmbăta trecută, pe 26 iunie, la Centrul Cultural Român „Constantin Stere”, doamna Ana a adunat grămăjoară prieteni mai vechi și mai noi, așa ca să încapă într-o icoană, cum îi place ei să spună, parafrazând vorbele lui Grigore Vieru. Motivul – lansarea cărții – un Spectacol al Frumuseții, care a fost cel mai frumos cadou de ziua ei. Este o carte realizată sub îndrumarea și îngrijirea părintelui Mihail Milea de la Buzău. Și așa cum amfitrioana avea să informeze auditoriul, părintele Milea a fost cel care a îndemnat-o să scrie, să adune într-un volum tot ce-au scris alții despre Ea, dar și despre întâlnirile care le-a avut cu oameni frumoși și valoroși. La întrebarea: de ce „Drumul vieții mele spre oameni”?, autoarea avea să răspundă că a avut fericirea să stea lângă oameni de valoare: „Eu am avut un dar de la Dumnezeu – să cunosc foarte multe personalități. Am lucrat cu oameni care m-au susținut, m-au inspirat și au crezut în mine.

Nu a fost ușor să scriu despre acești oameni, să adun materialele publicate, să scriu despre momente din biografia mea. Părintele Milea a fost cel care m-a grăbit mereu. Un mare ajutor la culegerea computerizată a textelor am avut din partea Ludmilei Talmazan și a lui Sergiu Ursachi. Vă mulțumesc frumos! Rămân recunoscătoare tuturor, dar în primul rând, părintelui Milea care a editat cartea la Buzău și a suportat cheltuielile pentru tipar. În carte o să găsiți gânduri despre cel mai mare poet creștin din literatura română-Ioan Alexandru, pe care l-am cunoscut personal și am avut ocazia să stau de vorbă cu el jumătate de zi pe când eram directoare la Școala nr.1, despre marele lingvist al lumii, Eugen Coșeriu cu care ne-am întâlnit de două ori la Soroca, despre Adrian Păunescu, care a fost de trei ori la Soroca împreună cu Tatiana Stepa, despre Ion și Doina, despre Grigore Vieru care a fost cel mai apropiat prieten al sorocenilor, despre Alexandru Moșanu și încă despre multe alte personalități despre care o să citiți în carte.
Aduc mulțumiri presei pentru colaborare. O să găsiți în carte un capitol pe care așa și l-am întitulat: „Colaborare cu presa”. În dialogul cu presa descopeream, de fapt, multe probleme ale timpului…”

Ana Bejan – nume de referință

De la Buzău la Soroca a venit să-i spună La mulți ani omagiatei, părintele Mihail Milea.
În mesajul de felicitare dragul și bunul părinte a menționat: „Tânără, energică și frumoasă ca orice floare este doamna Ana la această aniversare. Am venit special pentru acest eveniment. Iată că Ana Bejan are o carte minunată. Pe doamna Ana o cunosc de multă vreme. La Podul de flori ne-am împrietenit și am rămas prieteni pentru toată viața. Ce o caracterizează pe doamna Ana? E vorba de două lucruri: popularitatea și modestia. Este arhicunoscută nu doar în Soroca, nu doar în Republica Moldova, dar numele ei este pronunțat în toată România. Unde mă duc, spun că sunt și sorocean, având dublă cetățenie, dar o singură inimă și o singură limbă cu litere mari –LIMBA ROMÂNĂ.

Și peste tot când vorbeam despre Soroca, imediat auditoriul asocia Soroca cu doamna Ana Bejan. Este un nume de referință. Nimic nu se întâmplă în cetatea Soroca fără ca doamna Ana să nu știe. Cu tot felul de probleme: sociale, culturale, politice –lumea apelează la Dumneaei să ceară un sfat, o părere. Și dumneaei întotdeauna este promptă și dă sfaturi foarte bune. Și a doua calitate, modestia, am remarcat-o încă de pe când era director la unul din cele mai bune licee din Soroca. Citind foarte mult, ca orice cadru didactic, nu s-a grăbit să scrie și nici nu dorea să scrie, să editeze o carte. Și atunci am găsit de cuviință s-o îndemn eu s-o facă, s-o rog mereu, accentuând că a sosit vremea să și scrie. Pentru că au fost atâtea evenimente, atâtea întâlniri, iar acestea de multe ori se uită. I-am spus să facă o spovedanie literară și iată așa a început să scrie. A făcut bine că a scris. A scris bine și toate aceste texte mi le-a încredințat. Și din manuscrisul ei, după cum vedeți, a ieșit o carte foarte frumoasă. Este o spovedanie, o carte prin care o putem cunoaște mai bine, putem vedea ce a însemnat doamna Ana Bejan pentru comunitatea locală, pentru Republica Moldova, dar și pentru România. Este o persoană de care ne bucurăm oriunde mergem, este un cadru didactic și diplomatic. Eu mereu am numit-o ambasadoarea LIMBII ROMÂNE. Pentru că dumneaei a ținut aici aprinsă această candelă a spiritului românesc, care nu s-a stins. Basarabia este Pământul Maicii Domnului, este un pământ binecuvântat, cântat de marii poeți ai limbii române, cum este Eminescu și Grigore Vieru. Basarabia este inima noastră a tuturor, care face parte din această Țară nemuritoare – Dacia străbună – România-om în Rai. De aceea astăzi o felicităm pe doamna Ana Bejan și o rugăm ca să ne invite și când va face 100 de ani. Promitem că la 100 de ani vom scoate o altă carte. Această carte a fost doar o provocare, doar un început. Dumneaei are mai multe manuscrise prin sertarele ei. Aseară am descoperit manuscrise care nu apar în această carte și nădăjduim că dumneaei fiind tânără pensionară va avea timp să se ocupe și de a doua carte.”

În loc de epilog

Întâlnirea de suflet a decurs într-o atmosferă plăcută și caldă. Mesaje de felicitare i-au adresat toți cei prezenți. Iar eu răsfoind cartea m-am oprit la cele exprimate de fostele eleve ale doamnei Bejan, azi – colegele mele, Natalia Vrancean și Elena Spinei. Câteva din aceste gânduri despre Ana Bejan le-am decupat și pentru dumneavoastră, dragi cititori.

Natalia Vrancean: La una din sărbătorile festive, Ana Bejan a zis că adevărații profesori rămân mereu în sufletele copiilor și mor odată cu ei. Regret că am cunoscut profesorul Ana Bejan la numai două lecții. Spunea cineva din criticii literari că, dacă Nicolae Labiș ar fi scris numai poemul „Moartea căprioarei”, oricum ar fi fost recunoscut ca unul din cei mai valoroși poeți ai neamului românesc. Așa aș spune și eu: Ana Bejan este profesorul care trăiește în inima mea.
Sunt bucuroasă că mi-am petrecut copilăria în același sat din care vine Ana Bejan, Căinarii Vechi. Sat care a născut veșnicia.

Elena Spinei: Ana Bejan mi-a fost profesoară în școală. Deși au trecut mulți ani de atunci, spun că îmi este și-mi va fi învățătoare. Deoarece de fiecare dată când o ascult sau discut cu Dumneaei, învăț câte ceva. Uneori acest „câte ceva” cuprinde mult mai mult decât un curs de lecții sau seminare. Mă bucur nespus că o avem în preajmă-o femeie îndrăzneață, care știe a spune lucrurilor pe nume, o femeie care ține la tradiții, neam, cultură.

P.S „ZN” vă urează LA MULȚI ANI și inspirație pentru fiecare zi!
Să ne trăiți, om frumos, Ana Bejan!

PUBLICITATE