O voce cuceritoare ca cea de privighetoare

0
1240
Mariela pe scena Palatului de Cultură Soroca, 1 decembrie, 2019

Frumoasă, talentată, „gincașă și tinerică ca și floarea crinului” – așa aveam s-o cunosc pe mica privighetoare a satului Cosăuți, Mariela Sainciuc, în decembrie, 2014 la Festivalul de Romanță românească „Anastasia Briciuc”. Avea doar 14 ani atunci și o voce cuceritoare, ce m-a atins la coardele sensibile. Acum Mariela are 19 ani și studiază la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”, sau Centrul de Excelență și Educație Artistică „Ștefan Neaga”, cum se numește în prezent. Această frumusețe de suflet bland, care face totul cu duioșie, mi-a acordat cu bunăvoință un scurt interviu.

N.N.: Buna, Mariela! Ce mai faci?

Mariela: Bine. Sunt în anul IV la Colegiu și fac ceea ce trebuie să facă un student. Învăț, cânt, mă distrez, așa ca toți tinerii de vârsta mea.

N.N.: Știu că ești soră cu cântecul încă de la grădiniță. Ai cântat la toate serbările școlare și cele ce se organizau la Casa de cultură din Cosăuți . Prima ieșire pe o scenă mare la un concurs a fost atunci în 2014 la Festivalul de Romanță „Anastasia Briciuc”?

Mariela: Nu! A fost mult mai devreme. Cred că aveam 9 ani când am participat la primul concurs cu public numeros. Este vorba de Festivalul „Cântă de răsună lunca” de la Glodeni. Am luat mențiune, dar am trăit o bucurie foarte mare și o emoție specială. După aceea am participat și la alte concursuri. La 14 ani când am cântat la Festivalul de Romanță aveam deja puțină experiență scenică.

N.N.: La 14 ani-romanță?! De necrezut!

Mariela: Romanța trebuie s-o trăiești. Nu are importanță vârsta. Eu am răspuns invitației de a cânta în concurs ca să-i aduc un omagiu celeia care a fost un mare rapsod al satului nostru, Anastasia Briciuc, o adevărată artistă ce a cunoscut nenumărate cântece folclorice şi romanţe. Îmi place romanța și o cânt și în prezent pentru că la Colegiu studiem toate genurile de muzică. Recunosc, mi se dă mai greu acest gen de muzică, dar îmi place.

N.N.: Dar care gen îți este mai aproape de suflet?

Mariela: Folclorul, muzica populară. Este genul care mă reprezintă și care îmi aduce momente de fericire și satisfacție.

N.N.: La numai 19 ani ai deja cu ce te lăuda – ai cules laurii succesului la mai multe concursuri. Poți să le enumeri?

Mariela: Sigur, n-au mai fost chiar atât de multe. Premiul II la Festivalul raional „Victor Postolachi”, Premiul II la Festivalul Național „Teodor Negară” de la Ocnița, Trofeul la Festivalul regional „Trandafir de pe cetate”. Premiul I la Festivalul Național „Tamara Ciobanu”, iar în noiembrie . anul trecut m-am întors de la Iași cu Premiul I. Am participat la cea de-a XII ediție a Festivalului-concurs „Din bătrâni, din oameni buni”. Să știți că orice succes mă face mai încrezătoare în forțele proprii, mai fericită.

N.N.: Mai fericiți desigur îi faci și pe părinți, care se numesc Angela și Ion Sainciuc. Apropo. De la cine ai moștenit talentul?

Mariela: În familie cântă și mama, și bunica pe linia mamei a cântat. Dar mai mult cred că am moștenit de la tata. Tata cântă foarte bine, mânuiește acordeonul cu o iscusință de invidiat.

N.N.: Ești în anul IV la Colegiu. Cum îți vezi viitorul după absolvire?

Mariela: Visez să ajung să cânt într-o orchestră națională. În prezent cânt în orchestra Colegiului „Tinerii rapsozi” și încerc să-mi întocmesc un repertoriu cât de cât inedit, cu melodii frumoase care să placă publicului. Muzica pentru mine înseamnă tot: bucurie, fericire, felul de a trăi.

N.N.: Lasă dar muzica să te înalțe cât mai sus, să-ți ofere cât mai multe momente fericite!

Mariela:Mulțumesc frumos! Așa voi face.

Nina Neculce

Cu Nătălița Munteanu după Festivalul Național al interpreților de folclor „Tamara Ciobanu”
Alături de câștigătoarea Trofeului Festivalului „Din bătrâni din oameni buni”, Iași, 2019

 

PUBLICITATE