În raport cu Dumnezeu, fiecare om își creează, acceptă sau își dorește o anumită relație și o comuniune diferită ca intensitate, cu Dumnezeu. Aceștia ar fi:
- Oameni care n-au auzit de Dumnezeu. Aceștia sunt sălbaticii și cei la care misionarii nu au ajuns să le propovăduiască Evanghelia. Ei se vor mântui după legea firii și a conștiinței.
- Oameni care nu doresc să primească cele ce aud despre Dumnezeu. Sunt oamenii împietriți din cauza mândriei, antropocentrismului, a excesului de confort și a lenei. De obicei nu prea în cred în existența sufletului și nu îi interesează viața sau judecata viitoare.
- Oameni care aud de cuvântul Domnului dar sunt nepăsători. Din această grupă, cu părere de rău, fac parte și mulți creștini. Hristos nu răsplătește leneșii și nepăsătorii, El îi umple de Viață veșnică pe cei care luptă, muncesc și se străduiesc pentru Bine și Adevăr.
- Oameni care sunt fanatici în ale credinței. Aceștia prin încălcarea marii virtuții, a dreptei socoteli, Îl batjocoresc pe Dumnezeu și smintesc alți oameni.
- Oameni care se arată împlinitori ai Legii divine numai la început, la auzirea Cuvântului, numai la începutul descoperirii. Li se încălzește inima dar pentru lăsarea lucrării se răcește credința.
- Oameni care țin credința până la prima încercare de mărturisire prin faptă, la greutăți sau nevoie. La greutăți cârtim, la binefaceri nu mulțumim, la nedreptate ne supărăm și la rău ne răzbunăm.
- Oameni care sunt mereu ocupați, preocupați cu cele materiale. Ei pot găsi loc pentru bine, milostenie dar se împărtășesc foarte rar, merg la Sfânta Liturghie foarte rar și nu cunosc învățătura Bisericii. Comuniunea cu Biserica, rugăciunea și Împărtășirea cu Sfintele Taine, cât mai des, periodic, sunt absolut necesare și obligatorii pentru fiecare om. Fără acestea omul nu poate găsi în viață liniștea și bucuria adevărată iar sufletul este flămând și slăbănogit, astfel că în viața viitoare nu va putea să stea bucurându-se, aproape de Dumnezeu.
- Oameni care țin Legea divină până la o momeala ,,potrivită”. Diavolul ispitește pe fiecare om în slăbiciunea, plăcerea, patima și înclinația lui. Prin gândurile care le are, imaginația devine pod pentru diavol în mintea și sufletul omului și acesta cedând diavolului, încălcă Voia lui Dumnezeu.
- Oameni care se mulțumesc cu ceea ce cunosc despre Dumnezeu și credință. Aceasta nu este de ajuns și este insuficient pentru mântuire, încât cel lipsit de cunoaștere va fi lipsit și de fapte bune, iar ,,credința fără fapte, moartă este!” ne spune Sf. Apostol Iacov.
- Oameni care Îl caută pe Dumnezeu. Ei sunt dornici de Adevăr și Îl caută cu nădejde. Ei Îl găsesc numaidecât și se bucură de acest mare dar.
- Oameni care Îl văd pe Dumnezeu în toate faptele proniatoare, în mediul înconjurător și în fiecare zi. Aceștia sunt cei mai recunoscători, veseli și mulțumiți oameni de pe pământ.
- Oameni care îl neagă pe Dumnezeu, chiar și în minuni. Aceștia pe patul morții vor striga din adâncul sufletului dar va fi târziu. Atunci li se vor deschide ochii minții și vor vedea lumea nevăzută care este înfricoșătoare. Numai Dumnezeu, Maica Domnului, Sfinții și Îngerul păzitor, ne pot ajuta atunci și până atunci.
- Oameni care sunt vii cu sufletul, lucrători ai credinței, care sădesc Cuvântul și împlinesc mereu Evanghelia. ,După împlinirea Evangheliei va fi judecat fiecare suflet!”, ne spune Sf. Ignatie Breanceninov.
- Oameni care sunt propovăduitori, misionari, mai ales cu cuvântul dar și cu rugăciunea și fapta.
- Oameni care îl cunosc sau îl percep pe Dumnezeu în mod greșit. Aceștia nu vor lua plată pentru misiune greșită dacă au posibilitatea și nu se întorc la Adevăr.
- Oameni care sunt dușmani ai lui Dumnezeu, care lupta împotriva Lui. Aceștia cheamă mânia lui Dumnezeu asupra întregii lumi.
- Oameni care s-au desprins de lumea aceasta, în mod fizic; ei sunt în mănăstiri, pentru a se dedica în întregime Domnului dar din nefericire, mulți din ei sunt stăpâniți de patimi și nu îl cunosc pe Dumnezeu. O altă parte însă, sunt în legătură strânsă cu Dumnezeu și se bucură de comuniunea cu El deoarece au în minte și pe buze, permanenta rugăciune, adică permanentă comunicare cu Cerul.
- Oameni care s-au însingurat în mănăstire, chilie, peșteră, pustiu, munte, pentru a se consacra în întregime, prin rugăciune neîncetată, lui Dumnezeu. Aceștia se roagă pentru întreaga lume și sunt necesari pământului ca apa și ca aerul.
- Preoții creștin ortodocși. Prin hirotonie, prin kerigma apostolică, preoții primesc prin punerea mâinilor de către Arhierei, iar aceștia având primit de la Apostoli, Harul Duhului Sfânt. Ei au întreită misiune și responsabilitate foarte mare, pentru ca să devină buni ,,conductori” al Harului pentru fiecare creștin. Nesatisfacerea chemării preoțești, va atrage grea pedeapsă de la Dumnezeu.
- Oamenii înduhovniciți. Aceștia merg pe calea sfințeniei prin desăvârșirea în Dragoste dar numai după moartea lor, vom ști dacă sunt sfinți cu adevărat. Dar cunoaștem cu adeverire că Dumnezeu îi proslăvește pe aleșii Săi și îi dăruiește lumii ca aceștia să fie de sfânt folos! Ei se deosebesc încă în viață fiind, prin capacitatea de a împărtăşi tuturor din darurile dumnezeiești cu care sunt înzestrați!
Oare în ce categorie de oameni, ne aflăm fiecare, în raportul nostru cu Dumnezeu?
Preot Nicolai Boian
Vă rugăm să nu folosiți acest material în scop menajer întrucât pe el sunt menționate cuvinte sfinte
PUBLICITATE
