Se naşte în prima zi a anului 1953 într-o familie de agricultori. De atunci locuieţte tot în satul Teleşeuca, Donduşeni. De specialitate e agronom. A activat în asociaţiile „Tabacprom” şi „Bucuria”. Iar în 1997 a fondat agrofirma „Bucuria-Saturn”, unde e director general până în prezent. Soţia Veronica e specialist în domeniul medicinii. Se mândreşte cu doi feciori, Dorin şi Victor cu familiile lor, 3 nepoţi şi o nepoţică. E decorat cu medalia „Meritul Civic”.
Vsevolod Dabija are două oficii – la Rudi şi la Teleşeuca. Însă rar când îl găseşti în vreo unul. E mereu în câmp, la raion, în capitală sau în alte ţări. Salvează doar telefonul mobil.
– Salvează, dar nu disciplinează, – zice directorul.
– De ce spuneţi aşa?
– Telefonul e bun lucru, însă la locul lui. Dar dacă e utilizat „şmechereşte” atunci e rău. Poate cineva să te ducă în eroare, că munceşte în sudoarea frunţii, „soluţionează probleme de serviciu” stând acasă, sau la o masă cu amicii.
La noi aşa ceva e exclus. Dar am întâlnit şi aşa situaţii.
– Domnule director, aveţi pământuri în două raioane…
– Şi în patru sate – Teleşeuca, Crişcăuţi, Rudi, acum şi Niorcani. De tot – 1400 hectare, inclusiv 250 – plantaţii pomicole. Dar am început de la 40 hectare.
– Despre tutunărit acum nu face să vorbim. Deşi i-aţi dedicat un deceniu din viaţă a „murit” această ramură a agriculturii, pe vremuri cea mai rentabilă economic, însă şi dăunătoare pentru sănătatea oamenilor.
– Am trecut la pomicultură. Domeniu şi profitabil, şi plăcut.
– Ştiţi, aşi vrea să compar etapele vieţii Dumneavoastră cu perioadele de vegetaţie a pomilor fructiferi – înflorirea, maturizarea şi recoltarea roadei. Când a fost cea dintâi? Cum au decurs celelalte?
– Mai este şi etapa de „plantare”. Dar şi mai devreme – ideea şi pregătirea pentru realizarea ei. A fost o perioadă când cu toţii eram în derută. Însă m-am străduit să nu distrugem ce a rămas de la gospodăriile colective şi să mergem înainte.
Dacă să determinăm, la figurat, perioada de înflorire, apoi a început în 1976, când am nimerit într-un colectiv bun, m-am căsătorit, mi-am construit casă, s-au născut copiii. Mi-am cumpărat maşină. În 1983 deja aveam „Volga” GAZ-24 de culoare vişinie. Şi, desigur, eram tânăr, cutezător.
„Coacerea” caracterului şi maturizarea profesională a durat tot zece ani, când am colaborat cu renumita fabrică „Bucuria”. Creşteam pomuşoare şi fructe pentru producerea bomboanelor. Am acumulat o experienţă extraordinară în management pe timpul expremierului Vasile Tarlev şi actualului prim-ministru Pavel Filip. Atunci am preluat multe idei, le-am modernizat şi le aplic până astăzi în dirijarea agro-firmei „Bucuria-Saturn”. Acum, cred, pricepeţi de la ce s-a luat şi numele de botez al gospodăriei noastre. Ca un satelit al companiei „Bucuria” – un brend recunoscut pe piaţa externă.
În prezent, dar, de fapt, deja de două decenii, ne menţinem în etape de dezvoltare intensivă şi recoltare a rodului muncii depuse.
– Se vede de la „o poştă”, că mergeţi bine. Aveţi câmpuri şi livezi frumoase, un complex frigorific pentru păstrarea fructelor, tehnică performantă, multe de toate. V-au costat eforturi serioase pentru a ajunge la un aşa nivel de dezvoltare?
– M-a costat multă muncă pentru a-mi atinge scopul. Sunt foarte ataşat de pământ, extind bunele relaţii cu partenerii, mult preţuiesc omenia, devotamentul faţă de ţară, patriotismul…
– Credeţi în patriotism şi în zilele noastre, când oamenii sunt hărţuiţi de politicieni, de „pro” şi „contra”, de la „est” până la „vest” şi invers?
– Sunt deranjat de o aşa situaţie. Noţiunea de patriotism s-a redus, în multe cazuri, la „zero”. Îmi pare foarte rău. Dar în satele noastre nu ne coborâm la nivelul mizeriilor şi ambiţiilor partinice. Ştim să muncim, să creăm, să ne dezvoltăm, să ne păstrăm familiile şi coloritul nostru naţional. Am altoit aceste calităţi şi feciorilor mei. Dorin a ajuns să devină director-adjunct în gospodărie, şi-a construit casă la Rudi. Victor e ales primar în sat şi locuieşte într-o ogradă cu mine. Prin aceasta eu înţeleg şi patriotismul. Din Teleşeuca sunt plecaţi la munci peste hotare doar vreo 20 de persoane. E un semn bun şi acesta.
Încă un moment important. La noi la Teleşeuca nu avem persoane, care sunt la evidenţă pentru a primi alocaţii pentru şomaj. Tuturor celor care ziceau că n-au ocupaţie le-am creat locuri de muncă să nu mai dezorienteze sătenii şi să primească bani de la stat.
– Ziceţi, că nu prea aveţi probleme?
– Problemele ni le creează doar natura şi starea sănătăţii. În rest, ni le creăm noi singuri. Eu mă conduc de lege. E bună, rea, dar o respect. Atunci se exclud situaţiile de conflict. Peste tot ducem o evidenţă strictă şi achităm toate impozitele, care sunt în baza legii. Doar erau cazuri, pe vremuri, când agenţii economici, ca să scape de nevoi, practicau o contabilitate dublă. Nici atunci, cu atât mai mult nici acum, n-am recurs la aşa metode.
Ce e bine, că actuala guvernare a mai simplificat sistemul de control al agenţilor economici şi a scăzut numărul de controale şi controlori de tot felul. Noi avem şi câteva magazine prin satele din teritoriul gospodăriei şi ştim ce avalanşe de controale se năpusteau. Nici nu dovedeai să descui lăcata că controlorul deja era la uşă.
– Agricultura e domeniul de bază al firmei, dar mai practicaţi şi alte activităţi…
– Sunt nişte derivate ale sectorului agrar şi depind de interesul oamenilor. De la „Bucuria” am „furat” experienţa de a confecţiona bomboane. Am avut şi o linie de producere. „Creioanele” dulci le exportam în ţările baltice.
Cu „Bucuria” am păstrat unele relaţii până în prezent. Furnizăm vişină şi struguri în soluţie de alcool, prune uscate. E un suport financiar considerabil.
– Anul acesta bine au rodit plantaţiile pomicole – livezile de măr şi prune. Mai mulţi agenţi economici se revoltă că nu ştiu ce să facă cu roada. „Sperie” autorităţile cu proteste, dau fructele sub brazdă.
– An cu an în agricultură nu se repetă. De ce nu s-au recurs la proteste anul trecut, când merele se comercializau la preţul fructelor exotice? E o provocare copilărească. Ce, ei nu s-au gândit când plantau livezile ce o să facă cu roada? Noi, de exemplu, încă atunci ne-am construit un frigider cu o capacitate de păstrare a 1500 tone de fructe. Acum le depozităm şi când ne va aranja preţul le vom vinde.
De aceea vedem şi perspectiva dezvoltării gospodăriei, a pomiculturii în special. Am plantat o livadă intensivă, acum o să mai sădim una superintensivă cu toate atributele necesare.
– Nu ocazional la „Bucuria-Saturn” aderează şi o bună parte din deţinătorii de cote de pământ din satul Niorcani.
– Da, avem mulţi doritori şi o să ne extindem.
– Domnule director, nu sunteţi la început de cale. Aţi trecut prin „filtrul” regimurilor şi guvernărilor, dar „corabia” Dumneavoastră se menţine, rezistă furtunilor, nu dă fisuri.
– Sper să nu nimerim în vre-un „uragan”. Acum apele s-au mai limpezit. Guvernul a normalizat procesul de alocare a subvenţiilor, băncile au scăzut cu câteva puncte procentuale creditarea agricultorilor. E timpul de activat mai liber, mai productiv, de sporit defalcările în buget. Unii agenţi economici cer ajutor de la stat, dar mai cu nimic nu contribuie la consolidarea bugetelor. Eu sunt de părerea că ajutor trebuie de acordat celor care merită, se dezvoltă, au o perspectivă, dar nu şi celor ce numai fac gălăgie şi sunt un fel de consumatori ai banilor publici. Mai puţine „lacrimi”, mai multă muncă eficientă – iată care ar fi lozinca zilei.
Avem alte relaţii economice şi succesul depinde de responsabilitatea agenţilor economici, a conducătorilor şi specialiştilor. Eu, de pildă, întru tot mă pot baza pe agronomii Iurie Melnic, Valentin Codrean, şeful frigiderului Valentin Fasolă cu care lucrăm împreună de peste trei decenii. Dragi colegi, păstraţi şi susţineţi cadrele în agricultură şi veţi reuşi.
– Domnule Dabija, să trecem şi la alte teme, căci de producere vă ocupaţi zilnic, de la răsărit până la apus de soare. Ce v-ar mai plăcea să faceţi, dacă aţi avea ceva timp liber.
– Totul depinde de noi. Cam în glumă le spun specialiştilor noştri: „Dacă eu nu voi fi o zi la lucru, nu se va prăbuşi cerul, dar dacă ei vor trândăvi, vor da greş, apoi e jale mare”.
– Şi atunci vă creaţi ore de răgaz?
– Doar când merg în deplasare de serviciu, inclusiv peste hotare. Am fost în 13 ţări. Nu vin cu mâna goală. Aduc câte ceva din experienţa de producere şi modul de trai de pe acolo.
Dar aşa, mi-ar plăcea să pescuiesc la cele patru iazuri, care le-am construit la izvoare, pe locul de trai al stră-strămoşilor noştri, unde era sătucul lor. Însă în acest an doar o singură dată m-am „rupt” la pescuit.
Îmi plac mașinile. Pe parcursul vieţii am avut pe rând 14 automobile. Am senzaţii deosebite când ascult romanţe. Chiar şi cânt uneori.
Sunt optimist, posed simţul umorului şi repede găsesc limbaj comun cu oamenii.
– Regimul de lucru al unui agrarian e tot timpul fără de ore. Reuşiţi cât de cât să-l respectaţi.
– Aveam prea multă rezervă de energie în tinereţe. Acum sunt mai domol, reduc din accelerări şi mă strădui să iau mesele acasă.
– Şi ce mai mult e pe gustul lui Vsevolod Dabija?
– Totul ce e pregătit de către soţia mea Veronica.
