10 sculpturi din piatră, parte a valorilor de artă ale municipiului Soroca, în dreptul cărora lumea se oprește, contemplează, descoperă semnificații metaforice noi, sunt rodul taberei internaționale de sculptură ”Sufletul Pietrei”, organizate în 2004, la care au participat sculptori profesioniști din România, Ucraina și din R. Moldova. ”Omul a căpătat puterea Demiurgului prin harul de artist și a dezvăluit pentru toți Sufletul Pietrei”, scria Petre Popa, inițiatorul acestui proiect: ”La începutul anilor 2000, la invitația dir. Bibliotecii “V .Voiculescu” din Buzău, regretatul, dl. Alex Oproescu şi a dlui Mihai Sălcuțan, secretarul general al Consiliului județean Buzău, am vizitat şi mănăstirea Ciolanu. În preajma mănăstirii se afla “Poiana cu statui”. Sunt lucrări în piatră executate timp de vreo 10 ani în timpul simpozioanelor sculptorilor. Atunci m-am gândit la piatra de Cosăuți, care are o factură deosebită, dar cu regret era folosită doar pentru morminte, răstigniri şi material de construcție. Am vrut să fac dreptate acestui material valoros şi am venit cu proiectul Taberei de sculptură “Sufletul Pietrei”. Datorită dlui Anatolie Prisacari, pe atunci preşedintele r-lui Soroca proiectul a avut sorți de izbâbdă. De fapt, tabara urma sa se desfăşoare la Cosăuți, pe terenul de lângă Muzeul Cosăuți, ca mai apoi să avem şi acolo un muzeu al pietrei în aer liber. La insistența dlui A. Prsacari şi cu sprijinul dlui Mihail Popavschii, primarul de atunci tabăra s-a desfășurat la Soroca. A contribuit arh. oraşului Gr. Guțu, dar şi un grup de lideri din sate au venit cu o plăcintă, un pahar de vin pentru sculptori. Coordonatorul grupului de sculptori a fost Ioan Grecu, atunci preşedintele Uniunii Sculptorilor. Monumentul lui Ştefan cel Mare este rezultatul cel mai valoros al proiectului. Selectată, schița, în 2004 și executată în 2005, grație Consiliului raional, președinte – A. Prisacari şi Consiliului orășenesc, primar – M. Popovschi.”
Piatra prinde viață atunci când devine creație a unui artist. Operele de artă sculptate din piatra acestor locuri străvechi, de către artiști profesioniști, rămân a fi un patrimoniu cultural al cărui valoare crește în timp.
Autor: Ludmila Talmazan
