De mai mulţi ani SRL „Zgura Agro” se menţine printre gospodăriile fruntaşe din raionul Drochia la obţinere roadelor înalte de culturi agricole. Iar directorul Mihai Nedelciuc în repetate rânduri e destins cu titlul „Gospodarul gliei”.
Două combine se opriseră pentru aşi descărca buncărele cu grâu. Am profitat de ocazie pentru ai cunoaşte la faţă pe mecanizatori.
– Eu sunt din satul vecin Cotova, dar muncesc la Zguriţa, că-i mai bine. Feciorul meu, Serghei, m-a îndemnat să procedez aşa, – spune Ion Carpov, mecanizator cu un stagiu de plugar de 22 de ani.
Pe altă „Nivă” e Georghe Tamazlîcari, ce-i „legat” de tehnica agricolă deja mai bine de patru decenii.
– Sunt harnici şi am deplină încredere în ei, – le dă aprecieri Mihai Nedelciuc. – „Daţi în cai, băieţi!” – îi îndeamnă directorul.
Puţin mai la vale aleargă prin lan „Acros”-ul lui Adrian Marginean. Maşina e mai puternică, mai repezită şi adună pe zi până la 150 de tone de grâu. E cam jumătate din totalul de roadă strânsă zilnic de întregul detaşament de recoltare.
– Am primit această combină cu 10 ani în urmă, dar merge bine, că-i port de grijă, – spune mecanizatorul.
– La secerişul din anul viitor o să-i dăm lui Adrian o combină nouă, mai performantă, căci o merită, – a divulgat secretul Mihai Nedelciuc.
Combinele asaltau ultimul hectar din această plantaţie şi treceau ca la paradă, pe un alt câmp din preajmă.
La Zguriţa terenurile sunt fracţionate şi întretăiate de fâşii de nucari. S-au păstrat aşa, câte 10-15 hectare, de pe vremuri, când aici se întindea o livadă de 2888 de hectare şi era împărţită în segmente, în dependenţă de speciile de pomi fructiferi. Acum această fragmentare cam complifică respectarea asolamentului şi cultivarea culturilor de câmp pe arii mai extinse pentru a reduce cheltuielile.
– Dar ne-am adaptat la condiţii şi ne isprăvim, – zice directorul, care e aici încă din acele timpuri, când lucra agronom în asociaţia de producere a fructelor.
Câmpurile Zguriţei tot au avut de suferit de la secetă. În două luni când grânele cereau ploaie, au căzut doar 18 milimetri de precipitaţii.
– Aşa e în agricultură. Nu totul depinde de noi. Ne aşteptam la o roadă mai mică de 3 tone la hectar, dar avem peste 40 de chintale, fapt ce ne lasă mai optimişti, – afirmă directorul.
În câmp tehnica vuieşte continuu. Ca de un general în timpul luptei, procesul e supravegheat de Mihai Nedelciuc. Dar dacă se abate cu alte trebi gospodăreşti, postul de comandant îl ocupă Vladimir Filip, inginer-agronom cu un stagiu de agricultor de 43 de ani. El e din Popeştii de Sus, sat ce stă la hotarul moşiei Zguriţei, dar munceşte aici, căci cunoaşte ce are şi ce-l doare pe fiecare „petec” de pământ.
– Fără el mi-ar fi mai greu, – spune directorul.
La făţare munceşte echipa lui Leonid Ababii. Grâul se curăţă de impurităţi şi apoi se depozitează.
– Nu e nevoie de a-l mai usca, căci umiditatea e mai mică decât necesarul. Deja avem puse la păstrare peste 1500 tone de pâine, – concretizează şeful de depozit Leonid Ababii.
La „Zgura Agro” anul acesta grâul a fost cultivat pe o suprafaţă de 410 hectare, orzul de toamnă – pe 60 şi cel de primăvară – pe 40 de hectare. La moment campania de recoltare a finalizat şi agricultorii „numără bobocii”.
– Deşi am avut mari emoţii din cauza secetei, totuşi, la final, suntem satisfăcuţi de rezultat, – a rezumat directorul Mihai Nedelciuc. – Avem pâine din belşug – şi de mâncare şi de vânzare.
