Ion Babici: „Mă simt un nucleu în universul tineresc”

0
85

Se naşte în toamna anului 1973. E fiul agricultorilor din satul Schineni Andrei şi Maria Babici. A absolvit Colegiul Politehnic din Bălţi, Universitatea Tehnică din Chişinău, obţinând specialitatea de inginer-electrician. Apoi şi facultatea de drept a Universităţii de Stat.

A activat în calitate de electrician în gospodăria agricolă din satul natal, specialist în problemele tineretului în primăria din localitate, director la centrul „Contact” din Soroca, în 2003 a fondat Centrul de Resurse pentru Tineret „Dacia”, al cărui preşedinte e până în prezent. Soţia Stela e director executiv la „Dacia”. Fiica Mădălina învaţă în clasa IX la liceul „Constantin Stere” din Soroca, iar Ionela a împlinit 5 ani. Deţine multiple diplome ministeriale pentru activism în promovarea politicilor de tineret. E decorat cu medalia „Meritul Civic”. Hobby – fizica cuantică.

– Dle Ion, ne cunoaştem nu de o zi, de aceea îmi permit să pornim discuţia mai prieteneşte, pe vremea sovietică, când încă eraţi adolescent, se cânta un „şlagăr” tineresc: «Не расстанусь с комсомолом, буду вечно молодым». Comsomolul s-a trecut, dar D-stră mereu tânăr aţi rămas.

– După ani, nu-s chiar atât de tânăr, dar în suflet şi în acţiuni rămân acelaşi visător entuziasmat.

– Se vede, rădăcinile sunt tari, bine prinse în granitul tineresc.

– Probabil, toate au pornit din copilărie, de la spiritul de echipă şi de lider al ei. Încă de prin clasa a IV-a făceam nişte carnețele, cu sarcini le împărţeam colegilor şi-i mobilizăm să facem ceva  important, să fim consolidaţi de vreo idee şi uniţi într-o „celulă” pentru a fi mai puternici chiar şi în asaltarea  gardurilor. Astfel mi-am dezvoltat aptitudinile de a aduna în jurul meu pe alţii. Cred, că aşa am fost „programat” ca apoi să continuu activităţile la colegiu, apoi la universitate. Mereu aveam în preajmă susţinători.

– Dacă să fiţi privit dintr-o parte, nu aşi zice, că radiaţi prea multă energie?

– Ea e conservată şi iese la suprafaţă la timpul oportun, când se coace idea, când sunt apreciate posibilităţile, scopul şi garantat rezultatul. Să pulverizezi forţele prin declaraţii şi idei abstracte, să-i duci în eroare şi pe alţii e un lucru inutil şi chiar o dramă cu aspect tragic.

– Dar de la cine aţi preluat „cântarul” ce determină ce e de folos şi ce nu?

– Multe le-am moştenit de la bunelul Ion, al cărui prenume îl port şi eu. El era socotit drept meşterul satului şi mereu mă învârteam în jurul lui. Avea multe idei. A construit un motor cu vapori. Le venea oamenilor în ajutor. Şi era sincer în toate. La noi în familie cea mai mare pedeapsă era pentru neadevăr. Dacă ne prindea cu mâţa-n sac pe mine şi fratele mai mare Tudor, apoi tata punea în ungher o vărguţă de gutui. Acesta era un semn de preîntâmpinare, dar usturăciunea vărguţei n-am apucat s-o simt.

– Să spui ceea ce gândeşti şi să procedezi la fel, acum a devenit riscant?

– E mai rău, când nu eşti sincer. E foarte grea povara minciunii. Tot timpul eşti presat de gândul că ai minţit şi vreai să nu uiţi ceea ce ai spus la început. Dacă spui adevărul te simţi mai liber în acţiuni, fapte, mai bun cu oamenii.

– E important acest lucru pentru un lider, fie el politician, businessman sau activist civic. Dar, cu regret, adesea vedem alte lucruri.

– Cu regret. E şi mai strictă legea adevărului în relaţii cu tineretul. Dusul de nas, naşte neîncredere în ceea ce facem. Iar aceasta are  urmări grave.

– Vă conduceţi, deci, de legea adevărului?

– Tineretul asimilează mai rapid ideile. Şi e foarte important, ca ele să fie corecte, dar şi să corecteze ce e greşit. Vedeţi dacă un copăcel creşte pe o parte, îi poţi pune o proptea, pentru ai îndrepta tulpina. De o aşa simplă lege  mă conduc şi în activitatea zilnică cu tinerii.

– E cunoscut faptul, că „Dacia” deja are un nume de rezonanţă în republică. E prima instituţie de acest fel inaugurată în ţară cu 15 ani în urmă. Multe s-au schimbat de atunci?

– Da, noi suntem pioneri în acest domeniu. Dar scopul ne-a rămas acelaşi – să creăm lideri în societate, să fie formaţi corect, să devină generatori de idei şi personalităţi active în implementarea lor. Acum ne mândrim cu cei ce au trecut şcoala centrului „Dacia”. Chiar un an şi ceva în urmă am coagulat o grupă din 25 de tineri, care au devenit studenţi în universităţi prestigioase, inclusiv  şi de peste hotare. Acum comunicăm cu ei prin reţelele de socializare, ne scriu, ne vizitează.

Mă bucură şi faptul, că părinţii celora ce vin la „Dacia” rămân miraţi de schimbările ce se produc în comportamentul, modul de gândire şi  organizare a copiilor lor.

– Spectrul de activitate a „Daciei” e divers. Dar care sunt obiectivele şi acţiunile de bază?

– Să le enumer ar fi prea mult de citit. Dar succint pot spune. Noi organizăm forumuri, conferinţe, traininguri, sesiuni, şcoli de vară, cursuri, concursuri etc. Acţiunile sunt direcționate spre consolidarea serviciilor de informare şi documentare, de orientare vocaţională şi profesională, voluntariat, abilitate economică, de găzduire, animare a timpului liber…

– Şi cine sunt beneficiarii acestor servicii?

– Tineri în vârstă cuprinsă între 16 şi 30 de ani. Noi desfăşurăm activităţi ce influenţează pozitiv asupra calităţii vieţii lor.

– Toate acţiunile necesită şi cheltuieli.

– Avem suport financiar din partea consiliului raional Soroca, edificiul ni l-a alocat primăria, dar ne străduim să câştigăm şi singuri. Avem implementate peste 40 de proiecte susţinute de mai multe fonduri, ambasade, structuri internaţionale. Am lucrat în comun cu ministerul educaţiei, tineretului, asistenţă socială. Am extins aria de acţiune în majoritatea raioanelor din nordul ţării, dar şi în centrul republicii. „Dacia” e o organizaţie cu statut regional, dar cu posibilităţi de acţiune la nivel naţional. Proiectele le elaborăm aici, dar le implementăm unde apar necesităţi mai acute.

– Dacă se poate, un exemplu concret.

– De pildă, în raionul Nisporeni, satul Vulcăneşti. Aici am aplicat un proiect lansat de UNICEF de integrare în societate şi în procesul de învăţământ a copiilor de etnie romă. 90 la sută din numărul copiilor nu frecventau şcoala. Când echipa „Daciei” a venit acolo, doar 7 elevi din 109 erau la ore. După un an de activităţi deja permanent vin la lecţii nu mai puţin de 45 de elevi.

– Cam la ce valoare se ridică suma proiectelor implementate.

– Mai bine de 1 milion de dolari SUA. Însă efectul final e de multe ori mai mare.

– Dle preşedinte, la „Dacia” se practică 9 tipuri de servicii. Care ar fi cel mai important?

– Noi nu le divizăm după importanţă. Toate sunt necesare. Să zicem cel de plasament pentru tineri în situaţii de dificultate. Sunt rezervate 10 locuri pentru tinerii ce  nu au unde locui şi sunt în căutarea unui loc de muncă. Noi le ajutăm să se aranjeze la lucru, să-şi caute o gazdă şi le alocăm câte 50 de euro pe lună pentru a-şi procura alimente. Aici e pusă la dispoziţie utilajul pentru aşi pregăti bucate. Durata de cazare după caz, e de până la 3 luni. De acest serviciu au beneficiat peste 300 de tineri.

– Dar în ansamblu, câţi au trecut prin „Dacia”?

– Anual cel puţin 1000 de persoane, iar de la începuturi până în prezent circa 25 mii de tineri au fost antrenaţi în diferite proiecte şi activităţi.

– Aveţi un eveniment ce s-a înscris în istoria Centrului?

– Desigur, inaugurarea lui. A fost o provocare fără acoperire metodică şi practică. Pe atunci eram coordonator la „Contact” şi împreună cu voluntarii de la Corpul Păcii. Mical din SUA şi Ethan din China am dezvoltat conceptul şi fiind susţinuţi de UNICEF, primăria şi consiliul raional am deschis o cale nouă pentru tineri. Acum în Moldova sunt deja 10 centre similare, dar şi vreo 30 la nivel de comunităţi. Însă noi am fost primii.

„Dacia” a fost vizitată de preşedinţi de ţară şi prim-miniştri, miniştri şi ambasadori ai misiunilor diplomatice ai altor ţări.

– Pentru a ajunge la o aşa popularitate şi a dezvolta atâtea activităţi se cere o echipă bine instruită şi organizată.

– „Dacia” s-a transformat într-o fabrică de cadre şi pentru noi înşine. Ne-am autoinstruit, am preluat practici din alte ţări şi am crescut specialişti de forţă. Unii astăzi sunt pe la ministere, departamente, diferite structuri  statale şi nonguvernamentale. La noi cei mai cu stagiu sunt coordonatoarea de proiecte Olesea Ciobanu, contabila Inga Burlacu şi Stela, soţia mea, care a venit la „Contact” în calitate de voluntar, iar acum la „Dacia” e director executiv. De tot suntem 14 colaboratori, inclusiv 4 – personal tehnic.

Ştiţi care e prima întrebare când cineva doreşte să se angajeze la noi? Ce vreai să faci la „Dacia”?

Dacă ştie ce doreşte şi poate, atunci îl acceptăm. Lucrăm într-un ritm sporit. În fiecare dimineaţă sau chiar şi de două ori în zi în comun coordonăm activităţile. Fiecare e responsabil de ceea ce face.

– Că sunteţi împreună cu soţia într-un colectiv nu apar probleme?

– În orele de lucru şi nu numai, noi lucrăm. Doar seara, la cină, discutăm unele probleme. „Abateri lirice” sau jocuri la calculator nimeni din colectivul nostru nu-şi permite. Şi eu, şi Stela în primul rând, suntem conştienţi în a respecta acest regim.

– Poate şi fiicele le atrageţi în activităţi?

– Ele practic, cresc la „Dacia”. Mădălina e în clasa a IX-a şi deja şi-a făcut alegerea. Văzând cum muncim  noi, modul de comunicare, elaborare a proiectelor şi stabilirea contactelor de colaborare a decis să studieze profund engleza. Acum ea poate comunica în această limbă pe orice temă. Şi Ionela se  străduie să participe la diferite activităţi.

– Totuşi o să fac o „abatere lirică” şi vă întreb: „Cum cu politica?”

– Am fost în mod conştient şi în politică. Prins de valul mişcării naţionale, avântul şi entuziasmul tineresc, am participat activ în acţiunile Frontului Popular, apoi am mers cu PLDM şi Partidul Acţiunea Democratică. La ultimele alegeri locale am susţinut Partidul Liberal. Însă după mai multe eşecuri şi trădări convingerile mele au rămas răvăşite, ca şi ale societăţii în ansamblu. Acum mă mai încearcă de minte ba unii, ba alţii, dar în relaţii cu partidele am pus „punct”. La noi vin tineri cu diferite opţiuni politice şi ar fi greşit ca eu să-i influenţez de pe poziţii.

– Se crede că fără susţinere politică prea multe astăzi nu reuşeşti.

– „Dacia” e o organizaţie nonpolitică. Noi şi aşa avem susţinere de la ministere, autorităţile locale, fiind facem lucruri necesare pentru societate. Dar ne sprijină şi misiunile OSCE, reprezentanţa UNICEF în Moldova, fondaţiile Est-europeană şi „Soros-Moldova”, misiunile diplomatice.

– Cum credeţi, aţi atins scopul iniţial al „Daciei”?

– Aici e binevenită „teoria” orizontului. Tot mergi spre el şi tot nu dai de capăt. Apar noi condiţii, alte necesităţi. Misiunea „Daciei” e interminabilă. Mereu ne adaptăm la cerinţele tineretului. Anul acesta e unul strategic pentru noi. Suntem la o etapă a reformei instituţionale de minimalizare a cheltuielilor şi de stabilire a independenţei financiare.

– Dle preşedinte, activitatea D-stră vă fură multă energie. Cum vă reîncărcaţi bateriile?

– Ca moment de respiro pentru mine e vizionarea filmelor documentare, preponderent în domeniul fizicii cuantice. E foarte captivant. Pune creierul în mişcare, meditez asupra structurilor şi proceselor moleculare şi universale.

– Această ocupaţie poate să vă complice şi mai mult viaţa. E un domeniu de studiu academic.

– Da, e complicat, însă este o ocupaţie interesantă, pentru mine nu e obositoare. Prefer în concediu să mă odihnesc cu familia, prietenii. Merg la Schineni, la baştină, unde îmi pot servi pregătit de mine toamna un pahar de vin alb. S-au păstrat cele 200 de tufe de cudercă, pe care le-am plantat încă înainte de a pleca în armată. Dacă doriţi, îl probăm.

A intervievat Boris TODIREL

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code