Biografia
Originară din municipiul Soroca. A absolvit şcoala medie nr. 1 din oraş, apoi institutul pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, facultatea educaţie fizică şi sport.
A activat în calitate de profesoară, iar în 2004, împreună cu soţul Igor Cetulean a iniţiat o afacere de familie, actualmente firma „Lefrucom”.
Fiul Maxim e student la Academia de Studii Economice din Bucureşti, iar mezinul Bogdan – elev în clasa a VI-ea la liceul „Constantin Stere” din Soroca.
– Doamnă Stela, interesant lucru s-a produs în viaţa D-stră. De la sport şi activitate pe tărâmul pedagogic – în business.
– Toate în lumea aceasta au un început şi multe se întâmplă în mod spontan pentru noi. Surplusul de energie căuta o destinaţie, pe care am şi găsit-o împreună cu Igor am studiat situaţia pe piaţa serviciilor necesare populaţiei. În raioanele din nordul ţării nu funcţiona nici o curăţătorie a hainelor. Am procurat o încăpere în credit am luat utilaj italian şi cu încetul am pornit „maşinăria”. Igor era în căutarea partenerilor de afaceri, iar eu cu încă o persoană ne ocupam de procesul tehnologic. Despre întreprinderea noastră s-a aflat în regiune şi am deschis puncte de recepţie la Edineţ, Drochia, Floreşti, Donduşeni. Am stabilit relaţii de colaborare şi cu întreprinderile de confecţii din regiune, dar am şi extins serviciile pentru populaţie.
– Şi când acolo, apăreţi pe piaţă cu un produs absolut diferit de cel iniţial.
– La curăţarea hainelor nu duceam lipsă de comenzi, dar pentru Igor era cam plictisitor. Şi atunci s-a „născut” o nouă idee năstruşnică – să uscăm legume şi fructe.
– Deşi nu prea eraţi iniţiaţi în business, apăreaţi cu ceea ce pe la noi nu prea era.
– În aceasta şi constă succesul ce să te „înghesui” acolo unde şi aşa nu prea ajunge „oxigen” pentru o afacere. Şi iată că în 2007, după ce am procurat utilajul necesar, am apărut pe piaţă nu cu pacheţele de castraveţi muraţi, dar uscaţi. Era necesar ca apoi, doar să laşi un timp cubuşoarele în apă caldă şi ele îşi recăpătau starea iniţială, păstrându-şi calităţile gistative şi nutritive. Această marfă e patentată în Moldova şi noi deţinem dreptul excluziv de a o produce şi comercializa. Apoi am extins sortimentul – morcov, sfeclă, bostan, roşii şi alte legume în stare uscată.
– La noi în ţară aşa produse le găsim şi în stare proaspătă.
– Marfa noastră e destinată exportului. Legumele uscate în ambalaj atractiv sunt comercializate preponderent la Sant-Petersburg.
– Dar faceţi nu doar legume. La expoziţii vă vedem şi cu fructe uscate.
– Ne străduim să „umplem golurile” de pe piaţă, să venim cu ceea ce nu este, dar s-ar cere. Astfel am diversificat sortimentul. Fructele nu, pur şi simplu, le uscăm. Producem diferite amestecuri pentru compoturi, iar tinerii iubesc „din mers” să mănânce fructe uscate, renunțând la „cipsuri”. Un produs deosebit sunt fructele glazurate – vişină, măr, prune cu miez de nucă… le „învelim” în glazură albă, dar şi de culoare cafenie, ce sunt şi mai solicitate. În ansamblu, avem 16 denumiri de produse din cele mai preferate. Şi ambalajul e divers – de la 30 de grame până la 25 de kilograme.
– Să înţeleg, vă orientaţi doar spre export?
– Nu numai, chiar şi la „Fourchette”-ul din Soroca se ând fructe glazurate. Avem contract şi cu primăria municipiului de a asigura grădiniţele cu fructe uscate pentru compoturi, furnizăm producţie şi pentru grădiniţele din mai multe sate. Noi doar uscăm şi cireşe, şi piere, şi gutuie. Dar circa 80 la sută din volum, totuşi constituie producţia de export – pentru Cehia, România, Rusia. Un lot important de fructe în ciocolată a fost pus la dispoziţie cumpărătorilor din Irlanda. Recent s-au expediat fructe glazurate în SUA şi Canada. Capacităţile de producere la noi sunt prea reduse de a vorbi despre un volum de multe tone, dar câştigăm prin calitate şi credibilitate, respectarea strictă a condiţiilor contractuale.
– Dumneavoastră le respectaţi, dar partenerii?
– Cu regret, avem şi un caz nedorit. Un partener de peste hotare ne-a rămas dator cu o sumă importantă pentru noi. L-am crezut „pe cuvânt”, dar s-a dovedit a fi nu prea cinstit. Cu el au mai păţit şi alţi producători din republică. Acum suntem mai precauţi în selectarea partenerilor de afaceri.
– Noi tot vorbim de producere, însă pentru aceasta e necesar să aveţi şi materie primă.
– Fructele şi legumele le procurăm din zona Sorocii. Atât de la agenţi economici, atât şi de la persoane fizice. Preferăm, în special, să achiziţionăm de la populaţie producţia crescută pe loturile de lângă casă, unde nu se aplică nici îngrăşăminte minarele, nici chimicale de protecţie a plantelor. Atunci şi marfa noastră e mai competitivă.
– Doamnă Stela, cu cine faceţi toate acestea, având un spectru atât de extins pentru o întreprindere mică?
– Suntem 6 lucrători la uscătoria de fructe şi legume şi 3 la curăţătoria chimică. Eu lucrez de rând cu ceilalţi.
– Aţi păstrat două domenii de activitate. Pentru ce?
– Pentru a minimaliza riscul. Dacă „ard”, pe o aripă, îmi păstrez zborul cu un „motor”.
– E complicat pentru o femeie să fii în business?
– Eu prefer activitatea de producere, dar îmi vine mult mai greu la comercializarea producţiei. Am spus deja, că în afaceri se mai întâlnesc şi aferişti. E necesar să dispui de informaţia necesară pentru a nu da greş. Căci într-o zi poţi pierde rodul muncii de mai mulţi ani.
– Se zvonea, că după decesul soţului, SRL „Lefrucom” poate să cadă. Dar aţi manifestat tărie şi perseverenţă.
– De trei ani sunt fără Igor. El le făcea pe toate la achiziţionarea materiei prime şi comercializarea producţiei. Eu organizam procesul tehnologic. Acum îmi vine greu, dar nu mă „clatin”, nu cedez. Cifra de afaceri mai că s-a dublat. Îmi inspiră încredere fiul Maxim, care e student la Bucureşti, studiază economia în domeniu.
– Pe Maxim îl cunoaştem ca pe un sportiv de performanţă. Chiar şi laureat al „Ziarului Nostru” a devenit.
– Era şi real, ca într-o familie a doi absolvenţi ai facultăţii de educaţie fizică şi sport, ca şi fiii să practice vreo probă. El a devenit chiar campion european la sambo, a ocupat locul II la mondiale. Iar Bogdan practică judo. Dar Maxim din clasa a cincea deja ne venea în ajutor. Mătura teritoriul şi număra sacii. Apoi participa la achiziţii, avea tabel de evidenţă. Acum el cunoaşte toate procesele şi la uscătorie, şi la curăţătorie. În vacanţă munceşte de rând cu ceilalţi. Iar la învăţătură are media notelor de 9,3, cea mai înaltă în grupa sa. Maxim studiază mai profund engleza şi germana, ce e un mare plus în comunicare cu partenerii externi. Se implică în afaceri şi Bogdan. Ce e drept, mai mult îi controlează activitatea fratelui mai mare, îi cere socoteală lui Maxim ce a făcut, în acea zi, care e rezultatul.
Pe scurt, se observă o continuitate în activitatea de antreprenoriat, în dezvoltarea businessului de familie.
– Pe piaţă, mai ales cea europeană, e complicat să pătrunzi. Acolo toate vitrinele sclipesc cu produse similare. Cum de-aţi reuşit să vă faceţi o cărăruşă spre consumatorii din alte ţări?
– Am reuşit, graţie promovării în cadrul expoziţiilor, târgurilor organizate în diferite ţări. Cu Igor, apoi şi cu Maxim am expus producţia în Polonia, Germania, Cehia, România, Ucraina, Ungaria, Belorusia, Emiratele Arabe. Producţia cu marca „Lefrucom” e prezentă la expoziţia permanentă la ambasada Republicii Moldova la Moscova. Şi, desigur, de fiecare dată participăm la diverse activităţi organizate la „Moldexpo”. Chiar şi recent am revenit de la expoziţia „Fabricat în Moldova”.
– Adesea antreprenorii, în special cei din businessul mic şi mijlociu, sunt nesatisfăcuţi de constrângerile legislative în dezvoltarea afacerilor. D-stră ce ziceţi?
– Nu sunt categorică în acest aspect. Da, complicaţii uneori pot apărea, dar sunt uşor de depăşit. Noi nu avem restanţe la impozite, la schiţarea salariilor. Inspectoratele nu ne asaltează cu controale, avem susţinere din partea autorităţilor locale, a Ministerului economiei, Camerei de comerţ şi industrie, altor structuri statale. Se aude, că o să fie adoptate nişte modificări în legislaţie pentru a facilita businessul mic şi mijlociu. Principalul, să nu fie mai rău.
– Ce ziceţi acum, aţi atins scopul, nu mergeţi mai departe?
– Vorba ceea, e rău acel ostaş, ce n-ar dori să devină general. Dar eu am grijă, ca în goană după grandomania să nu pierd ceea ce am creat deja. Vreau să stăm încrezuţi pe poziţii. Mai bine mai puţin, dar mai bine. Desigur intenţii sunt mai multe, dar ne apreciem şi posibilităţile reale. Ca şi în sport. Nu poate un judocan de categoria „pană” să-l dea la pământ pe unul de două ori mai masiv ca el.
Acum Maxim vine cu idei moderne în dezvoltarea businessului. Am dori să participăm într-un proiect finanţat de BERD, în proiectul „Femeia în afaceri”, studiem posibilităţile de a deschide un magazin de firmă. Dar acestea în perspectivă.
– Cred, că businessul D-stră e unul rentabil şi aveţi posibilităţi de a investi surse proprii în dezvoltare.
– Nu vă gândiţi, că obţinem mare profit. E doar pentru menţinerea afacerii, pentru respectarea legislaţiei fiscale şi întreţinerea familiei. Bogăţii nu am acumulat, lucruri de prisos nu procurăm. Locuim la bloc şi suntem satisfăcuţi de ceea ce avem.
– Se ştie, că businessul cere nu numai eforturi fizice. Sunt situaţii stresante, ce macină nervii. Cum de vă menţineţi în formă?
– Prin dragostea faţă de copii, prin diferite ocupaţii ce mi-s pe plac. Eu prefer duminica să merg la biserică, mi-o dedic familiei, uit de business, mă odihnesc.
– În ce mod?
– Prefer să gătesc bucate. Am „comenzi” diferite. De la zeamă cu tăiţei de casă până la raţă coaptă. Meniul e tot atât de extins ca şi sortimentul producţiei întreprinderii. Dar şi mergem împreună în pădure, alergând după câinele nostru Felix. Orice anotimp are specificul său şi principalul să vezi frumuseţea în lucruri simple.
Nu m-aţi crede, dar eu pot să joc fotbal cu copiii din mahala, să merg la tobogan. În suflet, în inimă am rămas şi eu copil, fiindcă copiii sunt mai simpli, mai sinceri, mai scumpi, mai dragi. Dacă vrei să te menţii în forţă, nu trebuie să „alungi” copilul din sine. Îmi place să pescuiesc cu undiţa, să practic turismul, dar acestea rămân doar un vis.
– Sunt şi alte modalităţi de relaxare.
– Mai sunt şi călătoriile. Când merg undeva mai departe la vreo expoziţie sau târg, mă relaxez. Dar şi meditez asupra zilelor de mâine. Căci la serviciu toată ziua sunt în picioare, obosesc zdravăn. Seara nici nu aud, ce mă întreabă mama, care iarna trece cu traiul la noi.
– Se întâmplă, că cei ce merg în business îşi găsesc noi prieteni.
– Eu nu-i uit nici pe cei din copilărie, nici cei de la studii. Ne întâlnim, ne scriem, ne respectăm. În afaceri sunt parteneri, dar prieteni nu prea.
– Doamnă director, dacă v-aţi lăsa de business, apoi ce ocupaţie aţi alege?
– E prea târziu să mă dezic de acest lucru. Foarte mult timp şi forţe am depus în afacerea ce o practic. Dar dacă n-ar fi să fie aşa, apoi aşi veni în mediul copiilor entuziasmaţi, energici, dornici de cunoştinţe, de viaţă, plini de vise, dragoste şi zâmbet.
A intervievat, Boris Todirel
