Se naște în 1957 într-o familie de muncitori din satul Vărvăreuca, Florești. A absolvit Universitatea de Stat di Moldova, facultatea economie.A activat în sectorul real al economiei, dar și în comitetele raionale ale comsomolului, sindicatelor și de partid.A deținut funcțiile de subprefect al județului Soroca și vicepreședinte al raionului Florești.Din 2015 exercită funcțiile de șef al serviciului economic la spitalul raional Florești.
– Dle Procopie Șura, conform informației „secrete” de care dispunem, sunteți unul din cei mai cu stagiu consilieri de rang raional.
– În consiliul raional Florești am fost ales de 5 ori și odată în consiliul județean Soroca. Iar din 1999 sunt și consilier în consiliul comunei Vărvăreuca, în satul meu de baștină și unde locuiesc până în prezent.
– Vă cunosc încă de pe vremea județului, când nu era ședință la care Șura să nu ia atitudine față de chestiunile examinate. Tot așa de „înflăcărat” ați rămas?
– Când eram în județ, era o abordare, mai vastă, era necesar de soluționat probleme mai majore pentru întreaga regiune. Dar, să fim sinceri, mai trăgeam fiecare „jăraticul la turta sa”. Adică, când se împărțeau banii pentru diferite obiective și activități, drochienii doreau să „rupă” mai mult, sorocenii tot așa, și noi, floreștenii, desigur, nu doream să rămânem mai umiliți. În rest, se activa destul de eficient, în special, în aspect economic și social. Cu atât mai mult, că a fost instituită funcția de subprefect, care pentru sectorul Florești și Sănătăuca mi-a fost încredințată mie.
Până în prezent sunt convins, ca economist fiind, acea structură teritorial – administrativă nu a fost rea, chiar eficientă.
– Atunci, ziceți, că uneori domina patriotismul local. În prezent ce fel de patriotism se reliefează în consiliul raional?
– Cel politic. (Zâmbește apoi devine serios). Cu regret, cel de partid. Hărțurile din Parlament, Guvern și alte structuri statale se reflectă asupra provinciei, influențează opțiunile oamenilor, inclusiv și prioritățile în activitatea consiliului raional. Dar suntem „luptători” căliți și ne descurcăm când și cum să procedăm.
– Tot „gălăgios” decurg ședințele consiliului?
– Nu ași zice. Mai multe și incendiare discuții se desfășoară în cadrul comisiilor de specialitate. Acolo se „cern” toate întrebările. Se întâmplă, că nu ne ajunge o zi pentru a le pune pe toate la punct. Iar la ședințe venim cu o opinie comună. Pe parcurs ne consultăm cu funcționarii secțiilor și direcțiilor cu președintele și vicepreședinții raionului. Mult contribuie la ameliorarea conflictelor secretarul consiliului Nicolae Cotruc.
– Dar să nu uităm și de fracțiunile partinice în consiliu. Aici pot apărea tensiuni și presiuni.
– Pot apărea doar când prevalează ambițiile partinice sau persoanele și directivele venite „de sus”. Însă ne descurcăm. Ce fracțiune nu v-a susține un proiect de decizie de orientare socială? Ar contraveni intereselor oamenilor, ale comunităților. Aici nu pot fi discuții și proiectele cu acest conținut se adoptă, în majoritatea cazurilor, cu vot unanim.
– Mai vedem, că D-stră rar când sunteți absolut de acord și aveți de multe ori opinii separate. Adică, nu puteți „tăcea”.
– Cu ani în urmă un experimentat și înțelept politician mi-a zis că-mi este atrofiat instinctul de autoapărare. Parțial e așa. Când spun ceva, critic sau propun nu mă gândesc la propria persoană, la consecințele ce mă pot deranja ci la rezultatul final, cu ce se va alege societatea din decizia noastră.
– E cam complicat să trăiești conform unui astfel de principiu, când în jur alții trag foloase pentru sine din orice acțiune.
– Acesta e un vechi principiu al meu. Da, adesea e greu. E necesar să ai drept moral de a vorbi, a promite, a decide. E complicat să spui adevărul, însă de zeci de ori e mai greu să trăiești pe dreptate. Pentru opțiunile și principiile mele de trei ori am fost eliberat din funcții de conducere, apoi restabilit. Aici mi-a jucat festa apartenența de partid.
– Tot comunist ați rămas?
– Dar ce, e mai bine să te dai în „scrânciobul politic”? Să-i trădezi pe unii, apoi pe alții, doar pentru a te menține în post? E antimoral. Dacă ești atât de principal și te socoți că ai dreptate, apoi luptă ca partidul tău să devină „mai curat”, mai exigent și principal în soluționarea problemelor țării, ale raionului sau localității. Atunci mai înțeleg. Dar „divorțurile” acestea nu fac față „transfugilor”. Eu sunt încrezut, că acel ce trădează o dată apoi cu succes va recurge la un așa pas și a doua, și a treia oară. Exemple de acestea sunt câte doriți.
Se întâlnesc cazuri, când eu nu sunt de acord cu poziția altor membri ai fracțiunii PCRM în consiliu.
– Și cum procedați în așa situații? Riscați să fiți mustrat de colegi?
– Dacă chestiune nu se soluționează în interesul oamenilor, apoi eu rămân în opoziţie şi faţă de colegii de partid din componenţa consiliului.
– Des se întâmplă astfel? Vă place să fiţi în ospeţie poate, pentru a vă evidenţia?
– Eu prin multe am trecut şi nu-mi trebuie să-mi fac „piar”. Procedez aşa cum socot de cuviinţă, anterior minuţios analizând plusurile şi minusurile de la caz la caz. De fiecare dată îmi pun întrebarea: ce are de câştigat din aceasta societatea, oamenii, alegătorii noştri.
– Domnule Şura, să purcedem şi la exemple concrete.
– Sunt membru al comisiei consultative pentru educaţie, cultură, tineret şi turism. E evident, că mai mult sunt preocupat de aceste probleme. Dar „nu tac” nici când se discută chestiuni de ordin bugetar financiar şi social.
La concret. Am participat activ la implementarea proiectului de educaţie incluzivă pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale. Din iniţiativa preşedintelui raionului Ştefan Paniş a fost elaborat şi adoptat un regulament de activitate. E creat serviciul de asistenţă psihopedagogică. Specialiştii în domeniu au studiat capacităţile şi posibilităţile tuturor elevilor din raion. Ca rezultat, în prezent sunt create 18 centre dotate cu specialişti, materiale didactice etc. Comisia noastră din cadrul consiliului în frunte cu Vasile Munteanu vine cu propunerea să desfăşurăm implementarea proiectului „Lumos-Moldova” finanţat de ONG-uri din Marea Britanie şi în instituţiile preşcolare.
– O chestiune acută şi continuu discutată rămâne reforma în învăţământ, optimizarea sistemului de educaţie. Recent a fost iniţiată „reforma reformei”.
– Şi până la această iniţiativă eu am fost foarte rezervat, ba chiar împotriva optimizării pripite. Ca bază se lua aspectul economic, chiar dacă acesta nu era argumentat. Dar şi cel al calităţii studierii în şcoli, care la fel nu prea se reuşeşte. Însă prea puţin s-a luat în consideraţie două aspecte: şcoala ca centru cultural, educaţional şi moral, ce consolidează comunitatea şi, însuşi soarta copiilor, ataşamentul lor, altoirea atractivităţii faţă de carte. Cine a luat în consideraţie cu ce dragoste vine la şcoală elevul, ce e trezit din somn prea devreme, face drum, fie şi cu autobuzul, de 2-3 ore zilnic, vine deja obosit şi la ore şi de la lecţii? Oare se mai poate vorbi de calitatea studiilor?
La închiderea unor şcoli eu am venit cu propunerea în consiliu, ca până la hotărârea soartei edificiilor să ne limităm la o reparaţie curentă, pentru a le păstra într-o stare bună. clădirile sunt mari, spaţioase şi e păcat să nu fie utilizate eficient. Doar avem „experienţa” deceniilor trecute, când s-au distrus prin localităţi „Luminiţe”, Case de cultură, alte obiective sociale.
Un exemplu elocvent e soarta gimnaziului din satul Ion Vodă. Această instituţie a fost renovată printr-un proiect al FISM-ului. Şi hai să-i suspendăm activitatea. Acum 36 de elevi sunt transportaţi tocmai la Roşietici. Iar clădirea ar trebui să fie cumva utilizată – pentru grădiniţă, oficiul medicului de familie, altceva. Căci în sat locuiesc peste 300 de persoane, de la 7 la 16 ani sunt 50 de copii.
– Veniţi cu propuneri concrete şi direct la şedinţele consiliului?
– La ultima şedinţă, din septembrie, am constatat că în 11 instituţii preuniversitare nu erau pregătite blocurile alimentare. Am propus ca în mod de urgenţă managerii instituţiilor şi conducătorii organizaţiilor de construcţie să soluţioneze problema. Acum, în noiembrie, la şedinţa consiliului, o să fim informaţi oficial. Aşa amendament am înaintat la proiectul de decizie.
Sunt un şir întreg de chestiuni în care mă implic, dar nu e cazul să le enumerăm pe toate.
– Probabil ideile şi iniţiativele nu „cad din cer” şi nu vin „din senin”?
– De fiecare dată, ca membru al comisiei de specialitate, mă consult cu şeful direcţiei educaţie Tudor Tertea, şefa direcţiei cultură, tineret, sport şi turism Ina Litra. Ei sunt foarte receptivi şi în mod colegial pregătim informaţiile necesare către şedinţe. Astfel se asigură un rezultat pozitiv în soluţionarea problemelor. La fiecare şedinţă a comisiei, a fracţiunii şi a consiliului se discuta chestiunile ce ţin de cultură, tineret, sport. Mai menţionez, că Ina Litra şi echipa sa de tineri specialişti dezvoltă o activitate fructuoasă.
– Să ne amintim că sunteţi şi consilier în consiliul comunei Vărvăreuca. Reuşiţi şi acolo să vă implicaţi în activităţi?
– În sat avem nu mai puţine griji. Sunt preşedinte al comisiei buget, finanţe, agricultura şi amenajarea teritoriului în consiliul local. Mai aproape de specialitatea mea.
Împreună cu primarul, consilierii şi activul comunei întreprindem multe acţiuni vizibile pentru toţi. Nina Ivanes e primar la al VII-lea mandat. Aşa că în experienţa de activitate nu prea are cine o întrece. În comun am contribuit la executarea multor lucrări de amenajare. Mai toate drumurile din Vărvăreuca sunt reparate în varianta albă. Cele asfaltate se menţin în ordine. Spre cimitir a fost asfaltat o porţiune de drum de 400 de metri. Lucrările continuă.
La Vărvăreuca am revenit la organizarea clăcilor la amenajarea şi salubrizarea localităţii. E un factor mobilizator şi educaţional pentru întreaga comunitate.
– Am înţeles că nu aveţi vreme pentru repaus.
– Acesta e modul meu de viaţă. Am o lozincă de demult: „Să nu mă opresc la cele realizate. Şi rămân fidel acestui apel.
Boris Todirel
