– Dacă mai zăbovim, nu-i mai prindem, – a zis enigmatic directorul întreprinderii agricole din satul Drochia Ion Dascăl. Într-adevăr, combina lui Filip Valenti şi Grigore Marcu în ajun „fugise” de pe câmpul de floarea soarelui de la Şalviri şi acum era la ultima „brazdă” în preajma satului Drochia.
– Mână bine „băieţii”, – zice şoferul Iacob Tomac. – Noi cu trei camioane, abia reuşim să transportăm roada la făţare. Eu personal am cărat 500 de tone de răsărită.
Floarea soarelui la „Tehagrodas” a ocupat 800 de hectare. Circa 700 din ele au fost recoltate de echipajul lui Filip Valenti şi Grigore Marcu. Pe acest „Kais” ei lucrează al zecelea an, Filip Valenti, însă, e mecanizator de 27 de ani.
– Aceşti combineri au recoltat nu doar 1500 de tone de seminţe de floarea soarelui, – ne comunică Ion Dascăl. – Echipajul a strâns tot grâul de pe 600 de hectare, acum trec pe masivul de porumb, unde au de recoltat 400 de hectare de această cultură. Îşi fac lucru conştient, pierderi de roadă nu admit. Ne mândrim cu ei, – a accentuat directorul.
Iar la făţare era mai multă lume. O parte erau ocupaţi la curăţarea de impurităţi a seminţelor de floarea soarelui. Alţii încărcau camioanele cu răsărită ce era transportată, conform destinaţiei. Ai treilea îşi primeau partea lor de roadă pentru munca depusă. La agregate lucrează trei de Petru – Rusu, Chilari şi Tomac.
– În vrafuri avem vreo 60 de tone de răsărită, – zic ei, – Dar vreo 1500 deja a „plecat” de aici.
Dumitru Marcu şeful de depozit are grijă ca sătenii să-şi ia partea lor din roada nouă. Victor Gheorghelaş deja îşi împluse vreo 20 de saci cu seminţe de floarea soarelui. El are de primit 1200 de kilograme de răsărită. În ajutor l-a luat şi pe tatăl său Filip, ca să-i ţină sacii.
– Roada-i bună. am şi pentru familie, dar şi ulei pentru vânzare, – spune satisfăcut agricultorul.
– Deja am eliberat 95 de tone de răsărită, însă abia de-am ajuns la jumătate, – spune şeful de depozit Dumitru Mihai Marcu.
Tot pe făţare şeful de sector Eugen Dascăl primeşte un nou lot de seminţe de grâu, căci după ploile ce au trecut e în toi şi semănatul acestei culturi.
Nu departe de sat pe un câmp bine pregătit, două agregate îi dau de zor la semănat.
– Acest masiv e de 45 de hectare. Dar harnicii plugari într-o zi îl însămânțează cu grâu, – spune Ion Dascăl.
Repaosul a durat doar câteva minute. Nu e vreme de pierdut. Octavian Mustaţă e mecanizator de 38 de ani. 7 tractoare a schimbat în acest răstimp, doar el rămâne tot acel plugar harnic, energic, devotat gliei. În urma lui e tractorul lui Ghenadie Gheorghelaş. Tot bun mecanizator. Iar ca să nu se comită greşuri i-au seama semănătorii Grigore Marcu şi Veaceslav Mardari.
Grâul de toamnă la „Tehagrodas” va ocupa 600 de hectare, conform asolamentului.
– Pentru ca pe viitor să avem un premergător mai devreme pentru grâu, am decis ca pentru anul viitor să semănăm şi 100 de hectare de mazăre, – a spus Ion Dascăl.
La livada de la Şalviri pomicultorii adunau mere de soiul Djona Gold. Fructele sunt măşcate, rumene, aromate. Cumpărătorii nu-şi dau rând ca să le procure.
– Această plantaţie nu e mare, doar 10 hectare, însă în preajmă am sădit toamna trecută încă 60 de hectare cu merari. În total avem 200 de hectare de plantaţii pomicole, – exp0lica Ion Dascăl.
Containerele se umplu cu mere „la fuga”. 20 de livădari culeg zilnic mai bine de o tonă de fructe fiecare. Sunt lucrători din satele din preajmă – Şalviri şi Ceapaevca.
În prezent SRL „Tehagrodas” întruneşte 2600 de hectare de terenuri agricole – din teritoriul primăriilor satului Drochia şi comunei Şalvirii Vechi. Deja în totalmente e recoltată floarea soarelui pe 800 de hectare, sunt adunate şi transportate la procesare rădăcinile de pe 90 din cele 200 de hectare destinate sfeclei de zahăr se strânge porumbul, ce ocupă 400 hectare se efectuează semănatul grâului şi se prelucrează solul pe terenurile eliberate. Peste tot e prezent entuziasmul de muncă, tendinţa de a duce la bun sfârşit acest an agricol şi de a pune o bază trainică roadei viitoare.
– Pentru cei 100 de agricultori ai întreprinderii noastre de a munci bine e o tradiţie şi o necesitate continuă. Altfel nici nu poate fi, căci fiecare sfârşit are un nou început. Şi acest început trebuie să fie mai bun, mai promiţător, – a concluzionat directorul Ion Dascăl.
