În câmp şi văzduhul miroase a pâine

0
550

Agricultorii soroceni  finalizează campania de recoltare

Din depărtare vâlceaua din preajma satului Stoicani părea un câmp de luptă. Vuiet de tehnică de mare forţă şi semnale înţelese doar de cei ce participau la aceste manevre. Într-adevăr, aici se desfăşuraseră o adevărată luptă, dar una paşnică – lupta pentru pâine, pentru roadă. De pe o colină această „bătălie” o admirau preşedintele  raionului Ghenadie Muntean şi Victor Guţu, directorul gospodăriei AMG „Kernel”, cărei îi aparţin aceste pământuri. Discuţia lor adesea era întreruptă de sunetele telefonului şi directorul da dispoziţii subalternilor cum să procedeze la moment.

– Recoltarea la noi e pe sfârşite, – ne-a comunicat Victor Guţu. – De pe 121 hectare am strâns câte 5,3 tone de orz. Rapiţa pe 116 hectare ne-a dat câte 2,7 tone de seminţe, iar mazărea câte 3,2 tone de boabe.

Grâului i-a fost rezervată cea mai mare suprafaţă – 1340 de hectare. Roada hectarului depinde de fertilitatea solului şi potenţialul soiurilor. Pe un câmp s-a înregistrat un nivel minim de 4,8 tone la hectar, ce pentru alte gospodării aceasta ar fi un record. Dar la Agro Management Grup „Kernel” rezultatul dat provoacă nu prea mare satisfacţie. O roadă bună pentru acest an aici e considerată de 6 tone la hectar, ce a fost înregistrată la  soiurile „Soreal” şi „Dromos”. Iar „Sobel”, de selecţie franceză, a dat chiar 6,5 tone pe o suprafaţă de 265 hectare.

– Specialiştiii noştri strict respectă cerinţele agrotehnice. De aceea şi obţinem mai multe cereale decât alţii, – zice Victor Guţu.

Pentru roada din acest an s-au introdus câte 100 de kilograme de îngrăşăminte minerale din toamnă, apoi primăvara câte 200 kilograme de carbomidă şi de 3 ori au fost aplicate tratări foleare. În total pentru culturile cerealiere de prima grupă s-au utilizat circa 500 tone de îngrăşăminte la o valoare de 1,5 milioane lei.

Între timp harnicii combineri ce stau la cârma „corăbiilor” ce „pluteau” în lanul de spice, apropiau de sfârşit recoltarea pe acest câmp. Din considerente de securitate incendiară ei scoteau mașinele din „brazdă” la marginea lanului şi turnau din bunkărele „Kaise”-lor, „Claas-Tucano” şi „Sampo” cam câte 5 tone de grăunţe în caroseriile „Camaz”-urilor. De la începutul campaniei de recoltare cele 6 combine antrenate la strânsul pâinii adunau zilnic câte cel puţin 500 tone de grâu.

– Mecanizatorii noştri sunt adevăraţi maieştri. Ne mândrim cu Veaceslav Muruz, ce munceşte cu combina „Claas”, Vladimir Zubco, pe „Sampo”, Marcel Sîrghi pe „Kaise”, dar şi ceilalţi nu rămân în urmă, – a mai zis Victor Guţu.

– Spuneţi şi faceţi cu atâta pâine? – a venit cu o întrebare la „ţanc” preşedintele raionului.

– Cea mai mare cantitate o exportăm în ţările europene – Italia, Austria, Olanda, dar şi în cele arabe, – a declarat directorul. – Pâinea noastră e solicitată, fiindcă e de calitate. Avem preţuri bune – până la 2,6 lei pentru un kilogram de grăunţe. Astfel obţinem plus valoare, ce ne satisface.

Din câmp am mers la elevatorul întreprinderii. Aici erau deja depozitate peste 3 mii de tone de cereale.

– Dar se aşteaptă încă vreo 4-5 mii de tone, – ne-a spus şeful pentru problemele de producere Mihail Coşman. – Deşi capacitatea elevatorului e de 20 de mii de tone, peste puţină vreme o să mai construim depozite pentru 15 mii de tone. Camioanele încărcate cu grâu trec pe la cântarul lui Victor Perjovschi. Fiecare „KAMAZ” aduce 22-23 tone de grâu. Apoi roada e verificată în laboratorul Inei Doncenco.

– E foarte strict acum referitor la calitate. Grâul e exportat în ţările Uniunii Europene şi trebuie să determinăm dacă nu e afectat de boli, sau să conţină urme de erbicide, – ne explică şefa laboratorului.

Cât priveşte umiditatea roadei, apoi e sub nivel – doar de 12 procente faţă de 14,5, cât prevede normativul. Şi acum e exclusă necesitatea punerii în funcţiune  a uscătoriilor.Şoferii şi ei sunt grăbiţi. Andrian Guţu deja venise la elevator a treia oară, deşi încă era prima jumătate a zilei. Iar Igor Paşa ce aştepta la rând cu descărcatul „CAMAZ”-ului său cu remorca transportase de la început de seceriş peste 1000 de tone de grăunţe.

– E o întreprindere exemplară. Totul e bine organizat şi colectivul merită doar admiraţie, – a concluzionat preşedintele raionului Ghenadie Muntean.

Vecini cu „Kernel” sunt agricultorii SRL „Tehrubsor”, care anterior a fost fondată şi diriguită de Ghenadie Muntean. Şi baza roadei ce acum se adună în această gospodărie a pus-o însuşi actualul preşedinte de raion. Deşi suprafeţele de culturi cerealiere de prima grupă aici sunt cu mult mai reduse decât la AMG „Kernel”, rodnicia hectarului nu cedează.

Îmi amintesc, acest cîmp cu câţiva ani în urmă, până a fi luat în arendă de SRL „Tehrubsor”, era în deplăsare totală. Acum aici soiul „Blagodarca”, selecţie a institutului din Odesa, dă peste 5 tone de boabe la hectar. În lupta pentru roadă s-au încadrat 4 echipaje de combineri. Ion Costache munceşte pe maşină de marca „John-Deere”, iar Vitalie Tataru şi fraţii Iurie şi Victor Rotari au câte o combină „Niva-efect”. La transportarea roadei se evidenţiază Dumitru Trocinel, Petru Chiroşca, Serghei Ursachi şi Serghei Muntean.

Nu e o coincidență, ci o realitate, că la seceriş sunt prezenţi în câmp şi alţi membri ai familiei preşedintelui. Fiul Tudor, încă elev la liceul „C. Stere”, în timpul vacanţei e angajat ca şef de făţare, iar ginerele Corneliu Nastas e şef de producere.

– Trebuie ca tinerii să deprindă munca la sat, – zice Ghenadie Muntean. – Să nu fie cu obidă pentru alţii, dar eu aşi aprecia specialitatea de agricultor ca una din cele mai importante în ţara noastră, – a mai adăugat preşedintele.

La „Tehrubsor” secerişul decurge în toată complexitatea sa. Pe acelaşi câmp lucrează nu numai cei ce adună pâinea, dar şi cei ce pun baza roadei viitoare.

– Imediat, în urma combinelor pregătim solul pentru semănatul de toamnă, – ne-a comunicat inginerul-şef Andrei Bulat. – Acum arăm la o adâncime de 32 de centimetri pentru rapiţă. Deşi e suficient şi 25 de centimetri. Însă reieşind din condiţiile climaterice vrem să diminuăm riscul. La arat pe tractoare de forţă „John-Deere” în agregat cu plugari reversibile cu 6 brazde lucrează Ion Agachi şi Mihail Rotari.

– Îi dăm de zor, arăm fiecare câte 10 hectare şi mai mult într-un schimb, – ne-a spus Ion Agachi. – Vedeţi ce calitate se primeşte? Pământul e uscat, dar bulgări nu se ridică.

– Tehnica e performantă, dar şi tractoriştii sunt excelenţi, – a zis Ghenadie Muntean.

Era deja vremea amezii şi membrilor detaşamentului de recoltare li s-a adus prânzul. Mâncare gustoasă şi pe gratis.

Boris Todirel

PUBLICITATE