Alte ştiri din vremea noastră tălmăcite de Ion Talmaci

0
129

Această dulce… „spiscă”
Acum în societate se discută la toate nivelurile introducerea votului uninominal. Părerile, precum se ştie, sunt diferite, precum diferite sunt ambiţiile şi aşteptările partidelor politice. Iată un răvaş la temă: „Ştiţi de ce unii se tem de votul uninominal? Nu numai că le-a scăzut reitingul, dar mai mult că nu au în teritoriu persoana, după care ar merge oamenii şi nici  chiar organizaţii primare puternice. Ieri şi-au fondat partiduţul, iar mâine vor să preia puterea în stat, nu? ”Spisca” poate fi colacul de salvare, cetăţeanul nu cunoaşte candidaţii propuşi. Votul uninominal, la părerea mea, va lichida fenomenul „turismului politic”, mai bine zis, a trădării poporului din partea deputaţilor. Astăzi unii schimbă partidele, fracţiunile cum le trăsneşte prin cap, fără a cere părerea celor, care i-au ales. De la cine să ceri socoteală în acest caz, de la „spiscă”?”

Ce unim?
Ne scrie un cititor fidel „ZN”: „N-aşi fi vrut să ating o dată în plus problema unirii Moldovei cu o altă ţară. Dar practic toate posturile TV „mozolesc” tema în cauză. Poziţiile unioniştilor şi stataliştilor sunt diametral opuse. Istoria, cum se spune, le va aşeza pe toate la locul lor. Dar n-am auzit nici de la unii, nici de la alţii, răspuns la întrebarea: „Ce vrem să unim?” Să admitem că ajungem la acest moment, care va fi următorul pas? România este o ţară integră, dar nu va merge la unire fără acceptul UE. RM e o ţară dezmembrată, de facto avem două ţări şi… „oleacă” în una. Atunci cineva să-mi răspundă: „Cu care ţară mergem spre unire?”

Paradoxuri.md
(Părerea nr.1)

– Vrei în Uniunea Europeană şi în NATO, mătuşică?
– D-apu cum, vreu „conecino”
– Dar de ce vrei?
– Ei, mi-ar da pensie mai mare, să am măcar bani de îngropăminte…
– Dar la ce ne trebuie NATO?
– D-apu ne-ar apăra poate…
– De cine să ne apere?
– De cineva, care va năvăli, de „tăţi răii”…

(Părerea nr.2)
– Vrei în UE, moşulică?
– Nu, nu vreau, acolo-i amăgeală şi dezmăţ.
– Mata ai fost în vreo ţară a UE?
– Apu, n-am fost…
– Dar de unde ştii, că acolo e amăgeală şi dezmăţ?
– Primarul mi-o spus, el e din partidul acesta a lui, ei, care a fugit şi îl caută, dar el nu-i vinovat…

Fără comentarii.

În april, în april…
E luna în care pe vremuri îl omagiau pe conducătorul proletariatului mondial. Deşi Lenin e o persoană controversată el rămâne şi o personalitate istorică, omul, care a răsturnat un Imperiu. Dar nu despre Ilici e vorba, răsfoiţi „Leniniana” moldovenească şi veţi afla cine zeci de ani la rând, se închina la chipul acestuia. Scriau poezii, ode închinate lui Lenin nu proletarii moldoveni, dar acei, care astăzi se cred martiri ai neamului nostru, pentru că au avut de suferit în perioada sovietică. Cum „suferau”, interesant, poeţii noştri, care scriau: „În april, în april s-a născut Ilici…?”, ori „În fiecare dimineaţă mă trezesc, privirea-mi se-ndreaptă spre chipul tău senin…”

Martiri ai neamului au fost Saharov, Soljeniţîn şi alţii de teapa lor, care şi-au jertfit libertatea, viaţa chiar. Pe când ai noştri „martiri” scriau „În april, în april…”

Trei ani tot adunând…
Am ajuns la o mare „realizare” – în minus cu o jumătate de milion de locuitori în Republica Moldova.
E o greşeală de aritmetică ori fug ai noştri din ţară? Oricum, publicarea oficială a „câtului” în urma Recensământului început în 2014, e totuşi un eveniment, nu şagă. De ce s-a tărăgănat procesul în cauză? Cică se caută vinovaţii, care vor fi pedepsiţi la ordinul lui Filip. Dar, interesant, se vor întoarce şi banii furaţi din bugetul  alocat desfăşurării Recensământului ori vinovaţii vor fi, pur şi simplu, trimişi la pensie? Ei, vom afla, credem, încă peste 3 ani, dacă vom fi sănătoşi…

… În China, unde locuiesc peste 1 miliard de cetăţeni, Recensământul s-a efectuat în 13 luni. Cum adică? Deoarece în China banii nu s-au furat şi ei s-au… numărat…

Coana… lene
O cititoare ne „întreabă”: „De unde a apărut expresia „Lenea e Cucoană mare?”. Dar chiar aşa şi este, stimată doamnă. Lenei trebuie să i se înalţe monumente, ori mai bine zis, busturi, pentru că e încă în viaţă, pe toate continentele lumii, chiar şi în fiecare localitate. Din lenevie a apărut progresul tehnico-ştiinţific, omul a făcut ca în locul lui să lucreze maşinile, corăbiile, avioanele, roboţii, tractoarele, combinele, computerele…. Daţi-i unui liceist să rezolve o ecuaţie cu creionul – n-o va rezolva, în locul lui operează calculatorul. Apasă butoanele şi ascultă un roman, la ce bun să mergi la bibliotecă, să-ţi strici ochii? Se mai zice, că roboţii în lume deja îndeplinesc în locul bărbaţilor, în timp ce aceştia învârtesc computerele, datoria… conjugală, vă închipuiţi?  Şi femeile nu sunt împotrivă, robotul le poate îndeplini toate fanteziile. Da, cuvântul Lene trebuie scris cu literă mare, ea e cea mai mare cucoană… dacă nu chiar Regină…

 NU-I CHIAR…RĂU

  • Inscripţie pe uşa unui restaurant din România: „Mănâncă la noi, altfel ambii murim de foame!”
  • Inscripţie pe uşa unui restaurant din RM: „У нас можно вкусно и недаром поесть!»

Atât.
(În caz că vă doare vreo temă ori noaptea talentul, sunaţi la 068452055, vă vom lua durerea cu peniţa…)

Iaca… viaţă!
O informaţie, rămasă în rezervă, care n-a încăput în numărul precedent „ZN”, dar care le-ar fi adus bucurie celor cu sănătatea şubredă. Vorba e de o modificare la legea privind asigurarea în medicină. Începând cu 1 aprilie a.c., la prezentarea Poliţei respective, pacientului i se va plăti 50 de procente din costul serviciilor medicale. Conform unei formule de calcul, la baza căreia stă vârsta cetăţeanului împărţită la 2. Să zicem, dacă ai 70 de ani, te vei alege, în urma vizitei la medic, cu 35 de lei plus costul biletului de călătorie, de exemplu, de la Cerlina la Soroca.

… O bătrânică, care n-a mai fost pe la doctori de când la născut pe Fedea, acum vine la policlinică peste o zi. Şi face parale, aşa-i legea, n-au încotro. Femeia a adunat deja primele 500 de lei, iar după Paşti, o să vină pe la „doftori” împreună cu moşneagul.

Cadoul nu e… mită
Cât pe ce şi deputaţii în Parlament s-o păţească ca doctorii. E dureroasă chestia asta cu lipsirea de imunitate: nu mai poţi să conduci maşina beat la volan, să umileşti un poliţist chiar şi să baţi soţia ieşind basma curată. Mă rog, după bine vine rău şi invers. Totuşi slugilor poporului le-au lăsat măcar ceva-ceva. Aceştia au voie să primească cadouri în sumă de până la 1000 de lei, în caz contrar cadoul se va considera mită. Drept că nu se stipulează de câte ori pe zi ai voie să primeşti cadouri şi în  ce cantităţi. Nu e clar ce se numeşte cadou şi pentru ce se va oferi. Pentru că ridică mâinile la votarea legilor, ies din sală în semn de protest,  migrează într-o altă fracţiune politică ori dorm la şedinţe?

„Prişla vesna…”
Pe unii, expresia „nostalgie pentru timpurile trecute” îi irită, dacă vorbeşti de aceasta, eşti mancurt, „dodonist” şi încă cineva. Dar iată o scrisoare la temă: „Răsfoind mapele vechi, am găsit o poezioară consacrată PCUS: «Пришла весна, придет и лето. Спасибо партии за это…» etc. Şi acum şi pe atunci sunau naiv aceste versuri, în fond nişte asanale linguşitoare, mai ales că exista doar un singur partid. Dar mă irită etichetarea în caz de vorbeşti de bine de trecutul nostru sovietic. Da, în organele superioare de partid stau mulţi oameni hapsâni, care luau mită, li se aducea la domiciliu deficituri pe gratis etc. Însă cetăţeanul avea totuşi o mare prioritate – era apărat social. În esenţă aceasta ţine de familia, casa şi masa fiecăruia. Tipurile se schimbă, omul vrea să le primească cu bucurie, satisfacţie, dar din păcate, pierderea apărării sociale nu se mai recuperează. Astăzi, chiar dacă am vrea să le mulţumim celor de la guvernare pentru ceva, nu prea avem pentru ce. Şi cărui partid să-i mulţumim, dacă acestea sunt peste 40?

5 în 1
Avem, spre satisfacţia noastră, cititori, care reacţionează la schimbările ce au loc în societate şi se dau cu părerea pe paginile „Ziarului Nostru”. Noi cu plăcere dăm publicităţii aceste răvaşe. Iată încă unul: „Faptul, că cinci servicii importante vor fi comasate în unul, bucură, ne vom debarasa de umblătură chinuitoare. Dar se va schimba oare şi atitudinea cinovnicilor, care prestează aceste servicii faţă de client? Încercaţi să obţineţi un simplu certificat şi veţi judeca despre nivelul de deservire, veţi sta în rînduri enorme, chinuitoare, uşierii vă vor privi de sus în jos, vă vor trece cîte cinci ca pe nişte oi la strungă. Omul, ajuns la ferestruica ghişeului, se face mic şi umilit, de parcă cere „hârtia” necesară pe degeaba. Şi încă nu dea Domnul, că cinovnicul să fie enervat, ai sfeclit-o. de ce acei, care sunt plătiţi din banii cetăţeanului, ne privesc ca pe nişte robi, ne educă? Să sperăm, că angajaţii noii Agenţii de servicii publice vor căuta singuri certificatul, dar nu cetăţeanul, asta e treaba lor. Iar fraza „daţi-mi certificat, care să confirme că am nevoie de certificat” va rămâne în istorie…”

Nu te cheltui…
Vorbesc doi despre fidelitatea soţiilor:
– Acum eu plec în deplasare liniştit. Am instalat de fiecare odaie videocamere ascunse, la întoarcere privesc imprimările şi apoi îmi îmbrăţişez soţia cu satisfacţie.
– Şi cît costă toată chestia asta?
– Ei, îi scumpuşor, dar – face…
– Nu te cheltui aiurea, prietene, nu face…. Eu ies la balcon şi îi zic vecinei, bărbatul căreia se află la muncă peste hotare: „Ileană, las-o mai moale, fa, prea mulţi cavaleri ies dimineaţa de la tine”…
– Ce măi, eu sunt curvă? Iaca soţia ta, în lipsa ta, a „umblat” cu cutare, cutare şi cutare…
Şi eu aflu toată informaţia pe degeaba, vezi? Lasă tu videocamerele, provoacă-ţi vecina şi…

Dar mi-a da rest?
Nepoţica îi telefonează bunicii: „Vino la mine la Moscova, mâcă, ai trăit o viaţă la sat, n-ai mai văzut lumea, ce zici, mâcă?”
„Da ce – face bunica, nepoţica mea are dreptate, căci cât mi-a mai rămas?”
Adună femeia parale de drum de unde are, de unde nu, şi soseşte la Moscova.
– Azi, te duc la streeptiz, ce zici, mâcă?
– Ei, Ilenuţă, parcă eu ştiu ce-i asta. Dacă socoţi tu, du-mă!
Şi ce vede mâca acolo… Un hlandan în chiloţi scurţi tot mişcă din fund, ba se culcă, ba se scoală, se vîrcoleşte…
Striptizorul se apropie de masa lor, bunica închide ochii de ruşine: „Dar eu ce trebuie acum să fac, Lenuţo?”
– Bagă-i în chiloţi o bancnotă, mâcă…
– Dacă n-am mărunţel, dar el mi-a da rest?

Atât.

(În caz că vă doare vreo temă ori noaptea talentul, sunaţi la 068452055, vă vom lua durerea cu peniţa…)

Cum a fost?
Mai mulţi cititori mai curioşi ne întreabă: „Cum v-a reuşit, dacă nu e secret, să realizaţi fotografierea preşedintelui SUA Trump împreună cu soroceanul Ştefan Andronic?

Nu e secret, stimaţi cititori, D. Trump l-a invitat pe vechiul său cunoscut Ş. Andronic, la ceremonia sa de inaugurare, rugîndu-l să vină la el cu o zi înainte de acest eveniment. Domnul Andronic s-a adresat „ZN” să-l însoţească un reporter pentru a realiza fotografierea şi noi am acceptat. Pe 19 ianuarie, în hotelul prezidenţial, am şi organizat fotosesiunea, în aceeaşi zi am transmis imaginile la redacţie. După ceremonia de inaugurare, la benzinăria prezidenţială ne-au umplut bacul busului nostru cu motorină care ne-a ajuns pînă la benzinăria din Voloviţa. Donald Trump a acceptat invitaţia de a vizita municipiul Soroca în primăvara acestui an. Iată, în principiu, cum a fost…

„Cabinetul din… lumină”
 Ideea majorităţii parlamentare de a-i cadona fostului preşedinte de ţară un cabinet de „lucru” pe degeaba, care este cu totul altceva decît „Cabinetul din umbră” al jurnalistului Val Butnaru, s-a materializat. Oficiul este amplasat în clădirea „zgîrîie nori” a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, edificiu construit pe vremea sovietică din banii colhoznicilor. E bună încăperea, n-ai ce zice, cu ferestre luminoase, mobilă în stil european, pe podele aşternute ţoluri aduse din Iran. De facto, biroul constă din 2 camere, în una din care stă… secretara, bodigarzii şi şoferii. La ce-i trebuie unui preşedinte pensionar toate acestea? Se vorbeşte prin capitală, că în baza „Cabinetului din lumină” ar putea fi deschisă o şcoală de pregătire a viitorilor preşedinţi de ţară, iar în viitorul îndepărtat, cînd cabinetul îl va ocupa actualul preşedinte, se va deschide un MГИМО – filiala celui din Moscova. Oricum, cabinetul nu va pustii…

Sălbatici  de-am fi…
Un umorist sorocean a scris: „Mai bine ar fi să fim sălbatici, am atrage în ţară turişti”. Într-adevăr, la ce bun să construim staţie de epurare la Soroca, las-să pută în continuare apele reziduale cum mai put pe parcursul a 10 ani. Turiştii, care vizitează cetatea aşa şi zic: „Ce să-i faci, aşa e la sălbatici”. La ce bun să amenajăm WC-uri în locurile publice? Aşa e la sălbatici – prin tufari, pe sub copaci, pe pereţii caselor de locuit. Mai uşor ar fi să ne ungem cu glod, pe care-l avem pe malul Nistrului, să ne tăvălim prin pene de pasăre, luăm în mînă beţe de răsărită ascuţite şi… poftim, ne rămîne doar să ieşim la podul lui Bechir şi… La ce bun să avem un buvet public cu apă minerală „Soroca”, cînd pe malul  rîului apa sărată şi fără acesta ţîjie dintr-un şipot primitiv? Las-să… ţîjie!…

Nu face…
(la stat)

  • Un medic, cam sărăcuţ, fapt cam ieşit din comun, lucra într-un spital de stat. Şi cînd acolo, ajunge deputat în Parlament. După patru ani de deputăţie, amintindu-şi că să lucreze la stat nu e chiar profitabil, îşi deschide un cabinet  medical privat. Acum într-un an cîştigă cît cîştiga la stat în zece…
  • Un cunoscut, absolvent al Institutului Agricol, n-a dorit să plece la lucru în colhoz şi hoinărea prin Chişinău fără casă şi masă. Şi cînd acolo, nimereşte pe lista Partidului Democrat Agrar. Devenind deputat în Legislativ îşi construieşte casă la Stăuceni, îşi procură automobil de lux. Omul a înţeles că nu face să lucrezi în… colhoz.
  • Un grup de deputaţi din Parlament a elaborat un proiect de decizie, prin care se prevede că după 10 ani de legiuire, deputatului să i se elibereze licenţă de avocat fără examene din motivul că omul deja cunoaşte legile, pe care le-a elaborat. Înţelegînd că nu face să te întorci la lucru la stat…

Spre… nicăieri?
Iată se zice, că dacă în calea, pe care ai pornit, nu sunt obstacole, acest drum duce spre nicăieri. Astăzi se mediatizează abundent recenta vizită a preşedintelui ţării în aşa zisa republică transnistreană. Da, e o ţară fantomă, un exemplu de pur separatism. De ce de 26 de ani încoace nu se rezolvă problema? Fără iz politic şi chiar nominalizări să ne întrebăm: „Dar de ce preşedintele nu ar fi trebuit să viziteze Transnistria, care e parte componentă a Moldovei?” Cert e, că formula frontistă de neaşezare la masa de tratative cu separatiştii e una, puţin spus, naivă. Din această ambiţie am „cîştigat” RMN şi o autonomie. Or, rezolvarea problemei nu se face prin intermediul Facebook-ului aşa cum se mai practică la noi. Ce folos din faptul, că foştii preşedinţi au stat acasă?

Interzicerile astea…

  • Pe vremea lui Stalin se interzicea să spui ceea ce gîndeşti. Dar oamenii spuneau…
  • Pe vremea lui Hruşciov se interzicea să ai gospodărie personală mai mult de un puricel şi 10 găini. Dar oamenii ţineau şi mai mulţi (multe).
  • Pe vremea lui Gorbaciov se interzicea vînzarea băuturilor alcoolice pînă la 11 dimineaţa, dar oamenii fierbeau basamac.
  • Pe vremea lui Andropov nu se permitea să furi. Dar oamenii furau.
  • Pe vremea lui Cernenco şi Elţin se permitea totul. Dar nu era interesant de trăit.
  • Pe vremea noastră se permite tot ce se interzicea pe acele vremuri. Dar este interesant de trăit…

Fără comentarii.

NU-I CHIAR… RĂU

  • De ce atîtea valuri cu Europa asta? Ai noştri, dacă trebuie, o fură într-o noapte şi o aduc acasă…
  • Mulţi tineri de-ai noştri se gîndesc mai mult cum să trăiască şi nu pentru ce să trăiască…
  • Modelul occidental se prinde prost pe solurile noastre moldoveneşti, nu-i place că conţin mult humus…

Atât.

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code