Ce probleme întâmpină la școală elevii de azi?

0
63

Cum mai sunt elevii de azi față de cei de acum… zece an ori, poate, și mai puțini? Sunt ei mai afectați de invazia tehnologiei? Care sunt cele mai mari probleme pe care le întâmpină la școala? Cum arată, în viziunea cititorilor „Ziarului Nostru” chipul elevului ideal? Răspund, deci, elevi, părinți, cadre didactice.

Anastasia Stavila, elevă, clasa a zecea, Liceul Teoretic„C. Stere”:

  • Sunt și eu elevă, poate, am o părere subiectivă, dar multe probleme s-ar isca din simplul fapt, că elevii de azi nu prea stau bine cu cititul. A lectura, înseamnă a-ți lărgi orizontul de cunoștințe, cu atât mai mult că bibliotecile școlare și cele publice, mai ales in orașe abundă de cărți bune, noi, contemporane. In trei clipe îți găsești o carte interesantă pentru a o lectura. Se apropie, cu pași mici frigul și zilele ploioase. Ce plăcere este să stai cu o carte în mână într-un fotoliu, înghițind, rând cu rând, să zicem, un roman interesant. Eu am citit recent romanul „Enigma Otiliei”, de George Călinescu. Este un roman cunoscut care prezintă burgheziei bucureștene din secolul 20, unde predomina puterea banului. Îmi este aproape de suflet cartea, fiindcă e descrisă viața adolescenților, formarea lor ca cetățeni. Apropo, eroii romanului și-au format părerea proprie prin experiența iubirii și relația din familie.
    Aici sunt de toate: iubire, dezamăgire, frumoase descrieri a realității de atunci.
    Dragi semeni, citiți cât mai mult și viața vă va apărea într-o nuanță nouă!

Natalia Coțofană, bibliotecară, BP Corbu, Dondușeni:

  • Problemele elevilor sunt și problemele noastre, a părinților, maturilor încadrați în procesul de instruire și educație. Eu știu una: se organizează puține activități intelectual-interactive. Accentul este pus mai mult pe distracții decât pe învățarea și deprinderea lucrurilor frumoase și dezvoltarea personalității. Mai mult ca atât, este o mare lipsă de dicționare și enciclopedii în bibliotecile din țară. Se resimte și lipsa manualelor de alternativă în biblioteci, mai ales în cele din școli. Aș zice că ele sunt de mare necesitate pentru elevi și profesori.
    Recent, noi l-am avut în bibliotecă, drept oaspete, pe Evghenii Edinac, medic, Cetățean de Onoare al raionului Dondușeni, dar și al satului Elizavetovca, actualmente scriitor, care a donat din cărțile sale BP Corbu. Dumnealui scrie în limba rusă. Lucrările sale au tematica și tentă istorica. În prezent, dumnealui cercetează, lucrează asupra istoriei vieții a două cucoane, mătușa și nepoata ei cu numele Mavrocordat. Adică, merge pe urmele lor, cu toate că îi desparte multe decenii. Rezultatul acestei sago va fi oglindit intr-un roman captivant. Așteptăm cu nerăbdare deznodământul, dar și ca elevii să ne calce mai des pragul.

Lucia Lungu, mamă a patru copii, locuitoare a satului Prodănești, raionul Florești:

  • Sunt lucrător social. Educ şi cresc de una singură un fecior şi trei fiice, toți minori. Trei dintre ei sunt elevi, Mihai, care are nouă ani și învață în clasa a patra, Ionela, clasa a treia, și Maria-Magdalena. Ea a mers recent în clasa întâi.
    De rând cu ei, studiez și eu la Universitatea Pedagogică din Tiraspol, facultatea pedagogie, sigur, prin corespondență. Nu pot, deocamdată, dispersa problemele copiilor mei, ca elevi, de ale mele. Toate s-au intercalat, îmbinat și nu-mi permit uneori să mă odihnesc bine nopțile, căci mă frământă gânduri-gânduri. Salariul de lucrător social nu este îndeajuns ca să ridic patru copii. Ajutoare nu primesc de nicăieri. Nici nu știu cum să mai leg tei de curmei, cum zice moldoveanul. Maică-mea, Maria Porcesco, mă ajuta mult, dar nu e angajată în câmpul muncii. În sat nu prea ai unde să te angajezi. M-am interesat, dar am înțeles ce ajutor financiar primesc doar copiii până la vârsta de trei ani. Dar dacă copiii sunt mai mari nu au nevoie de susținere de la stat? Cine poate să mă ajute?

Lucia Coșciug, mamă, satul Ģura Camencii, Florești:

  • Sunt mamă, sigur, mă preocupă tot ce este legat de viața școlară a fiicei mele, care învață în clasa a patra a gimnaziului din localitate. Nu am obiecții nici la un compartiment legat de procesul de instruire, una ne dorim, mai mulți părinți, ca școala să devină din nou liceu, cum era mai înainte. În gimnaziul nostru învață copii din trei sate – Gura Camencii, Bobulești și Lozova. Astfel că elevi ar fi în de ajuns. Deocamdată ei merg, în clasele de liceu, în orașul Florești, că nu e departe, dar, oricum, ne-am dori liceul nostru.
    P. S. Sigur, nu am acoperit, în discuția de azi multe probleme care ar afecta viața elevilor. Ele sunt multe și chiar foarte multe, mai ales în contextul situației la zi. Dar avem posibilitatea de a prelungi discuția și identifica noi și noi situații dificultative, greutăți.
    Adresa la care puteți apela este aceiași: elena-spinei@mail.ru

PUBLICITATE