O crizantemă din Chișinău la monumentul primei învățătoare

0
127

Multe trec pe dinainte, fapta bună doar rămâne – de acest adevăr s-au convins cei adunați în cimitirul satului Hădărăuți, raionul Ocnița, în amiaza zilei de 28 august, când creștinii ortodocși au prăznuit una dintre cele mai mari sărbători duhovnicești – Adormirea Maicii Domnului zisă în popor Sfânta Marie. Învățăceii de altă dată, cu tâmpla argintie deja, având copii mari și nepoți scumpi, au decis să se reunească la mormântul primei lor învățătoare Elisaveta Cibuc, care acum cinci decenii avea să-i deprindă cum se ține tocul în mână, rotunjind cu atenție literele și cifrele.

Au consimțit să fie prezenți aici, de asemenea, domnul primar Iurie Lupu și protoiereul Victor Vacarciuc, ultimul oficiind o litie pentru răposată. Concomitent în adresarea sa către foștii elevi, părintele a remarcat că moartea este o tragedie copleșitoare și vine când nu o aștepți. Supraviețuitorii rămân singuri și triști, într-o mare și dureroasă izolare, simțind o pierdere enormă. Morții se odihnesc în pace, greul este pentru cei rămași. Și dacă astăzi am venit împreună la monumentul roabei lui Dumnezeu Elisaveta, să știți că și întreaga comunitate are un sincer sentiment de admirație față de Alexandru Voleac, discipol al dumneaei stabilit cu traiul în orașul Chișinău. Sfatul meu este de a ne mândri cu acest hădărăuțean cu suflet curat, care și-a făcut de lege și a decis ca din propriile mijloace bănești să aducă o ofrandă învățătoarei iubite, înălțându-i un monument pe potrivă. De altfel, această realizare e unică până când în viața localității.

  • Tristețea ne sfâșie inima, fiecare scenă amuzantă și orice eveniment cât de neînsemnat ni s-ar părea, legate de primii ani de școală, ne amintesc și acum de învățătoarea noastră dragă, Elisaveta Cibuc, – a menționat Svetlana Pîrlea, actualmente învățătoare și ea la clasele primare în gimnaziul din sat. Ne consolăm cu gândul că bătrânețea și moartea nu cruță pe nimeni, oricât ne-am strădui, nu putem scăpa de ele, căci, după cum spune Biblia, omul este un abur care apare pentru puțin timp și apoi dispare. Mă bucur că prima mea învățătoare a trăit împreună cu copiii satului o viață lungă și plină de sens, deși n-a avut noroc de odraslele sale.
    Despre tot ce a făcut d-na E. Cibuc în cei aproape 40 de ani de activitate pedagogică, au vorbit ex-directorii instituției preuniversitare Petru Șargu și Agripina Cibuc, precum și Zinaida Garabuța, subliniind că răsplata cea mai valoroasă pentru dumneaei au rămas recunoștința și stima meritată din partea zecilor de generații de copii, cărora le-a tras prima pârtie în necuprinsa lume a cunoștințelor.
    Și-au onorat respectul față de răposată nepoții Nicolae și Victoria Cibuc, consătenii Viorel și Tamara Vacaru, Valentin Alexa, care au sădit flori multicolore pe mormântul ei. N-au lipsit nici profesorii și învățătorii, care au lucrat împreună cu d-na Elisaveta mulți ani la rând.
    Până la urmă cea mai de preț a fost totuși crizantema roșie adusă din capitala republicii de fostul elev A. Voleac, gestul frumos al căruia vorbește convingător despre aceea că face parte din categoria oamenilor cutezători și gata oricând de a realiza numai fapte bune. Urcând pe treptele trăirilor majore, el a demonstrat în practică arhicunoscutul adevăr – făgăduiala dată e datorie curată. La drept vorbind, nu prea întâlnim în timpurile noastre persoane care ar avea însușirea de a-și sacrifica propriile interese de dragul intereselor altor oameni, adică trăind pentru alții. Cu multă înțelegere și siguranță, în fine, mi-am dat seama în acea zi de 28 august a.c., când la mormântul învățătoarei dragi și-au dat întâlnire elevii promoției îndepărtatului an 1971, că spiritul de sacrificiu rămâne a fi una din cele mai bune trăsături omenești. Și încă ceva. El nu se referă la trecut, ci există mereu, e prezent acolo unde trăiesc și muncesc oameni adevărați alde Alexandru Voleac.
    Drept a spus marele scriitor german Friedrich Schiller: ,,Un bărbat curajos se gândește la sine în ultimul rând”. Nu încape îndoială, aceste cuvinte înțelepte se referă în mare măsură și la dl A. Voleac, care merită indiscutabil aprecierea cuviincioasă din partea tuturor hădărăuțenilor.
    Bravo, Alexandre! Tatăl Ceresc să-ți țină sănătatea în vâltoarea vie a vieții ce o trăiești cu credință creștinească și intenții lăudabile de a face numai lucruri importante și bune.
    Cu stimă, Valentin Baraliuc.
PUBLICITATE