Arcadie Cojuhari: „Vreau să-i învăț gratuit pe tineri”

0
340

Meșterul Arcadie Cojuhari, originar din satul Alexandru cel Bun, face parte dintr-o dinastie de lemnari cunoscuți în raionul Soroca. Împreună cu fratele său au prins meseria de la tata și de la bunel. Despre meșteșugul bunicului Marcu Crăuntu din satul Parcani se știa departe de județ, în toată zona Moldovei.

Veneau târgoveții de la Iași și potcoveau caii în satul Parcani, de unde luau butoaie ca să le ducă peste Prut. Toată viața, de când se ține mine, Arcadie Cojuhari a ținut dalta în mână, la început ca ajutor al tatei. Îi pare rău doar de un lucru, că la rândul său, nu are pe cine învăța. Îi este frică că se va pierde această profesie. Împreună cu soția sa, meșteriță în arta cusutului, au crescut două fete care și-au ales alte căi profesionale.

– Care-i secretul meșteșugului?

– Nu-i niciun secret, spune domnul Arcadie. Dacă omul vrea să muncească, muncește. Iată, îi chem pe tineri ca să-i învăț gratuit și ei nu vor să prindă meseria…

Butoaiele din stejar se vând bine la sezon în toamnă, mai povestește meșterul. Depinde de stăpân, ca un butoi să se păstreze mulți ani cu vin bun în el. Dacă gospodarul e de treabă, și vinul se face corespunzător. Am vândut butoaie care țin de vreo 40 de ani, de când am început a lucra, dar sunt și din cele pe care le aduc peste un an. Păi dacă îl scoate afară și-l ține în ploaie și în zăpadă, nu mai este butoiul acela. Când se zdrobește poama, butoiul se scoate două zile, se prelucrează, se spală și gata. Butoiul trebuie să stea la o temperatură și un mediu stabil. Vinul început trebuie consumat, țuica se poate păstra mai mult.”

         Sfatul principal, pe care l-a primit de la tata, a fost despre sârguință. „Dacă vei lucra cu zel, calitativ, și producția va fi calitativă, și clienții vor veni. Dar dacă vei face aiurea, peste un an – doi vor uita de tine, căci din vorbă în vorbă se transmite vestea.

         Butoaiele meșterului Arcadie Cojuhari au trecut spațiul atins de bunicul său, ajungând în Rusia, dar și în Spania, Franța, Germania și alte țări. Ele pleacă acolo unde emigrează concetățenii noștri, pline cu țuică moldovenească sau cu vin de casă, de obicei mici, de la 20 la 50 de litri. În țară spre regret localnicii au început să prefere vase din plastic. Dar oare poate înlocui niște recipiente dintr-o structură necunoscută, un butoi din stejar, lemn de esență tare – singurul care impregnează licoarea cu noi gusturi și arome? Un vin bun merită un vas pe măsură, care câștigă și la capitolul aspect estetic.

Am admirat butoiașele la Târgul Meșterilor Populari organizat la Soroca. Silvia Florea, specialist principal la Secția Cultură povestește: „L-am descoperit inițial pe fratele domnului Arcadie, Jora Cojuhari. Ei sunt doi frați lemnari foarte iscusiți. Arcadie participă pentru prima dată la târg. Lucrările fraților Cojuhari se remarcă prin detalii definite și calitate înaltă. Meșteresc mese, scaune, diferite obiecte care nu sunt doar utile, ci și decorative – adevărate opere de artă”.

Arta populară este unica care nu se pierde în moda timpului. Oricine o va îndrăgi, va deveni un purtător al valorilor de neprețuit.

Ludmila TALMAZAN

PUBLICITATE