Eroul din familia mea este Gheorghe Soroceanu

0
131

Eroul din familia mea este Gheorghe Soroceanu, stră-stră bunicul meu. El s-a născut în 1910 în satul Văscăuți, pe atunci județul Soroca, într-o familie de țărani înstăriți. 

         Gheorghe a cunoscut-o pe Olga, viitoarea lui soție în sat, așa cum ei erau vecini. Încă din tinerețe, el îi făcea curte bunicii Olița (așa i se spunea Olgăi pe vremuri), se ducea la dânsa și aveau un mod secret de batere în geam, pentru a da de știre că el a venit la dânsa în vizită. Olița era foarte frumoasă și Gheorghe s-a îndrăgostit de ea. Părinții lui Gheorge, mai ales tatăl, Sîrghi erau împotriva căsătoriei, așa cum Olița provenea din o familie de țărani săraci. După multă stăruință, Gheorghe a obținut acordul părinților și ei s-au căsătorit undeva prin 1931. Ei s-au mutat cu traiul în Soroca și în 1932 s-a născut fiica lor, Eugenia, iar în 1934 s-a născut băiatul lor, Vladimir, care e străbunicul meu și tatăl bunicului meu.

Stră-străbunelul Gheorghe a avut o carieră în cadrul organelor de drept, așa cum la data de 20 martie 1940, el ocupă postul de Gardian Public în Soroca în cadrul Ministerului de Interne al României, având calitatea de a instrumenta ca agent de poliție.

Cu toții știm că la data de 28 iunie 1940, Regatul României primește un ultimatum de la Uniunea Sovietică cu privire la restituirea Basarabiei și a Bucovinei de Nord.  

Ca urmare, a fost evacuată armata și administrația română din Basarabia. Mulți au fugit în România, printre care fratele și cele două surori ale lui Gheorghe. El a rămas cu familia în Soroca și ca urmare a faptului că era agent de poliție el a fost ridicat și deportat în Kamceatka, ca prizonier politic, la muncă silnică în minele de aur. Nimeni nu a știut nimic despre Gheorghe timp de 8 ani.

În mină a avut loc o explozie care i-a schilodit fața și i-a deteriorat vederea, ca urmare devenind incapabil de muncă, astfel a fost lăsat să meargă acasă.

O memorie interesantă de-a lui stră-străbunicului este faptul că deținuții erau hrăniți cu conserve americane și în mină era extrem de frig, iar degetele de la picioare îi înghețau.

Gheorghe a ajuns la gara Unchitești cu trenul la ora 4:00 dimineața, gara fiind la vreo 5 km de sat. El a recunoscut mai mulți oameni, dar pe dânsul nimeni nu l-a recunoscut, așa cum era distrus la față. El a intrat în vorbă cu dânșii și i-a întrebat despre Gheorghe Soroceanul, dacă se aude ceva de dânsul, lumea îi răspunse că nimeni nu cunoaște nimic de 8 ani. De asemenea el a întrebat despre Olga, ce mai face, dacă s-a recăsătorit, unde trăiește. Sătenii au spus că ea nu s-a recăsătorit și că trăiește la Văscăuți cu părinții ei.

El a plecat pe jos în sat și peste vreo oră a ajuns în sat. Așa cum era dimineața tare, Olga dormea și Gheorghe s-a apropiat de fereastra ei și a bătut la geam în modul lui special, din tinerețe, vechi de 20 de ani.

Bunica s-a trezit din somn și a strigat: Gheorghe!!! L-a îmbrățișat și au plecat la părinții lui Gheorghe, care nu l-au recunoscut la început.

El nu s-a mai văzut cu surorile lui, dar l-a întâlnit pe Nicandru în 1961, când el, împreună cu niște prieteni din Ucraina l-au vizitat.

Gheorghe a trăit bolnăvicios, a fost pe la sanatorii și s-a stins din viață în 1980 lăsând în urmă o generație minunată, dintre care fac parte și eu.

Gheorghe este eroul meu deoarece el reprezintă speranța pentru mine și sunt mândru că am un așa stră-străbunic care nu s-a dat bătut. Este admirabil faptul că el a rămas în Basarabia, cu familia sa și nu a fugit în România, la fel ca surorile și fratele său. Cred că ați rămas cu toții impresionați de iubirea dintre Gheorghe și Olga, ea l-a așteptat pentru 8 ani și nu s-a recăsătorit, ce a fost o dragoste cum era pe vremuri, simplă, dar frumoasă.

Acesta este eroul meu.

Autor: Robert Gatman. Lucrare prezentată la concursul „Elevul Anului 2021”, organizat de Direcția Învățământ Soroca, etapa finală, cu genericul ,,Eroul din familia mea”.

PUBLICITATE