De la actriță de filme pornografice – la soție și mamă credincioasă

0
611

„M-am filmat pe viu, întreţinând raporturi sexuale cu tot felul de bărbaţi. Niciodată n-am crezut c-o să ajung o desfrânată.”
Părăsit de femeia pe care o iubea, Nicu rătăcea pe străzile Lyonului. Şapte ani a fost în concubinaj cu Maşa, o rusoaică din Celeabinsc cu care s-au cunoscut la Paris. Avea un farmec de neegalat rusoaica, dar n-a fost în stare s-o înţeleagă. Tânăra îşi dorea cât mai curând să devină mamă, dar Nicu, închis în lumea lui egoistă, se împotrivea cu înverşunare. Zicea că în lumea asta contaminată de droguri şi sex la licitaţie, nu se mai cade să aduci pe lume copii. Muşcată de egoismul celui pe care îl iubea şi ea, Maşa a plecat la Paris cu un conaţional din ţara sa de origine.

Rămas cu buza umflată, Nicu nu-şi putea afla locul. Aşa cum vă spuneam, rătăcea pe străzile Lyonului. Cu gândurile în dezordine a intrat într-un bar. Fum de ţigară, miros de cafea, bere, whisky. Nu vedea niciun loc liber. Un strănut zgmotos l-a făcut să întoarcă capul. În spatele lui, o domnişoară, elegant îmbrăcată, cu cearcăne pronunţate pe sub ochi, îşi servea cafeaua şi ţigara. Locul din faţa ei era liber. „Pot să mă aşez?”- a întrebat Nicu în franceză. „Poţi!”- i-a răspuns necunoscuta într-o franceză cu accent, pe un ton familial de parcă îl cunoştea de-o viaţă. După vre-un sfert de oră de schimb de vorbe au făcut cunoştinţă. Când i-a spus că o cheamă Liliana, Nicu a făcut ochii mari: „Nu cumva sunteţi din Moldova?” „Aproape. Sunt din Ucraina, din regiunea Cernăuţi. Dar te rog, spune-mi tu.” „Şi ce faci aici?”- a mai întrebat-o. „Le amărăsc viaţa părinţilor care m-au crescut.” – a răspuns fata dusă pe gânduri.

Au încurajat-o să nu-i fie genă să stea goală în faţa celor care o filmează

L-a privit drept în ochi şi a început să plângă. Printre suspine şi lacrimi i-a povestit că a crescut într-o familie cu părinţi foarte autoritari. Nu făcea un pas fără ştirea lor. Când s-a văzut la facultate, scăpată de sub tutelă, şi-a făcut cruce. După anul I a plecat în Franţa. Era frumoasă, cu toate formele corpului bine „sculptate”. „Vrei să faci mulţi bani?”- i-a zis într-o zi un „prieten”, invitând-o să se filmeze într-un film „de dragoste” pentru maturi. Fata a acceptat, neştiind ce fel de filmări o aşteaptă. Când s-a dus la prima întâlnire cu producătorii, aceea i-au spus, că nu-i uşoară cariera de actriţă, dar ei o s-o ajute să ajungă acolo unde doreşte.

Au încurajat-o să nu-i fie genă să stea goală în faţa celor care o filmează, că are corp frumos, care merită să fie arătat. Liliana povestea: „Înainte de a se începe filmările mi se dădea să beau ceva, apoi să trag pe nas un fum plăcut la miros, ca să nu am emoţii. Deveneam într-adevăr dezinhibată şi puteam face orice „scenă de dragoste”, ce mi se cerea. După câteva filmări am înţeles că ceea ce beam era alcool şi ce trăgeam pe nas era cocaină, iar filmele „de dragoste” pentru adulţi erau filme pornografice. De câştigat am câştigat foarte bine. Acuma câştig mai puţin, fiindcă frumuseţea corpului s-a cam ofilit. Am 27 de ani, dar arăt ca de 35.” Liliana a tăcut o vreme, apoi scoase din poşetă o poză de la 20 de ani, când venise la Lyon şi i-o arătă lui Nicu: „Uite-te, cum arătam cu 7 ani în urmă şi în ce hal am ajuns! Am fost îndeajuns de frumoasă, spune şi tu! Dar ce folos, dacă frumuseţea mea s-a şters atât de repede! M-am filmat pe viu, întreţinând raporturi sexuale cu tot felul de bărbaţi. Au fost scene oribile de care mi se face greaţă atunci când le privesc cu ochii treji. Niciodată n-am crezut c-o să ajung o desfrânată. Am obosit şi am devenit dependentă de droguri şi indiferentă faţă de toate. Visul de a avea o relaţie amoroasă, durabilă şi stabilă cu care venisem în Franţa, demult s-a spulberat…”

A renunţat total la credinţa în Dumnezeu de cum s-a făcut actriţă pentru filmele pornografice

Sorbi ultima picătură de cafea. Nicu o privi cu înţelegere şi îi spuse: „Cred că o să pot să te ajut. Am un prieten medic aici în oraş la care vom merge chiar mâine. Dar până atunci, hai să ieşim din fumul acesta şi să ne plimbăm puţin pe faleză, să admirăm soarele în asfinţit…”
Priveliştea era într-adevăr încântătoare.

Liliana, parcă trezită dintr-un vis, vorbea despre lucruri care mergeau la inima lui Nicu. A doua zi dimineaţă, aşa cum conveniseră, s-au prezentat la medicul cunoscut. Hotărâtă să ia viaţa de la capăt, s-a internat pentru dezintoxicare. În drum spre locul de muncă Nicu îşi zicea în sinea lui: „Am făcut planuri peste planuri cu Maşa. Cred că Dumnezeu mi-a scos-o în cale pe Liliana ca să fac cu ea ceea ce am visat să împlinesc cu cealaltă.” După dezintoxicare, ca s-o scoată pe drumul cel drept, Nicu i-a propus să meargă la un preot. Fata la început s-a împotrivit, spunându-i că nu crede în Dumnezeu, că ea consideră religia o doctrină şi o metodă de control şi restricţionare. (Acasă părinţii i-au dat o anumită educaţie creştină şi a mers de multe ori cu ei la biserică). A renunţat total la credinţa în Dumnezeu de cum s-a făcut „actriţă” pentru filmele pornografice. Nicu a insistat, convingând-o că dacă vrea să se schimbe şi să meargă pe calea cea bună, trebuie neapărat să se întâlnească cu un preot.

Din nou căderi şi ridicări

După câteva întrevederi cu preotul rus de la o biserică creştin-ortodoxă, Lilianei îi venea să alerge, să plângă de bucurie. A simţit nevoia să se roage. Singura rugăciune pe care o ştia era Tatăl Nostru. O repeta cu lacrimi şi seara şi dimineaţa. Într-o noapte, în timp ce se ruga a fost copleşită de o lumină, auzea parcă un glas care îi şoptea ceva frumos, dar nu desluşea ce anume. Trăia o bucurie nemărginită. A rostit printre lacrimi: „Iartă-mă, Doamne, am greşit!” Şi a adormit fericită.

La scurt timp după aceea a revenit la studii, iar după câteva luni a trecut cu traiul la Nicu. Încet-încet îşi recăpăta frumuseţea. Duceau o viaţă normală în care dragostea devenise marea forţă care îi unea. După trei ani, însă, calul din nou s-a dezlegat de la gard. Voia să fie liberă şi a început să-l înşele pe Nicu cu alţi bărbaţi. S-au despărţit civilizat, rămânând prieteni. Continua să se roage şi să meargă la biserică, dar mai mult formal. Bărbaţii o sorbeau, pur şi simplu, pentru că avea o putere de fascinaţie irezistibilă. Iar ea vedea în orice atingere a trupurilor cu un alt bărbat, iubirea la care îndeamnă Iisus, şi nu patima trecătoare. Deci, nu considera nimic rău în asta, de vreme ce se simţea bine şi făcea plăcere şi celuilalt. Urma să termine facultatea. Rânduise deja câţiva bărbaţi, când se îndrăgostise de un băiat cu care ar fi dorit să se căsătorească. Cu toate că tânărul o botezase regina sexului, când veni vorba de căsătorie, i-a spus: „Nu pot să te iau de soţie. Pentru că o fată ca tine nu va deveni niciodată soţie, cu atât mai mult mamă…”

Era în stare să facă orice numai să se întâlnească cu el

Cu inima frântă a alergat spre locuinţa lui Nicu. Nu era acasă. I-a telefonat. Telefonul tăcea. I-a trimis un mesaj. Ce să facă? Unde să se ducă să-şi recapete liniştea? Să ia cocaină? O să fie doar pentru puţin timp şi va deveni din nou dependentă. A întrat în primul bar care i-a ieşit în cale. Era tocmai barul în care se cunoscuse cu Nicu. Vroia să mănânce şi să bea ceva ca să se liniştească. A cerut o prăjitură şi o Coca-Cola.

Înghiţea cu greu prăjitura. „Se pare că diavolul vrea să pună iarăşi stăpânire pe mine. Soarta mă pune din nou la încercare”. După câteva înghiţituri de Coca-Cola a scos telefonul din poşetă şi a mai trimis un mesaj lui Nicu. În acele clipe era în stare să facă orice numai să se întâlnească cu el. Lui îi acorda cea mai mare încredere. Din câţi bărbaţi cunoscuse, niciunul nu i-a inspirat atâta încredere. Era convinsă că o va ierta, o va primi înapoi fără s-o întrebe despre viaţa ei din anul care i-a despărţit. Câte femei şi câţi bărbaţi au descoperit până la urmă că pasiunea e trecătoare şi s-au întors la adevăraţii lor parteneri! Încercă să se calmeze, spunându-şi că nu e singura care trece prin aşa ceva.

Întâlnire neaşteptată

Cufundată în astfel de gânduri nici nu bănuia că într-un alt colţ al barului se afla şi Nicu. Nu era singur. Era cu o domnişoară şi nu a dorit să fie văzut de Liliana. Îşi ascunsese faţa după revista de modă pe care o cumpărase fata. De ce nu vroia să fie văzut? Pentru că îi promisese domnişoarei că o s-o scoată din suflet pentru totdeauna pe nebuna, care după ce i-a sucit minţile, l-a părăsit. Dar parcă poţi să-i dictezi inimii? O mai iubea şi mai spera că rugăciunile lui vor fi auzite şi într-o zi Liliana se va întoarce la el. A scos telefonul şi a citit şi cel de-al doilea mesaj. Îi cerea ajutorul, spunându-i că e gata să-i spele până şi picioarele, dacă asta va dori, numai s-o ierte şi s-o primească înapoi în garsoniera lui.


În timp ce citea mesajul, Liliana l-a observat. A văzut că nu-i singur, şi cu toate astea, a alergat spre el, împiedicându-se de-un scaun. „Nicu! Ajută-mă! Nu mă lăsa ispitelor! Numai tu poţi să mă scoţi din prăpastie. Îţi promit că n-am să mai păcătuiesc! Crede-mă! Încă nu totul în mine e pervertit. Vreau să las tot urâtul în urmă! Mi-i teamă. Simt cum mă prinde o depresie cumplită. Ajută-mă să ies din această stare!”, striga ea, stând în genunchi la picioarele lui. Băieţii şi fetele de pe la alte mese îşi întorceau capul ca să vadă ce se petrece. Domnişoara se uita când la el, când la nebuna dezlănţuită. Apoi i s-a adresat: „Ţi-au mai rămas sentimente fireşti după ce te-ai culcat cu tot Lyonul? Nu te-ai gândit că până la urmă plăcerile o să-ţi provoace răni sufleteşti şi suferinţă? Lasă-l, te rog, pe Nicu în pace, căci s-a fript o dată cu tine!” Se ridică de la masă şi îl apucă de braţ, rugându-l s-o urmeze. Dar Nicu stătea neclintit. Atunci domnişoara a făcut stânga împrejur şi a ieşit.

Primeşte-mă înapoi în garsoniera ta…

Liliana s-a ridicat şi s-a aşezat în locul ei. Părea şi mai frumoasă cu tristeţea înscrisă pe chip. Îi cerea iertare, spunându-i că deja s-a maturizat, că abia acum a înţeles că a confundat iubirea cu desfrânarea. Zicea că îşi doreşte şi ea un soţ, un copil. Îi mulţumea că a ajutat-o să-l descopere pe Dumnezeu şi se căia că s-a abătut din cale. Vorbea ca pusă în priză, iar Nicu o asculta cu luare aminte. Nu ştia ce să zică. Ea continua să vorbească. Sfârşi spovedania cu cuvintele: „ Eşti unicul om de pe acest pământ în care pot avea încredere. Primeşte-mă, înapoi în garsoniera ta unde am trăit cele mai fericite clipe din viaţa mea. Dacă nu poţi să mă ierţi, lasă-mă să trăiesc lângă tine, să-ţi fiu servitoare. Să am grijă de tine şi s-o servesc şi pe domnişoara ta. Am nevoie de tine, de vorbele tale aducătoare de linişte.” Nicu continua să tacă. În cele din urmă a rostit: „ Din clipa când m-ai părăsit tot aşteptam această întâlnire. M-am rugat Domnului să te întorci şi Domnul m-a auzit. Nu-ţi cer promisiuni şi jurăminte. De vreme ce doreşti să fii lângă mine, vreau şi eu ca fericirea să-mi intre în casă. Să mergem!” S-au ridicat şi au plecat.

Cred că minunea este aproape

A primit-o Nicu pe Liliana, considerând ziua întâlnirii, ziua lui norocoasă. Dragostea pentru el reînviase şi-n sufletul Lilianei. Peste câteva luni s-au căsătorit şi de atunci sunt împreună. Femeia şi-a dat cu adevărat seama unde a greşit. Dar i-a trebuit ceva timp ca să-şi recapete liniştea sufletească. Făcea tot ce-i spunea duhovnicul. Se spovedea foarte des. Mergea împreună cu Nicu duminică de duminică la biserică. Norocul lor era şi este că au dat peste un preot cu sfinţenie. Nicu făcea totul ca ea să se simtă fericită. Pentru ea viaţa începuse din nou să aibă sens. Pentru amândoi viaţa devenea de la o zi la alta mai bună, mai frumoasă, mai împlinită. Liliana nu vroia să se gândească la trecut sub nici o formă. De multe ori îi tot repeta lui Nicu: „Ce-aşi fi făcut, dacă tu nu mă iertai? M-aş fi golit total pe dinăuntru. Doamne, cum poate dragostea adevărată să-l transforme pe om! Ce caldă e iubirea atunci când descoperi frumuseţea familiei!”… Viaţa lor frumoasă îşi continua traseul. Cuprinşi de fericire aşteptau venirea pe lume a copilului. Momentul a fost trăit cu mari emoţii de amândoi. Dar şi mai mari şi mai grele aveau să fie emoţiile peste un an şi ceva, când au aflat că micuţul lor are paralizie cerebrală infantilă. Suferinţa copilului i-a apropiat şi mai mult de Dumnezeu. Pe lângă tratamentul destul de costisitor pe care îl fac, nu încetează să se roage Domnului. Duhovnicul i-a spus Lilianei: „Pe cât de mare este păcatul căderilor, pe atât de mare este plata celui care se roagă să se ridice. Roagă-te lui Dumnezeu să-ţi dea răbdare şi răsplata va veni”. Liliana cu Nicu cred că minunea e aproape. Ajutat de ei, micuţul de trei ani se ridică deja în picioare…

Nina Neculce

PUBLICITATE